Secretul familiilor fericite

Familiile functionale versus familiile disfunctionale

Propus de: SuntParinte.ro    03 mai 2017   

Varsta: 2 - 6 ani, 6 - 11 ani, 11 - 15 ani, 15 - 18 ani, 18 ani +.

familii fericite
In orice familie apar probleme care pot sa ii faca pe membrii ei sa se intrebe daca "Avem o familie normala?". Cum poti evalua familia ta in functie de gradul de functionalitate? Ce inseamna o familie disfunctionala?

Cauzele pentru care familiile ajung sa fie considerate disfunctionale sunt complexe (probleme emotionale si de comportament ale parintilor, dificultati in a gestiona situatii dificile precum boala sau decesul unui membru al familiei). Iar functionalitatea unei familii este o chestiune de grad, nu de categorie. Cu alte cuvinte, functionalitatea unei familii poate fluctua in timp, in functie de evenimentele prin care trece sau de strategiile pe care parintii si copiii le pun in practica.

In familiile functionale, apar in cea mai mare parte a timpului, urmatoarele principii si convingeri fata de urmatoarele aspecte ale comunicarii dintre oameni:

Acceptarea:

Atat adultii, cat si copiii stiu ca este in regula ca uneori sa nu avem control asupra emotiilor, comportamentului sau gandurilor noastre. Parintii isi dezvolta propriile abilitati de a face fata emotiilor coplesitoare si ii ajuta si pe copii sa faca acest lucru, stiind ca nimeni nu reuseste sa faca acest lucru de fiecare data.

Imperfectiunile:

Membrii familiei stiu ca este normal sa gresim, sa nu avem dreptate si sa avem defecte. De asemenea, stiu ca reprosurile si critica nu sunt modalitati eficiente prin care greselile si defectele pot fi depasite.

Vinovatia:

„Uneori, este in regula sa abordam problemele fara a stabili vinovatul pentru ele.. Vinovatia este inlocuita cu asumarea responsabilitatii in familiile functionale. Copiii sunt incurajati sa isi asume responsabilitatea pentru actiunile lor si ajutati sa invete si sa corecteze greselile facute.

Comunicarea:

„Este in regula sa vorbim sincer despre orice subiecte.”. Parintii stiu ca pot raspunde copiilor la orice intrebare, atat timp cat raspunsul este adecvat varstei acestora si poate fi inteles corect. Educatia sexuala, moartea sau alte subiecte dificile sunt discutate atunci cand copiii isi manifesta curiozitatea fata de ele.

Acceptarea problemelor:

„Este bine sa privim realitatea in fata si sa acceptam cand avem o problema.”. Chiar daca nu pot gasi de fiecare data solutia perfecta, membrii familiilor functionale accepta ca au o problema atunci cand aceasta apare si cer ajutorul din exterior daca este nevoie, pentru a o rezolva.

Increderea:

„Invatam sa avem incredere in noi insine si in persoanele care merita increderea noastra.” Nu este incurajata ostilitatea fata de persoanele din afara familiei sau din cadrul ei, ci atitudinea binevoitoare si increderea acordata persoanelor care au dovedit ca o merita.

Familiile disfunctionale sunt conduse in schimb de urmatoarele convingeri si principii:

Controlul:

„Intotdeauna trebuie sa ne controlam emotiile, comportamentul si gandurile.. Parintii pot avea asteptari foarte ridicate de la copii, de la cele mai mici varste, referitoare la controlul emotiilor si comportamentelor. De asemenea, parintii considera un semn de slabiciune exprimarea emotiilor negative sau pierderea controlului asupra lor.

Perfectionism:

„Trebuie sa am dreptate intotdeauna.”. Adultii perfectionisti vor avea asteptari ridicate de la copii, dificultati in a le accepta greselile, dar si un nivel ridicat de stres. In plus, comunicarea si negocierea devin foarte dificile.

Vinovatia:

„Trebuie sa dai vina pe altii sau pe tine insuti.”. Accentul pus pe vinovatie ii incurajeaza pe membrii familiei sa nu isi asume responsabilitatea pentru actiunile lor. Sau, in situatii extreme, ajung sa se simta vinovati pentru toate lucrurile care nu merg bine in familie, crescand semnificativ riscul pentru depresie.

Comunicarea:

„Despre anumite lucruri nu vorbim niciodata sincer.”. Refuzul de a comunica despre anumite subiecte poate fi justificat prin varsta prea mica a copiilor sau lipsa dreptului acestora de a cunoaste anumite lucruri.

Problemele:

„Mai bine privim partea pozitiva a lucrurilor. Nu exista probleme in familia noastra.”. Problemele sunt negate chiar si atunci cand sunt destul de evidente, precum o dependenta de alcool sau droguri a unuia dintre membri sau o problema de violenta fizica sau verbala.

Conflictele:

„Cel mai bine este sa evitam conflictele si sa nu avem discutii dificile.”. In unele cazuri, evitarea conflictelor poate fi o strategie buna, insa in general conflictele pot fi abordate si constructiv, atat in cuplu, cat si in relatia parinte-copil.

Increderea:

„Daca nu ai incredere in nimeni, nu vei fi dezamagit.”. Teama de a acorda incredere altor persoane face ca apropierea emotionala si comunicarea autentica sa fie foarte dificile, atat in cadrul familiei, cat si in relatiile cu alti oameni, din afara ei.

In plus, in familiile functionale:

  • toti membrii familiei manifesta respect reciproc (si parintii fata de copii, nu doar copiii fata de parinti),
  • exista o relativa stabilitate (care poate fi perturbata de evenimente negative sau surprinzatoare) si certitudine,
  • iubirea este oferita neconditionat copiilor, nu ca recompensa pentru comportamentele considerate de catre parinti ca fiind adecvate
  • incurajarile si sprijinul sunt mult mai frecvente decat critica si descurajarea.
  • in primii ani de viata ai copilului, parintii sunt concentrati asupra nevoilor acestuia, pentru ca in perioada adolescentei, parintii sa isi poata gasi satisfactie si in afara atributiilor de ingrijire a copiilor, care devin independenti.
  • membrii familiei au compasiune si intelegere atat fata de ei insisi, cat si fata de ceilalti.
  • membrii familiei se simt in siguranta impreuna

Eticheta de „disfunctional” nu este un verdict pe care nu il poate schimba nimeni. Este important ca adultii sa faca eforturi pentru a gasi strategii mai bune de a face fata situatiilor dificile si, atunci cand nu reusesc, sa ceara ajutor de specialitate.


Citeste si:


Copilul cu rol de parinte


Copilul tau nu ar trebui sa fie confidentul tau

Comentează:

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu
  • Fără foto
    Dorin Adrian Suciu    13.05.2017 - 07:47
    Teoria dvs. semana cu cea din scriptele psihologice extrasa de o persoana care nu are o experienta cu copiii. E DOAR TEORIE. E presupunera mea.