Care sunt lucrurile pentru care NU sunt responsabili parintii?
Cinci lucruri pentru care parintii nu sunt responsabili
1. Copilul meu trebuie sa fie mereu fericit. In marea majoritate a situatiilor, da putem spune ca avem controlul asupra modului in care copilul nostru se va simti. Incercam sa-l protejam mai tot timpul de situatii si evenimente cu incarcatura negativa (multi dintre noi, de exemplu, ascundem problemele de cuplu sau problemele financiare, tocmai pentru a nu-l intrista pe cel mic), dar trebuie sa intelegem ca fiecare om are modul lui de a interpreta ce se intampla in jur. Astfel, cu siguranta vor fi momente in care copilul se va simti trist, furios, dezamagit, rusinat, anxios. Aminteste-ti ca aceste emotii sunt normale, trebuie traite de copil si il poti ajuta sa le faca fata mai usor.
2. Copilul meu trebuie sa fie acceptat de catre toti cei din jur. Avem o influenta puternica prin statutul nostru de parinti, insa aceasta se limiteaza oarecum la mediul familiei. Ce cred alti copii despre copilul nostru? Aproba alti parinti ceea ce spune sau ce face copilul meu? Il considera colegii un lider sau doar un membru al echipei? Toate acestea ne scapa de sub control si intra automat in puterea copilului. Il poti ajuta pe copil incurajandu-l sa isi dezvolte competentele sociale si oferindu-i ocazii de socializare, dar nu poti interveni in situatiile si relatiile sociale in care este implicat el (desigur, cu exceptia situatiilor in care copilul este in pericol- violenta fizica, bullying etc.)
3. Trebuie sa am control asupra copilului meu tot timpul. O alta varianta este „copilul trebuie sa faca ce spun eu”. Ambele sunt asteptari nerealiste, care stau la baza multor conflicte in familie. Este practic imposibil sa controlezi tot timpul comportamentul copilului si, de altfel, nerecomandat. Copilul tau decide sa nu isi faca tema pentru a doua zi? Nu il poti obliga, iar sa faci tema in locul lui ar fi si mai putin potrivit, asa ca il poti lasa se confrunte singur cu consecintele comportamentului sau. Copilul va invata cele mai valoroase lectii din alegerile pe care le face singur.
4. ”Fac eu pentru ca eu stiu cum se face mai bine”. Cati copii nu cunosti care nu stiu sa aprinda ochiul unui aragaz, nu au spalat vasele niciodata, nu au strans masa sau se asteapta sa primeasca ajutor la primul obstacol intalnit in cale? Uneori, este recomandabil sa il lasi pe copil sa se confrunte singur cu obstacolele pe care le intalneste, sa incerce singur si doar daca nu gaseste nicio solutie, sa intervii.
5. Trebuie sa fiu un parinte perfect. Ideea ca toate alegerile pe care le fac parintii influenteaza in mod permanent si dramatic evolutia copilului ii poate face parinti sa uite sa se bucure de experienta cresterii copiilor. Felul in care se dezvolta copilul depinde de o multime de alti factori in afara de tine: grupul de prieteni, cadrele didactice de la scoala, persoanele care ii devin modele de conduita, dar si calitatile si trasaturile mostenite genetic. Asadar, este de dorit sa vrei sa fii un parinte cat mai bun, dar sa eviti sa devii un parinte perfectionist.
In final, iti recomandam o lectura despre rolul parintilor in dezvoltarea copilului – un interviu in limba engleza cu autoarea Judith Rich Harris, a carei carte „The Nurture Assumption:Why Children Turn Out the Way They Do” combate ipoteza conform careia parintii au principala contributie la dezvoltarea personalitatii copiilor.
Tu pentru ce consideri ca esti responsabil in ceea ce priveste educatia copilului tau?
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Responsabilitatea excesiva in rolul de parinteAsumarea responsabilitatii este in general un semn al maturitatii. Insa uneori, mai ales in relatia cu propiii copii, putem ajungem sa ne asumam o responsabilitate excesiva, chiar si pentru situatiile care nu sunt in controlul nostru.
-
Doua motive pentru care copiii amana invatareaDoua stari fizice si emotionale diferite care duc la decizia de a amana proiectele importante.
-
Productivitatea pe intelesul copiilor. Cum ii ajutam sa fie eficientiProductivitatea nu este primul lucru care ne vine in minte cand ne gandim la copii si copilarie, dar este o abilitate de care au nevoie o data cu inceperea scolii si de-a lungul intregii lor vieti.
Comentează:3 comentarii
-
Larisa368
15.10.2012 - 12:00
@mihai 21: ma regasesc in comentariul tau! unele aspecte caracteristice trairilor unui parinte bine evidentiate!
-
mihaescu carmen-maria
11.10.2012 - 20:30
suntem responsabili mai ales de "cei 7 ani.... 14 ani de acasa!!!poate chiar 18 ani de acasa , dar..... timpul trece si uneori simtim ca ne scapa ceva printre degete!!apar nemultumirile, poate surprizele mai mult sau mai putin placute!!!!Conteaza mult sa le oferim copiilor nostri TIMPUL atat de pretios!!!daca investim timp sunt convinsa ca vom si primi!!POATE NU IMEDIAT , dar ce samanta punem acolo in micul sufletel SIGUR va da rod bogat ,daca stim sa udam, sa rupem buruienile si sa laudam frumusetea noii plante!!!TOTUSI NU ESTE USOR DELOC!!!
-
mihai12_sp
22.09.2012 - 20:21
Responsabil... de tot ce i se intampla copilului meu...De colivia in care incerc sa-l ”protejez” de realitatile vietii, de imaginea mea, de parinte ”bun”...(oare chiar sunt?). De felul in care eu reactionez, atunci cand greseste...pentru ca,il determin sa spuna ce vreau eu sa aud, cand sunt...disponibil...De faptul ca il ”oblig sa fie ”Cineva-ul” pe care eu il accept si nu EL, SINCER SI ”ADEVARAT”, CU CALITTI SI ”IMPERFECTIUNI”...Sunt resposabil de lipsa lui de a lua decizii, de a „decreta” ca, eu sunt cel mare si deci, atotstiutor...Toti ne dorim sa fim fericiti... Dar, nu s-a inventat inca fericirea ”universala”,pe care o aplic oricui si oricand si...totul devine roz... Fericirea e in fiecare din noi. Trebuie doar sa vrem acest lucru...Oare fericirea mea depinde de cei din jur, daca ma accepta sau nu???... Sau depinde de ce am in suflet si in minte... Oricat mi-as dori, nu pot multumi pe toata lumea si nimeni nu poate trai in locul meu bucuriile, tristetile...anotimpurile...
Vezi toate comentariile