characters characters

Simtul moral la copii: mami, spune-mi ce e bine!

Propus de: Andreea Radu   |   14 iunie 2013    |   2781 vizualizări

Varsta: 3 - 6 ani.

Tipete, plans cu sughituri, jucarii aruncate, lacrimi de crocodil, haos. Baietelul de patru ani se simte nedreptatit fiindca un alt copil a incercat sa ii ia lopatica (pe care, cinstiti fiind, stim ca el o uitase de vreo cinci minute). Acum incearca sa-si faca dreptate cu toate armele de care dispune.

Mamica, pe de alta parte, ingrijorata si putin jenata de reactia copilului, se apropie si ii spune: „Nu-i frumos! Nu fi egoist! Da-i si lui Mircea lopatica ta!”. Replica ei este prompt urmata de o si mai inflacarata serie de proteste insotite de lacrimi. De ce se intampla asa? Pentru ca niciun prescolar nu va intelege vreodata de ce e frumos si bine sa-si imparta jucariile atunci cand el nu vrea asta.

Simtul moral la prescolari

Desi studiile recente sugereaza ca fiintele umane au un simt moral innascut, e bine sa avem in vedere ca si acesta se dezvolta in timp. Instinctul moral, strans legat de capacitatea de empatie , este limitat in functie de varsta. Iata cum arata el in cazul prescolarilor.

Copiii mici gandesc problemele morale in termeni absoluti. Lucrurile sunt intotdeauna bune sau intotdeauna rele. Nu conteaza daca Ionel a vrut sau nu sa o loveasca pe Maria. Daca s-a intamplat asta, inseamna ca el a facut ceva rau.

Masura raului, in mintea copiilor, este data de efectul vizibil. Cu cat vanataia Mariei e mai mare, cu atat fapta lui Ionel e mai grava. De asemenea, copiii se ghideaza in judecata morala in functie de prezenta sau absenta unei consecinte negative dupa fapta. Cu alte cuvinte, daca esti pedepsit, probabil ca ai facut ceva rau. Inteligent, nu?

Pentru copii, regulile sunt sfinte si nu trebuie incalcate. Daca cineva le incalca, inseamna ca a gresit. Ceea ce nu presupune, automat, ca ei nu vor incalca niciodata o regula. Intrebati-o pe mamica din exemplul de mai sus si o sa va spuna ca n-a auzit niciodata idee mai absurda. Totusi, copiii stiu cand ceea ce fac incalca o regula si ca e rau sa faca asta.

In medie, copiii sub cinci ani nu se pot pune in postura celuilalt, asa ca judeca toate evenimentele din punctul propriu de vedere. Daca Ionel a lovit-o pe Maria (din greseala), fetita nu va accepta in ruptul capului ca baietelul nu e vinovat. Nu pentru ca e incapatanata sau egoista, ci pentru ca mintea ei nu a ajuns inca la nivelul la care sa poata intelege asa ceva. Deci nu incercati sa o convingeti, daca nu vreti siroaie de lacrimi indignate. Totusi, ce e de facut?Ajuta-l sa aleaga corect

Explicatie, nu pedeapsa

Prima si cea mai importanta regula este sa faci diferenta intre situatiile care implica un principiu moral (sa nu faci rau altei fiinte) si acelea in care e vorba numai despre o conventie sociala (la gradinita purtam hainutele de interior, nu pe cele de strada).

Daca problema e una morala, vorbeste cu copilul si invata-l care sunt motivele pentru care actiunile sale sunt gresite, ajuta-l sa se gandeasca la ce simte si gandeste celalalt copil implicat si decideti impreuna ce se poate face pentru ca nedreptatea sa fie indreptata. Ideal este sa explicam si nu sa pedepsim.

Experienta e mama invataturii

Expune-ti copilul situatiilor in care sa fie nevoit sa ia o decizie in functie de principii morale. Poti sa il ajuti sa rezolve conflictele aparute in mod natural, la joaca, sau poti sa ii spui o poveste despre bine si rau si sa il implici, intrebandu-l despre alegerile personajelor . Toata lumea greseste si nimeni nu e mereu bun sau rau.

Lauda comportamentul moral

Atunci cand copilul face o alegere corecta din punct de vedere moral, rolul parintelui este sa aprecieze asta intr-un fel in care cel mic sa inteleaga. Sistemul de puncte albe, stelute aurii sau figuri zambitoare lipite pe frigider nu a dat gres pana acum.

Copiii sunt constransi in judecatile morale de nivelul dezvoltarii cognitive. Un copil care nu doreste sa isi imparta jucariile nu este egoist, ci pur si simplu nu se poate pune inca in locul celuilalt si nu poate intelege ca, uneori, ursuletul lui e foarte important si pentru alt copil.

Cu toate astea, daca intr-adevar simtul moral este innascut, atunci cei mici dispun deja de un set de valori morale rudimentare (bine-rau, de exemplu), pregatite sa se exprime si sa se dezvolte. Copilul tau ce valori are?


 Andreea Radu
Andreea Radu e psiholog si psihoterapeut integrativ.
Pasionata de dezvoltarea personala creativa si responsabila, bazata pe curiozitate si bucuria de a descoperi. Interesata de neurostiinte, psihologie pozitiva, studiul stiintific al starii de bine si al vietii pline de sens.
Blog personal - http://andreea-radu.blogspot.ro/




Bibliografie:
1.    Crosser, S., Emerging Morality: How Children Think About Right and Wrong, Earlychildhoodnews.com, 2008;

2.    Dunbar, R., De cati prieteni ai nevoie?, Editura Litera, 2012, pg. 219-228;

3.    Haidt, J., Kesebir, S. (2010), Morality in S. Fiske, D. Gilbert, & G. Lindzey (Eds.),
     Handbook of Social Psychology, 5th edition, Hobeken, N.J.: Wiley, pp. 797- 832

4.    Peterson, C. - A Primer in Positive Psychology, Oxford University Press, 2006,
pg. 184-190;

5.    Pinker, S., The Moral Instinct, N.Y. Times, 2008.

Adauga tu primul comentariu:

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu

Citeste si alte articole din aceasta tema

Mai multe