characters characters

Consumul de droguri si comunicarea parinte-adolescent

Propus de: Nansi Lungu   |   09 decembrie 2009    |   4253 vizualizări

Varsta: 15 - 18 ani.

As vrea sa iti propun un exercitiu. Deschide o discutie despre droguri nu numai de fata cu copilul tau, ci fiind prezenti si alti adolescenti (o comunicare prealabila cu parintii acestora nu ar strica). Lasa-te “educat” pe acest subiect. Nu reactiona negativ sub nici o forma. Sunteti acolo la o discutie amicala. Sub protectia grupului ei vor fi mai deschisi. Pune intrebari, cere-le amanunte despre cazuri concrete. Evita totusi sa curiozitatile “politienesti” caci devii suspect. Asculta cu rabdare. Nu te descuraja daca la inceput esti luat in ras. Aceasta este arma de aparare favorita a adolescentilor. Mesajul de adancime insa va fi unul puternic si anume acela ca te oferi ca partener de discutie si ca il tratezi ca egal. In timp, satisfactiile vor fi mult mai mari decat dezamagirile (posibile) de moment.  
 
Problema consumului de droguri a devenit subiect de interes pentru parinti. Oricat de neplacut este acest lucru, o atitudine preventiva este preferabila unei atitudini de tipul “Copilul meu nu ar face asa ceva niciodata”.  

Tinerii consuma droguri din motive a caror particularitate face imposibila o strategie universala, in ciuda faptului ca avem cateva indicii generale: anturajul , plicisul, nevoia de a experimenta, inclinatia spre excese etc.

Acest articol isi propune sa indice cateva modalitati prin care parintii sa ajunga la o comunicare preventiva cu adolescentul in ceea ce priveste consumul de droguri sau cu alte cuvinte “Ce as putea face in asa fel incat sa scad riscul consumului la copilul meu?”.

Fara a fi alarmisti, este bine sa evitam credinta comuna, dar profund eronata ca este posibila eliminarea definitiva a oricarui pericol si ca numai adolescentii proveniti din familii dezorganizate sau cu o educatie precara ajung sa consume droguri.

In fapt, o serie de studii stiintifice orientate pe aceasta tema arata contrariul. Adolescentii proveniti din familii cu statut social ridicat si educatie superioara ajung sa renunte la siguranta si confort, devenind in timp dependenti. In fapt, este recomandabil sa evitam credinta ca amenintarea consumului de droguri apartine altora, precum si credinta ca actionand intr-un fel sau altul pericolul va fi complet depasit. Chiar si cu o educatie corespunzatoare, adolescentul poate sa ajunga sa experimenteze, iar motivul acestui fapt poate sta chiar in natura umana. Prin urmare, acest comportament nu se lasa modelat usor. Oamenii au experimentat dintotdeauna in ciuda pericolelor implicate iar acest lucru va ramane valabil mereu. Rezumand, putem spune ca scaderea riscului de consum porneste de la acceptarea faptului ca fenomenul poate exista.
 


 Iata cateva elemente ale strategiei de comunicare care pot sa faciliteze reducerea riscului de consum:
  • Deschide discutia pe tema consumului de droguri si fii pregatit sa accepti orice raspuns din partea copilului tau. O reactie negativa rapida din partea ta nu va face, in cel mai bun caz, decat sa blocheze comunicarea. Si  nu uita: sfaturile bune vin dupa ce ai reflectat mai mult asupra problemei.
  • Informeaza-te despre subiect, inclusiv despre substantele implicate, despre obiceiurile de consum, consecinte etc. Pe parcursul informarii comunica la randul tau copilului ceea ce ai aflat. Un aspect esential este sa te informezi din cand in cand chiar de la copilul tau. Acest lucru ii va demonstra dorinta ta sincera de a comunica si in plus vei avea un acces privilegiat la propriile lui idei despre subiect. Ai sa constati de multe ori ca el este mai bine informat. Cu cat vei sti mai multe,  cu atat vei fi o sursa apreciata de copilul tau. Nu trebuie sa lasi nici o clipa senzatia ca nu stii despre ce vorbesti si ca o faci doar din dorinta de a tine lucrurile sub control.
  • Accepta deschis atunci cand constati ca in unele situatii este posibil ca sa nu ai dreptate. O persoana care are mereu dreptate este una suspecta. Asa gandesc toti oamenii, iar adolescentii nu fac exceptie.
  • Nu inventa informatii care sa arate caraterul daunator al consumului, nu exagera si nu ascunde partile pe care adolescentul le-ar putea gasi atractive. O parte esentiala a procesului de comunicare preventiva este aceea de a fi o sursa credibila. Adolescentul este foarte sensibil la orice tip de manipulare, mai ales cand rezultatele sunt impotriva inclinatiei lui de moment. Daca te arati obiectiv in analizarea situatiei, chiar daca pe moment nu ajungi sa iti atingi obiectivul, pe termen lung beneficiile vor fi semnificative.
  • Pastreaza caracterul informativ atunci cand comunici pe aceasta tema si lasa se se intrevada  mai putin cel educativ, astfel incat adolescentul sa simta ca alegerea este a lui. Pune accent pe aspectele obiective si mai apoi pe cele de natura morala, caci morala trebuie sa se contruiasca pe o fundatie. Subrezirea sanatatii, de exemplu este unul dintre subiectele la care adolescentii sunt destul de sensibili in ciuda impresiei contrare. In Statele Unite campania impotriva tutunului nu a avut efecte semnificative timp de 20 de ani, pana cand nu a fost pusa in corelatie cu ceea ce denumim cultura fittness. De abia cand oamenii au devenit interesati de modul in care arata, consumul de tutun a fost privit ca daunator. In plus, ideile capata un aspect obiectiv greu de contestat chiar si atunci cand nu sunt pe placul adolescentului.

Cele spuse mai sus ar trebui sa reduca riscul la adolescent de a incepe sa experimenteze consumul de droguri printr-un autoreglaj, dar avandu-te pe tine ca partener informational si emotional. Din aceasta cauza, este bine sa iti pastrezi credibilitatea. Este posibil ca la un moment dat sa afli ca deja a incercat sub o forma sau alta un tip de drog. Acest lucru nu trebuie interpretat ca o nereusita a comunicarii, ci dimpotriva. Un tanar care vorbeste despre un subiect care l-ar expune blamarii sau sanctiunii din partea adultului inseamana ca doreste cu adevarat aceea comunicarea. Fie ca doreste aprobarea sau ajutorul, fie ca testeaza o reactie, deschiderea sa arata ca il asteapta pe adult ca partener.
 
Despre autor:
"Sunt asistent universitar la Universitatea Titu Maiorescu, Facultatea de Psihologie. Ma ocup cu filosifia mintiii si stiinte cognitive. Mai specific, studiez problematica constiintei, a evolutiei mintii si a emotiilor"
 

Adauga tu primul comentariu:

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu

Citeste si alte articole din aceasta tema

Mai multe