Cum il inveti pe copil despre cooperare – Povestea „Supa de piatra”
Din vremuri stravechi, toate culturile au folosit povesti pentru a transmite generatiilor viitoare credinte, traditii sau invataminte. Spusul povestilor este cea mai veche modalitate de invatare si educare. Indiferent ca suntem copii sau adulti, ne este mai usor sa retinem si sa intelegem informatii noi daca acestea sunt prezentate sub forma unei povesti.
Prietenii nostri de la CopiiiSpunPovesti.ro stiu acest lucru si pun la dispozitie parintilor, copiilor si cadrelor didactice povesti cu mesaje educationale. In continuare, iti propunem o poveste care ii incurajeaza pe copii sa coopereze si sa inteleaga avantajele cooperarii, precum si cum pot folosi in mod eficient si inventiv resursele.
„Demult, dupa un razboi, undeva in Europa de Est era o mare foamete. Oamenii strangeau toate firimiturile de hrana pe care puteau sa le gaseasca si le ascundeau pana si de ochii prietenilor si familiei.
Intr-o buna zi, un soldat ratacitor a ajuns intr-un sat si a inceput sa puna intrebari de parca ar fi vrut sa ramana acolo peste noapte.
— Nu exista nicio farama de mancare in intreaga provincie, i-au spus satenii. Mai bine continua-ti drumul, noi nu avem nimic sa-ti dam!
— O, am tot ce imi trebuie, a raspuns el. De fapt, chiar ma gandeam sa fac niste supa de piatra delicioasa, pe care sa o impartim cu totii.
A scos un ceaun de fonta groasa din ranita ponosita si l-a umplut cu apa. Apoi a facut un foc mare si a pus ceaunul pe foc. In cele din urma, cu gesturi ceremonioase, a scos dintr-un saculet de catifea o simpla piatra si i-a dat drumul in ceaun.
Auzind zvonul cum ca se gateste o supa, si nu orice fel de supa, ci una nici mai mult nici mai putin decat de piatra, mai toti satenii s-au adunat curiosi si neincrezatori in jurul soldatului; iar cei care au ramas acasa se uitau pe furis de la ferestre.
Pe cand soldatul adulmeca „supa” si-si lingea buzele cu anticipatie, foamea incepea sa invinga scepticismul satenilor.
— Ahh, a spus soldatul, pe cand apa bolborosea fierband cu piatra in ea. Veti vedea ca e tare buna supa de piatra. Dar, desigur, cea mai buna supa de piatra este cea cu varza – ei, bine, varza din pacate ne lipseste.
Nu a trecut mult, ca s-a si apropiat un satean, purtand in mana o varza scoasa direct din ascunzatoare. I-a dat-o ezitant soldatului sa o adauge in ceaun.
— Excelent, a strigat soldatul. Dar stiti, am mancat o data o supa de piatra cu varza cu un pic de carne de vita uscata si sarata. Ei bine, asta da supa demna de un ospat regesc.
Macelarul satului, neincrezator, dar totusi curios, a reusit sa gaseasca cateva fasiute de carne uscata de vita ascunse prin cotloanele pravaliei. Le-a adus si le-a aruncat in supa de piatra...si uite asa, in ceaun si-au gasit treptat locul cartofi, cepe, morcovi, ciuperci si alte bunatati si mirodenii. In cele din urma, supa de piatra s-a transformat intr-o mancare cu adevarat gustoasa, suficienta pentru tot satul.
Satenii au mancat pe saturate si s-au minunat de isprava nemaivazuta a soldatului – asa gust bun si atat de multa supa dintr-o singura piatra. Ei au vrut sa-i ofere soldatului lucruri de pret pentru piatra cu puteri magice, dar el a refuzat sa o vanda si a doua zi a pornit iar cu ranita la drum”.
Poveste europeana, intalnita si sub denumirea de supa de unghii (nordul Europei) sau supa de topor (Rusia), in care protagonistii sunt fie soldati, fie vagabonzi, fie calugari. In Portugalia, multe restaurante din Almeirim servesc si in ziua de azi „supa de piatra”. Povestea a fost preluata de pe site-ul CopiiiSpunPovesti.ro.
Povestitorii irlandezi sfarsesc adesea o poveste spunand „Luati aceasta poveste si fie ca urmatorul care o spune s-o faca mai buna”. Asa ca alege o poveste si spune-o in felul tau. Gandeste-te la ce anume doresti sa-i transmiti copilului – de la informatie pura pana la precepte morale. Si indiferent de motivul pentru care alegi sa spui o poveste, aminteste-ti ca povestile prind viata atunci cand sunt transmise de la parinte la copil, captandu-le atentia si atingandu-le inimile – povestile intaresc relatia parinte – copil, indiferent de varsta.
Tu ce povesti ai spus copilului, povesti care ai simtit ca au avut un impact asupra lui?
*Sursa foto: Freepik.com
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Conflictele cu alti copii. Cum poti sa il ajuti pe copil sa le gestionezeO mare parte a experientei scolare a copiilor nostri nu este legata de invatare, lectii si teme, ci de relatiile de prietenie pe care le formeaza la scoala si gradinita.
-
Relatiile armonioase cu alti copii: esentiale pentru succesul scolarCand ne gandim la succesul copiilor la scoala sau la gradinita, ne gandim in primul rand la abilitatile lor intelectuale: cat de atenti sunt la lectii, cat de usor inteleg explicatiile sau cat de repede retin informatiile noi.
-
Cum petrecem Ziua Internationala a Prieteniei„Prietenia este unul dintre cele mai grele lucruri de explicat. Nu se invata la scoala. Dar daca nu ai invatat ce inseamna prietenia, nu ai invatat nimic.” (Muhammad Ali)
Comentează:4 comentarii
-
Muntean Elena
03.02.2014 - 10:19
O poveste frumoasa despre bucuria comunicarii prin fapta buna.
-
Ely
03.02.2014 - 06:06
Stiu povestea din copilaria mea si am spus-o nepoatelor mele 6 si 9 ani) au ascultat-o cu mare mirare, asemeni satenilor din poveste. La final au concluzionat ca soldatul a fost deosebit de inteligent si creativ iar satenii cam naivi.
-
Primac Livia
17.11.2013 - 12:48
Este prima oara cand citesc aceasta poveste.Cred ca este foarte educativa si pentru adulti...
-
ela
15.11.2013 - 17:00
La noi e cunoscută ca ”Ciorba de bolovan”. De multă vreme o știu. Apa caldă s-a inventat demult!
Vezi toate comentariile