characters characters

Ajutor! Copilul meu a ajuns un mic tiran

Propus de: Catalina Hetel   |   09 ianuarie 2014    |   2822 vizualizări

Varsta: 3 - 6 ani.

 Ajutor! Copilul meu a ajuns un mic tiran Pentru o buna bucata de timp, dorintele copilului nostru par a fi usor de implinit. Desi plange mult si neinteles, poate fi linistit daca este luat in brate, daca i se ofera hrana, o suzeta sau o jucarie. Timpul trece si uneori pare ca toanele si dorintele copilului ne depasesc atat capacitatea de adaptare, cat si cea de raspuns, atat capacitatatea de a fi pozitivi, cat si pe cea de a iubi neconditionat.

 

 

 

*Sursa foto: Flickr.com


Desi ne propunem sa fim parinti buni, pozitivi si iubitori, ceva parca nu merge, copilul parca refuza sa fie comod pentru noi, mereu vrea ceva care se opune puterilor noastre. Copilul ajunge sa nu prea stie ce inseamna „nu” si nici tu nu prea stii cat de “bine” e sa ii refuzi ceva. Rolul parintelui va deveni din ce in ce mai greu si mai ingrat. Cum sa ii explici copilului, treptat si pe intelesul lui ca nu se poate afla mereu in centrul atentiei, ca „vreau” nu e intotdeauna litera de lege?

Prima regula ar fi ca regulile nu traumatizeaza. Regulile s-au nascut pentru ca noi oamenii sa fim in siguranta unii fata de altii si fata de noi insine. Exista o diferenta intre regula si interdictie gratuita. A nu lasa copilul sa se joace ca se murdareste ar putea fi o interdictie greu de respectat pentru copil, dar “a nu se expune pericolelor” sau “a nu vorbi urat” ar putea fi reguli. Un copil fara reguli poate sa isi faca rau siesi sau celor din jur. Nu poti spune la nesfarsit „E copil, ce sa-i faci?”.

Uneori, poate sa apara si cate un refuz ferm. Copilul poate sa ceara si a 10-a bomboana si un pahar de cola....Dar oare e bine pentru sanatatea lui? Cresterea sanatoasa a copilului nu implica numai un permanent “da”, ci implica uneori si refuzul sau amanarea, chiar daca cel mic  protesteaza. Faptul ca protesteaza este normal si natural, cine nu ar face-o cand i se refuza o placere? Dar in acelasi timp, parintele este adultul responsabil si de multe ori, tocmai pentru ca iubim pe cineva e nevoie sa ii refuzam anumite lucruri.

Si totusi...”Noi suntem adultii si cei care stim ce e bine”. Asa sa fie? E bine sa gasim mereu calea de mijloc. Copiii nostri nu sunt moluste, ei stiu de cele mai multe ori ce vor sa imbrace sau ce nu vor sa manance. Chiar daca stim ce e bine pentru ei, e normal sa respectam si dorintele lor si sa ii invatam sa fie ei insisi responsabili.

“Tu in locul celuilalt” - nu e niciodata prea devreme sa ii invatam pe copii efectele comportamentului lor. Fara a-i santaja emotional, e bine sa le explicam ce ne intristeaza, ce ne supara si cum se pot simti ceilalti in fata toanelor, a urletelor si a tipetelor lor. E un exercitiu permanent care il invata ca si ceilalti oameni au pareri si sentimente.

Ce faci daca simti ca cel mic a preluat controlul familiei
Ce se intampla in familia voastra? Cine ia deciziile, cum se discuta? Care sunt relatiile dintre parinti? Ce tensiuni apar? De multe ori, copiii nu sunt decat oglinzi ale tensiunilor din familie, cei mici incercand inconstient sa dezamorseze conflictele, sa “abata” atentia de la problemele reale. Agitatia si agresivitatea copilului pot traduce prin comportament ce traieste acesta.

Cine e seful familiei?
De obicei, in familie exista reguli si valori. Atunci cand apar tensiuni sau probleme, aceste reguli si valori sunt incalcate, iar copilul tinde sa le stabileasca pe cele bune pentru el, sa devina el „seful familiei”. Acest rol este insa unul extrem de greu si de stresant pentru un copil. Atunci cand stie ca are un parinte care „stie si poate”, se va dezvolta echilibrat. Cand insa copilul afla ca cei din jur merg „unde bate vantul” si ca poate sa ii manevreze si sa ii manipuleze cum vrea, apare un sentiment de putere, dublat insa de un sentiment de teama si vinovatie.

Familia impartita in tabere
Copilul ar face orice ca sa fie iubit si sa nu fie abandonat. Daca simte ca „asa vrea mami, sa fie impotriva lui tati” sau ca „asa vrea tati, sa fie impotriva lui mami”, copilul asa va face, dar cu un consum interior extrem de mare si cu goluri insemnate in dezvoltare.

Cine respecta regulile?
Daca azi stabilesti o regula si maine  o incalci, e normal ca cel mic nu te va lua in serios. Si in plus, nu ii poti cere lui sa nu tipe, daca tu faci asta ori de cate ori ai ocazia.

Valorizeaza ce face bun, nu taxa mereu greseala
Nu il pedepsi pentru ce greseste, ci recompenseaza-l pentru cand nu greseste. Asta arata ca il apreciezi si ca il iubesti si creeaza o atmosfera predominant pozitiva.

Cum ne exprimam furia?
Copilul nu greseste pentru ca vrea, ci pentru ca nu stie altfel. Ajuta-l sa inteleaga ce simte si sa exprime ce simte. E firesc sa fie suparat ca nu primeste jocul cel nou, e firesc sa isi exprime supararea, dar nu e firesc sa urle sau sa arunce cu obiecte. Intreaga viata este compusa din mici frustrari si amanari si nu putem arunca cu obiecte ori de cate ori suntem suparati.

Catalina Hetel
Psihoterapeut cu formare in psihodrama clasica moreniana si in terapie de familie.
Este licentiata in asistenta sociala, actrita si mama a doi copii mici care ii ofera multa experienta ca parinte si posibilitatea de a creste ca adult. O gasiti la cabinet in Bucuresti, on line si in alte proiecte de grup. Contact: catalinahetel@yahoo.com, www.hetel.ro. 0766 423297.

Comentează:

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu
  • Utilizator Anonim
    claudia    16.01.2014 - 19:09
    Am sa iau acest material si am sa-l discut cu parintii de la clasa mea (pregatitoare). Ar fi ideal daca am avea la clasa numai copii care respecta regulile si parinti care stiu sa-i invete pe copii acest lucru.

Citeste si alte articole din aceasta tema

Mai multe