characters characters
Florentina Florica 16 oct 2014

Cum sa-mi ajut copilul sa se adapteze mai usor schimbarilor prin care trece?

Propus de: Florentina Florica   |  

Varsta: 3 - 6 ani.

Baietelul meu a stat la bunici 2 ani si jumatate (de la 1 an pana la 3 si jumatate). Dupa aceasta perioada l-am adus in Bucuresti si l-am inscris aici la gradinita. Colectivitatea nu este un mediu nou pentru el, deoarece si la bunici a mers la gradinita un an. Problema este ca a schimbat casa, gradinita, colegii, educatoarea, au inceput sa para reguli pe care el nu le-a avut niciodata etc. Toate acestea au avut un impact emotional foarte puternic asupra lui, a devenit mai rebel si una dintre problemele noastre este ca plange foarte tare dimineata cand trebuie sa plecam la gradinita. Doamna educatoare pare sa fie destul de blanda si nici el nu-mi spune acasa ca l-ar brusca in vre-un fel.
As vrea sa stiu ce pot face pentru a-l ajuta sa se adapteze mai usor.

Raspunsuri(3)

Autentifică-te pentru a putea raspunde.
  • Florentina Florica

    Florentina Florica 23 oct 2014 15:31

    Multumesc mult pentru sfaturi si incurajari!

    Cred ca suntem pe drumul cel bun. Incepand de luni nu a mai plans si nici nu a mai zis ca nu vrea sa mearga la gradinita. Mai mult decat atat, a reusit sa stea aproximativ o ora in curtea gradinitei unde s-a desfasurat “Festivalul fructelor si a legumelor de toamna”.
    A participat la parada, purtand un costum de dovleac “fiolos”.

    Speram sa facem in contiuare progrese.

  • Caciula 2 Ioana

    Caciula 2 Ioana 20 oct 2014 10:45

    Draga Florentina

    Este normala aceasta reactie a baietelului tau, atat de multe schimbari necesita timp pentru adaptare. A trecut la un mediu necunoscut la o varsta mica, si in acelasi timp la 3 ani incepe sa se manifeste si personalitatea copilului, este o etapa in care negativismul poate lua multe forme. Este foarte important sa aveti rabdare, sa acceptati plansul sau si sa il transpuneti in cuvinte. De exemplu, ii poti spune "Stiu ca iti este greu acum la inceput, dar o sa te joci la gradinita cu ceilalti copii", "Inteleg ca esti suparat, dar doamna educatoare abia asteapta sa te vada". Da-i jucaria preferata cu el la gradinita sau o paturica a lui, pe care sa o aiba acolo ca obiect familiar. Incurajeaza apropierea cu alti copii de la gradinita: iesiti in parc cu alti copii de acolo, organizeaza intalniri acasa cu un copil de la gradinita pe care baiatul tau il place, astfel se va duce cu placere la gradinita in viitor, pentru a-si intalni prietenii. Intr-adevar si atitudinea educatoarei e necesar sa fie de intelegere, rabdare si toleranta, sa ii faciliteze integrarea prin jocuri si activitati de grup. Scrie-ne ce mai face baietelul tau si cum ai procedat! Psiholog Ioana Caciula

  • brielle brielle

    brielle brielle 17 oct 2014 15:18

    Aş zice că e normal să reacţioneze aşa un copil supus unor asemenea schimbări :) Ar fi fost ciudat să nu reacţioneze deloc:P.

    Cred ca atunci când e rebel, este util să încerci să afli ce nevoie stă la baza comportamentului său: vrea mai multă atenţie, vrea să aibă control asupra situaţiei (eu aş paria pe nevoia de control, în situaţia lui), nevoia de a se simţi în siguranţă etc. Deşi este încă micuţ, îl poţi întreba ce simte, de ce şi cum îl poţi ajuta: "Eşti supărat pentru că trebuie să plecăm? Ai prefera să stai acasă?Încă nu te-ai obişnuit cu noua grădiniţă?", "Ce crezi că o să îţi placă azi la grădiniţă?" "Acum eşti supărat, dar un pic mai târziu o să te simţi mai bine"etc. Mi se pare foarte important ca cei mici să acorde atenţie stărilor lor emoţionale, chiar dacă încă nu le pot numi pe toate corect şi nuanţat.  Dacă le formăm de mici obiceiul de a se gândi la ceea ce simt în prezent şi la cum le influenţează emoţiile comportamentul, le va fi mai uşor pe viitor să îşi păstreze calmul în situaţii dificile.

    De asemenea, deşi mulţi părinţi se sperie atunci când cei mici încep să plângă, uneori plânsul îi poate ajuta să se liniştească, dacă părintele este aproape de el, îl ţine în braţe şi îl mângâie, de exemplu, acceptându-i pur şi simplu emoţiile (spre deosebire de reacţia „Nu mai plânge, nu ai de ce să plângi, linişteşte-te!”). Şi adulţii simt uneori nevoia de un plâns „sănătos” pentru a-şi reveni apoi la normal, nu?:)

    Mult succes şi multă răbdare!:)

Citeste articole din aceasta tema

Mai multe