characters characters

Infografic: dezvoltarea socio-emotionala a copiilor

Propus de: SuntParinte.ro   |   10 decembrie 2015    |   28821 vizualizări

Varsta: 3 - 6 ani, 6 - 11 ani, 11 - 15 ani, 15 - 18 ani.

dezvoltarea socio-emotionala a copiilor
Felul in care copilul isi exprima emotiile ne poate pune in dificultate. Plansetele disperate, furia care pare incontrolabila, dezamagirile de neconsolat sunt insa parte din dezvoltarea socio-emotionala a copilului.

Pentru a-l ajuta pe copilul tau sa fie echilibrat din punct de vedere emotional, este important sa stii cum se dezvolta din acest punct de vedere de-a lungul anilor. Iata, orientativ, cum arata dezvoltarea social emotionala a copiilor, de la nastere pana la adolescenta.

Primul an de viata

Pana la o luna:

  • Comunica nevoia de hrana sau ingrijire prin plansete puternice.
  • Manifesta mai putina tensiune si mai mult calm atunci cand se afla langa adultii pe care ii cunoaste.
  • Raspunde pozitiv la afectiunea primita din partea adultilor care il ingrijesc (se relaxeaza sau se linisteste).

Intre o luna si trei luni

  • Zambeste cand aude voci cunoscute.
  • Urmareste cu privirea persoane sau obiecte care se misca.
  • Continua sa foloseasca plansul pentru a-si exprima nevoile.
  • Zambeste cand vede fetele oamenilor, chiar si ale celor necunoscuti.

Intre trei si sase luni

  • Zambeste atunci cand alta persoana ii zambeste
  • Rade si scoate sunete pentru a atrage atentia adultilor sau altor copii.
  • Se linisteste singur sugand un deget sau concentrandu-si atentia asupra unei jucarii sau unui alt obiect.
  • Ii place sa se joace cu alte persoane si poate incepe sa planga atunci cand jocul se termina.

Intre sase luni si noua luni

  • Face diferenta intre persoanele apropiate si cele cunoscute
  • Ii place sa se joace cu alti oameni, in special cu parintii.
  • Reactioneaza diferentiat la emotiile si tonul vocii celor din jur.

Intre 9 luni si 12 luni

  • Poate aparea anxietatea de separare: plans sau agitatie atunci cand parintele pleaca de langa el.
  • Poate aparea anxietatea fata de straini: plans, ascunderea fetei sau imbratisarea parintelui atunci cand apare o persoana necunoscuta.
  • Initiaza joaca cu alti oameni sau copii.
  • Isi manifesta furia atunci cand nu obtine ce isi doreste, orientandu-si furia catre ceva sau cineva anume. Poate lovi cu mainile sau picioarele, arunca obiecte sau calca pe ele.

La un an:

  • Copilul poate manifesta in continuare anxietatea de separare sau fata de straini.
  • Are jucarii sau persoane preferate.
  • Manifesta frica in anumite situatii.
  • Repeta sunete sau aciuni pentru a atrage atentia.
  • Coopereaza cu adultul atunci cand il imbraca, intinzand mana sau piciorul, de exemplu.
  • Se joaca de-a v-ati ascunselea.
  • Intinde o carte sau o jucarie atunci cand doreste sa i se citeasca sau sa se joace.

La un an si jumatate

  • Ii place sa ofere oamenilor obiecte.
  • Poate avea crize de furie si plans.
  • Ii poate fi teama de straini.
  • Manifesta afectiune fata de oamenii cunoscuti.
  • Apare jocul simbolic, de exemplu hranirea unei papusi.
  • In situatii noi, poate obisnui sa se adaposteasca langa persoanele cunoscute.
  • Arata celor din jur cu degetul ce i se pare interesant.
  • Exploreaza mediul inconjurator independent, daca parintele se afla destul de aproape.

La 2 ani

  • Devine din ce in ce mai independent.
  • Incepe sa imite alti adulti si copii mai mari.
  • Incepe sa faca ceea ce si-a propus, chiar daca i s-a spus ca nu are voie.
  • Manifesta interes si entuziasm fata de alti copii, desi jocurile in mare parte sunt alaturi de ei, nu impreuna cu ei.
  • Apar si jocuri in care include alti copii, precum cele de urmarire.

La 3 ani

  • Imita adultii sau prietenii.
  • Intelege ideea de proprietate: “al meu” si “al tau”.
  • Exprima o gama larga de emotii.
  • Poate avea crize de furie sau plans atunci cand apar schimbari in rutina.
  • Se imbraca si se dezbraca singur.
  • Isi asteapta randul cand se joaca.
  • Isi exprima afectiunea fata de alte persoane fara sa ii fie cerut acest lucru sau fara sa aiba nevoie de incurajare.
  • Manifesta ingrijorare si tristete fata de copiii care plang.
  • Incepe sa se desparta mai usor de parinti.

La 4 ani

  • Prefera sa se joace cu alti copii decat singur, cooperand cu acestia.
  • Este posibil sa confunde lucrurile pe care si le imagineaza cu realitatea.
  • Jocurile simbolice devin mai creative.
  • Povesteste despre ce ii place sa faca si ce il preocupa.

La 5 ani

  • Incepe sa faca diferenta dintre real si imaginar.
  • Este mai probabil sa respecte regulile.
  • Devine preocupat de prieteni, dorind sa le faca pe plac si imitand comportamentele altor copii.
  • Ii place sa cante si sa danseze.
  • Este constient de propriul gen si poate prefera sa se joace cu copii de acelasi sex.
  • Devine mai independent.

