Propune articol

Domnul Goe nu vrea sa doarma

10 martie 2011 | 367 vizualizări

Bun gasit, sunt Iulia Pantazi , psiholog clinician si vom vorbi astazi despre importanta si comportamentele legate de somn in viata copilului.

Lipsa somnului si a odihnei duce de multe ori la stari de irascibilitate, la epuizare fizica si la incetarea functiilor vitale in cazul cel mai grav. Pornind de la acest aspect, noi, oamenii, avem nevoie de un numar de ore de somn pentru a putea functiona; acest numar de ore in cazul copiiilor este adecvat varstei.

Somnul este un factor de echilibru pentru copii deoarece asigura stimularea hormonului de crestere, toate experientele acumulate se imprima in timpul somnului in memorie si putem spune ca o buna dezvoltare a copiilor este datorata si de numarul de ore de somn pe care acestia il parcurg.

Raportat la varsta, numarul de ore de somn este diferit, astfel incat un nou nascut poate dormi pana la 16 -22 ore pe zi , la un an, 14 ore, iar la 3 ani, 12 ore.

Copiii mici de 6 luni dorm de 3-4 ori pe zi, apoi in jurul varstei de 1 an de 2 ori pe zi ,ajungand la 3-4 ani chiar sa nu mai fie nevoie de somnul de peste zi.

Plecand de la cele de mai sus, parintii copiilor de varsta de 3-4 ani considera somnul obligatoriu din timpul zilei si nu tin cont de de faptul ca unii copii isi asigura numarul de ore de somn in timpul noptii.

Acesta este unul din motivele pentru care copiii fac crize de opozitie cand sunt dusi la culcare ziua. Recomandarea specialistilor este ca nu trebuie sa-i fortam pe copiii sa doarma ziua daca acestia nu dau semne de oboseala si nu devin irascibili.

Multi parinti sunt nemultumiti si se simt neputinciosi in a invata copilul sa doarma singur. Intrebarea este: la ce varsta ar trebui sa doarma singur in patu sau camera lui?

Raspunsul este simplu: din prima zi cand a ajuns acasa. In realitate, unii parinti fie din dragoste foarte mare pentru bebelus sau daca exista anumite probleme legate de starea mamei dupa nastere sau poate bebelusul are anumite probleme legate de disconfort, il aseaza in patul lor. La inceput, lucrurile sunt simple, insa pe masura ce copilul creste ,el nu mai doreste sa schimbe locul in care a fost obisnuit. La varste mici orice schimbare trebuie facuta cu o perioada de adptare, modificarile bruste conduc la aparitia comportamentelor de tip anxios, deoarece copiii nu au inca construite toate mecanismele de aparare care sa-i poata ajuta sa inteleleaga ce se intampla cu ei. Apare frica si refuzul ca forme de autoaparare.