characters characters

Castigarea independentei la prescolar

Propus de: Echipa Intuitext   |   31 august 2009    |   2666 vizualizări

Varsta: 3 - 6 ani.

"Mama: Hai sa te incalt eu ca intarziem.
 Copilul: Nu, eu vreau.
 Mama: Pana cand te incalti tu imi ies fire albe in cap. Termina si hai sa ne grabim!"
                                                                                            
De cate ori nu ai trecut printr-o situatie similara? Da, stiu. Recunosti ca ai gresit grabindu-l si ai deja o serie de argumente pentru a te scuza: te-ai grabit pentru ca era ceva urgent, iti pierzi rabdarea mai repede, copilul tau este prea incet si simti nevoia sa-l grabesti putin. Poate ca intr-o anumita masura ai dreptate si tu, insa ceea ce faci nu il ajuta pe copilul tau si nu te va ajuta nici pe tine, mai tarziu.

Iata doua scenarii care ar putea sa devina realitate peste cativa ani:

1.Copilul tau a fost invatat ca tu sa faci mereu toate lucrurile. Chiar daca a crescut si e capabil sa faca singur multe, te asteapta pe tine sa vii de la serviciu pentru a face curatenie, a sterge praful, a face de mancare sau chiar pentru a-i face patul sau impaturi hainele. De ce? Poate ca a avut incercari de a face ceva singur insa tu ai venit din umbra corectandu-l pentru ca ceva nu a fost bine sau pentru ca nu a facut asa cum ai fi vrut tu. Insa, fiecare persoana are propriile modalitati de a face lucrurile si, desi vei incerca sa-i arati calea cea mai usoara, este posibil sa nu fie si cea mai buna pentru el. Fie pentru el nu este la fel de usor, fie s-a saturat sa i se spuna mereu cum sa faca si vrea sa incerce singur. Un alt punct pe care trebuie sa-l ai in vedere: copilul poate invata in mod indirect ca nimic din ceea ce face nu e bine. Nu-ti place niciodata si il corectezi mereu, deci nu are rost sa incerce sa mai faca pentru ca oricum nu va fi bine.

2.Al doilea scenariu posibil este ca tu sa-l protejezi mereu. Sa faci din proprie initiativa tot ceea ce ar putea face el deja. Niciodata nu-l vei ajuta sa-si dezvolte autonomia daca nu-l lasi sa treaca prin procesul incercare-eroare si daca nu-l vei implica in sarcini si treburi casnice inca de mic. Nu este bine sa-l grabesti mereu si sa preferi sa faci tu un lucru pentru ca astfel termini mai repede sau nu mai ai mizerie in casa. Fiecare are ritmul lui propriu si rabdarea este cheia succesului. Copilul poate ajunge in timp sa dezvolte o mare nesiguranta si astfel ca nu va fi capabil sa ia nicio decizie singur pentru ca nu va sti daca e bine sau nu. Si daca nu vei putea sa-i fii aproape, ce se va intampla?

Prin atitudinea mamicii din exemplul de la inceput, copilul nu-si va dezvolta autonomia, nu va putea sa ia singur decizii, nu va fi capabil sa rezolve probleme pentru ca ii lipseste experienta. Iar atunci cand va incerca ceva pentru prima data va fi dezamagit pentru ca nu va reusi nimic. Dezamagirea poate sa-i aduca sentimentul incapacitatii, sa creada ca nu este bun la nimic si ca vina este in intregime a lui.


Pentru a evita ca cele doua scenarii de mai sus sa se produca si pentru a favoriza cresterea armonioasa din toate punctele de vedere a copilului tau, incearca sa iei in considerare urmatoarele sfaturi:
  • Incurajeaza-l sa mearga singur la toaleta. 
  • Alege impreuna cu el hainele pe care le va purta la gradinita si apoi explica-i ordinea hainutelor pentru a se imbraca singur.
  • Lasa-l sa se spele singur pe dinti, dar supravegheaza-l din umbra.
  • Lasa-l sa raspunda singuri la intrebari.
  • Atunci cand vorbesti cu el, acorda-i timp sa intrebe si el ceea ce-l framanta, dar si sa ofere raspunsuri.
  • Invata-l sa roage si sa ceara singur ceea ce-si doreste sau ii lipseste.
  • Joaca jocurile pe care el le alege sau asculta povestile pe care el vrea sa ti le spuna. Nu-l corecta, asculta-l pana la capat pentru ca in felul acesta ii permiti sa-si dea frau liber imaginatiei si il ajuti sa-si dezvolte creativitatea.
Este de dorit sa ai in vedere si urmatoarele lucruri:
  • explica ceea ce vrei de la copilul tau, pe limbajul lui;
  • modeleaza-ti dorinta pe nivelul lui de intelegere;
  • fii realist cu privire la ceea ce poate sau nu sa faca copilul tau, luand in considerare varsta pe care o are;
  • exprima cerinte care sa cuprinda mai degraba „a face” decat „a nu face”un lucru;
  • nu ameninta cu pedepse ulterioare;
 
Verisoara venita din America iti intreaba copilul: „Si cati anisori ai?”.Copilul se balbaie la inceput, iar parintele ii raspunde rapid: „Are 3 ani si jumatate, dar e putin cam timid. O sa-i treaca cu varsta”. Ce parere ai despre acest raspuns?

Adauga tu primul comentariu:

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu

Citeste si alte articole din aceasta tema

Mai multe