Intre 6 si 7 ani

  • Constientizeaza si intelege mai bine atat propriile emotii, cat si pe cele ale celor din jur.
  • Intelege ca alti oameni au perspective diferite, putand anticipa felul in care va reactiona o anumita persoana intr-o anumita situatie.
  • Abilitatile de autocontrol se manifesta neregulat.
  • Imparte emotiile si experientele in pozitive si negative, mai rar vorbind despre sentimentele ambivalente.
  • Incepe sa exprime mai rar emotiile negative.
  • Face fata emotiilor negative cautand sprijin direct din partea parintilor (imbratisare si consolare) sau distragandu-si atentia (jocuri pe calculator sau privit la televizor.)
  • Cei mai buni prieteni sunt cei care sunt aproape si pe care ii vede des.
  • Prieteniile pot fi intrerupte, dar si create repede si usor la aceasta varsta.
  • Se descrie pe sine mentionand calitati exterioare (culoarea ochilor, varsta etc.)

Intre 7 si 8 ani

  • Depinde inca de adulti pentru a se simti in siguranta.
  • Se descrie folosind atat caracteristici exterioare, cat si interioare (preferinte, obiceiuri, interese).
  • Face diferenta intre materiile „dificile” si cele „usoare”
  • Are nevoie de incurajari, putand fi foarte critic fata de sine insusi.
  • Reactioneaza impulsiv daca este stresat, obosit sau se simte nesigur.
  • Se implica in jocuri cu reguli si ii place sa creeze reguli.
  • Prieteniile incep sa fie bazate pe timpul petrecut impreuna si pe interese comune. Poate spune cine este cel mai bun prieten.

Intre 8 si 9 ani

  • Inca are nevoie de sprijinul adultilor pentru a se simti in siguranta, dar cauta independenta si autonomia fata de acestia.
  • Poate sa isi exprime parerile si nevoile in modalitati asertive.
  • Intelege mai bine care sunt domeniile in care are competente si abilitati.
  • Poate avea comportamente irationale sau agresive cand nu obtine ce isi doreste, dar isi cere scuze apoi.
  • Invata sa isi mascheze emotiile sau sa nu le exprime atunci cand situatia sociala o cere.
  • Jocurile devin mai complexe.
  • In situatiile stresante, va cauta sprijinul adultului, dar poate nu intr-un mod la fel de direct ca inainte.
  • Este capabil sa rezolve conflictele cu alti copii.




Intre 9 si 11 ani

  • Prieteniile si relatiile sociale devin mai complexe si mai importante, mai ales cu copiii de acelasi sex.
  • Resimte mai puternic presiunea de a fi acceptati si integrati in grup.
  • Devine mai constient si mai preocupat de propriul corp, pe masura ce se apropie pubertatea.
  • Uneori problemele de alimentatie pot aparea in jurul acestei varste.

Intre 12 si 14 ani

  • Devin si mai preocupati de imaginea fizica, de imbracaminte si accesorii.
  • Influenta grupului creste.
  • Sunt concentrati asupra propriei persoane, putand alterna intre asteptari ridicate fata de ei insisi si lipsa de incredere in ei insisi.
  • Pot aparea stari emotionale de tristete care sa afecteze rezultatele scolare, dar care pot duce si la probleme de comportament (fumat, consum de alcool etc.)
  • In relatia cu parintii, pot deveni distanti sau chiar agresivi.
  • Riscul de a dezvolta probleme de alimentatie.

Intre 15 si 17 ani

  • Apare interesul fata de sexul opus, avand o capacitate emotionala crescuta pentru relatii apropiate.
  • Petrec mai putin timp cu parintii decat cu prietenii.
  • Sunt in continuare prezente starile de tristete.
  • Devin mai independenti de parinti, iar conflictele cu acestia pot scadea.

Adauga tu primul comentariu:

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu

Citeste si alte articole din aceasta tema

  • 3 abilitati esentiale pentru rezilienta copiilor
    3 abilitati esentiale pentru rezilienta copiilor
    18 noiembrie 2024   

    Rezilienta este o super putere a copiilor care ii ajuta sa faca fata oricaror probleme in viata. Inca din primii ani de viata, ei se vad nevoiti sa rezolve probleme, sa isi gestioneze emotiile si sa isi asume riscuri, de aceea, e important sa incerci ca parinte sa iti ajuti copilul sa isi dezvolte cat de timpuriu rezilienta.

  • De ce este necesara tristetea
    De ce este necesara tristetea
    06 noiembrie 2024   

    Desi traim intr-o lume in care se promoveaza succesul, iar multi copii cauta doar sa obtina beneficii materiale, in realitate, tristetea este cea pe care o simtim cel mai des, iar asta nu este un lucru rau. Atat adultii, cat si copiii au nevoie sa simta din cand in cand tristetea ca si emotie.

  • Tehnica 5-4-3-2-1 pentru copii
    Tehnica 5-4-3-2-1 pentru copii
    01 noiembrie 2024   

    In momentele in care suntem tensionati, mintea noastra isi imagineaza cele mai rele scenarii ceea ce ne acutizeaza starea de rau pe care o simtim. Totusi, exista exercitii simple care ne pot ajuta sa ne recastigam controlul asupra propriilor ganduri.

Mai multe