Fara pedepse? Da, se poate!
*Credit foto: Philippe Put; sursa:https://www.flickr.com/photos/34547181@N00/10253594546
Ajungem la gradinita dimineata si in fata clasei, trei fetite. Una dintre ele refuza sa se supuna celorlalte doua si ele, mai voinice, mai cu gura mare, o ameninta: “Daca nu faci asa cum spunem noi, te pedepsim! O sa te trimitem in camera, sa stai singura, sa te inveti minte”. Piticele nu au mai mult de trei, hai patru ani. Vorbele lor imi lasa un gust amar. Oare asta aud ele acasa?
Ionut le priveste, ma priveste si-mi spune, simtind parca emotia mea: “La gradinita asta, nu exista pedeapsa, nu stiu ce prostii spun fetitele astea!” Tac. Tace si el.
La cealalta gradinita a cunoscut prima data cuvantul asta. Pedeapsa. Educatoarea il mascase sub un “scaun al gandirii”: faci prostii, stai pe scaun. Singur. Departe de restul. Sa te gandesti la ce ai facut si, cu siguranta, sa nu mai faci. Doamna avea si alte idei. “Nu asculti? Nu esti cuminte?” (Inca astept sa-mi defineasca si mie cineva cumintenia asta, ca prea o au toti in gand si-n gura!) “Nu faci cum spun eu? Nu primesti bomboana inainte de a pleca acasa!” Ca niste catei asteptandu-si oasele, micutii ascultau, se straduiau sa fie cuminti si “nu primesti azi bomboana, ai fost rau!” era lovitura loviturilor! Ei, dar Ionut al meu a rabdat, a rabdat dragul de el, s-a incapatanat sa nu cedeze, sa-si pastreze felul. “Daca nu esti cuminte, daca nu stai in cerc, cu restul copiilor, nu primesti bomboana, ma auzi? Nu primesti!!!” striga doamna educatoare si copilul meu senin raspundea inapoi: “Nu-i nimic, nu vreau bomboana!”
Si atunci sa vezi, adjective ce mi-au venit la pachet, sa le inghitim amandoi, dar mai mult eu, prost-crescut-si-needucat-si-vai-de-mine-ce-se-alege-de-el! Am renuntat sa mai mergem acolo si bine am facut, aici unde e acum, nu ii pedepseste nimeni. Si nici scaun de gandire nu au. Acasa? Acasa nu am avut niciodata. Nici scaun, nici pauza “du-te-n camera ta sa te gandesti la ce ai facut”, nici “daca nu faci asta, nu iti dau din aialalta”. Mai imi vin in gura cateodata, targuri din astea, dar scap repede de ele, le ascund rusinata cumva, ma pun in papucii lui si radem cu baiatul al mare si cret. “Iti dai seama, sotule, de faci prostii, nu te mai las la televizor!” si radem amandoi, ce aiurea suna cand ne-o spunem intre noi, ce natural le pare altora sa le-o spuna copiilor... Ce trist, nu-i asa?
Se mai intampla sa ne intalnim cu alti parinti si sa ne bagam in tot felul de discutii. Legate de copii, de cum ii crestem, de unde ne inspiram, ce mai cititm, ce face al tau si ce face al meu, situatii ipotetice. Si de fiecare data, raspunsul nostru la intrebarea “Voi cum il pedepsiti cand face x sau y?” vine ca o piatra din cer pentru ceilalti. Noi nu il pedepsim. Nu l-am pedepsit niciodata. Nu folosim cuvantul asta in casa si nu, nici nu-l pacalim cu alte vorbe, mai frumoase, care de fapt ascund ideea de pedeapsa.
- Pai si ce faceti cand nu va asculta?? vine intrebarea ca din pusca.
- Discutam. Compromitem. Nu vrem sa ne asculte pentru ca se teme de pedeapsa. Nu vrem sa faca nimic pentru ca se teme de pedeapsa sau se teme ca va fi trimis in camera lui, singur. Nu ne dorim un copil caruia sa ii fie frica de noi.
- Si daca face prostii? Daca nu e cuminte? Daca nu asculta nici dupa ce i-ai explicat si discutat?
- Mai discutam inca o data. Ce alta treaba avem?
Multi ne privesc de sus. Altii pufnesc in explicatii, un copil cuminte si care sa asculte e ideal, e dovada ca esti un parinte bun. Dar din fericire sunt tot mai multi care ne inteleg, care dau din cap si zambesc pe sub mustata cand intram in dialoguri din astea. Tot mai multi care sunt ca noi si asta ma bucura peste poate...
Alexandra Pintea Varnava, mama lui Ionut (4 ani), implicata cu tot sufletul in proiectul Work At Home Moms Romania (chiar daca de la distanta), jurnalista si PR-ista care a dat cariera pe dragoste nebuna. Traiesc in Grecia de mai bine de 6 ani, scriu - pe blog (http://www.ouzoland.com), povesti pentru copii ("Povestiri pentru micutii pofticiosi" a fost deja publicata) si mai nou, aici, pe SuntParinte.ro
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
5 comportamente pe care este bine sa le corectezi imediatCopiii testeaza limitele parintilor si invata despre lume inca de la cele mai mici varste, iar interventia imediata a parintelui ii ajuta sa se formeze din toate punctele de vedere.
-
Sapte replici de evitat in disciplina copiluluiSapte replici pe care este bine sa le eviti cand incerci sa corectezi comportamentul copilului tau.
-
Vinovatia parintilor - cauze frecventeCand devenim parinti, devenim responsabili de binele si siguranta copiilor nostri.
Comentează:
-
Teodora - Corina Dobre
10.10.2014 - 08:48
Conţinutul acestui articol reprezintă confirmarea faptului că mă aflu pe drumul cel bun! Nici eu nu mi-am pedepsit băiatul, acum în vârstă de 17 ani şi am considerat întotdeauna că umorul ne poate salva din multe situaţii tensionate. De asemenea, pot afirma cu mâna pe inimă că nici părinţii mei, învăţători dedicaţi profesiei lor, nu m-au pedepsit vreodată!
Vezi toate comentariile