eu crde ca exista Mos Craciun de ce trebuie sa spuneti la copii ca nu exista se perde toata legenda, cu aniii multumesc

iahim68: minunat!
Barbara: sa faci cozonaci inca 100 de ani!
Mariana: mi-au dat lacrimile!
Jada: sa fiti iubite amandoua!
denisa&stefan: superhazlii
Anca: da, Craciunul inseamna speranta! (Iisus!)
rolly: mi-au dat lacrimile! :( iti spun un secret, Dumnezeu exista!... in curand ceata se va risipi, apoi vei cunoaste fericirea!

ROlly,prea mult pragmatism si prea multa inversunare in mesajul tau.Este un mesaj dur ,o gandire care taie aripile copilariei.Este un mesaj care arata ca magia Craciunului nu exista in sufletul tau.

MOS CRACIUN ESTE O LEGENDA.EL A EXISTAT CU ADEVARAT.Iar astazi mesajul si datina lui este dusa mai departe de oameni care vor sa aduca in sufletul copiilor magia Craciunului.

Existenta lui Mos Craciun nu este o "minciuna",este o legenda.

Copilul va afla singur acest adevar.Depinde de noi cum vom face ca acesta legenda sa fie transmisa mai departe copiilor lui.

Te intreb ,ai copii?Si le-ai spus de la varsta de 2-3 ani ca nu exista Mos Craciun?Atunci ai sters cu buretele un capitol important al copilarii lor.MAGIA CRACIUNULUI!

Moş Crăciun nu există. E mama şi tata, eventual bunicii şi cei mari din jurul nostru care pot şi vor să ne facă surprize. Dar ei ne păcălesc că ar fi cineva, cu barba albă şi cu sanie trasă de reni, cu "omniscienţă" (adică ştie tot şi poate să ne vadă dacă facem rele). Şi care, dacă suntem cuminţi, ne aduce cadouri. Binenţeles că aşa ceva nu există. Moş Crăciun a fost inventat de nişte părinţi care nu puteau să le explice copiilor de ce trebuie să fie cuminţi. Erau nişte părinţi mai proşti. Au crezut că dacă copiii vor crede că acest moş există vor deveni cuminţi de frica lui sau pentru dorinţa de a avea cadouri. Asta nu înseamnă că dacă unii copii cred în Moş Crăciun pentru ei există şi pentru ceilalţi nu. Moş Crăciun nu există nici pentru copiii care cred în el şi nici pentru copiii care nu cred în el. Pur şi simplu nu există deloc.

Numai că şi unii copii sunt mai prostuţi. Pot fi păcăliţi uşor că Moşul există şi ascultă tot ce spune mama şi tata. Unii sunt atât de ascultători că nu mai sunt în stare să fie curioşi sau deştepţi. Sunt doar ascultători. Iar pentru părinţi copiii ascultători sunt foarte buni. Este uşor să aibă copii ascultători, care nu fac nimic altceva decât ce spun părinţii lor. Este uşor pentru părinţi să nu fie nevoiţi să se joace cu copiii, să le explice toate lucrurile de care sunt interesaţi. Mai ales că unele lucruri nici mama sau tata nu le înţeleg. Sau au doar răspunsuri la fel de mincinoase ca şi cel cu Moşu.

Deoarece părinţii vorbesc între ei, cei care l-au inventat pe Moş Crăciun au spus despre această invenţie şi cum au reuşit să-i păcălească pe copii. Şi încet-încet acestă păcăleală s-a transmis tuturor şi toţi adulţii au început să spună asta copiilor lor. Şi la şcoală doamna vrea să aibă elevi ascultători, care nu fac rele. Şi bunica vrea să aibă nepoţi după care să nu alerge aşa de repede. Vecinii nu vor ca cei mici să facă gălăgie iar cunoscuţii şi prietenii părinţilor doresc să nu fie deranjaţi de copii când au "discuţii de oameni mari". Aşa că la un moment dat aproape toţi adulţii au făcut un fel de înţelegere să susţină acestă minciună. Din acest motiv sunt mulţi copii mici sau foarte mici, care cred că Moş Crăciun este cel ce le pune cadouri sub brad.

Părinţii vor să se mândrească şi să arate altora ce tari sunt ei. Unii se ajută de copiii lor pentru asta. Spun "Fiului meu Moşul i-a adus un computer ultraperformant" adică "ce tare e el că a putut să cumpere un computer aşa scump". Şi copiii ajung să se laude la fel între ei. Faptul că a primit de la Moş Crăciun o Barbie şi un Ken trebuie că înseamnă că e o fetiţă perfectă, chiar dacă a fost o scorpie tot anul. Colega ei a primit doar o ascuţitoare cadou, şi nu de la Moşu, ci de la mămica. E clar că scorpia e cea preferată de Moş Crăciun, nu?

Asta face ca şi părinţii normali, care altfel pot să vorbească cu copiii lor fără să-i mintă, să fie obligaţi să susţină acestă minciună. Sau cel puţin să le cumpere cadouri în această perioadă. Ba chiar adulţii îşi fac cadouri între ei (deşi ştiu că Moşul e inventat) şi se comportă ca şi cum le-au primit de la Moş Crăciun. Asta face că înainte de Crăciun să fie toate magazinele pline cu jucării şi alte cadouri. Credeţi că Moş Crăciun, care poate să ştie tot despre fiecare copil, cumpără din magazin? Atunci de ce sunt acolo cadourile? De fapt părinţii le cumpără. Este o mare afacere pentru magazine.

La un moment dat copiii devin destul de mari pentru a-şi da seama de falsul Moş Crăciun. Câteodată au ajutor chiar de la părinţii care i-au minţit până atunci. Există şi manuale şi sfaturi care să-i înveţe pe părinţi cum să repare ce au stricat: Moş Crăciun nu există: cum îi spui copilului. Până la urmă părinţii îşi iubesc copiii, chiar dacă nu ştiu cum să o facă de fiecare dată. Alteori (de cele mai multe ori) află de la alţi copii, cum e în povestirea de mai jos :


Până am dat de cadouri în dulap :)) cred că aveam vreo 8 ani... şi ca să fie fain de tot, l-am târât şi pe frate-miu de 5 ani în sufragerie şi i-am arătat "vezi, vezi, nu exista!! e mama şi tata!"
Şi cu câteva zile înainte de serbarea de Crăciun de la grădiniţă, mama l-a întrebat dacă ştie poezia pentru moşul. Dialogul a fost ceva de genul:
- Ştii poezia de Crăciun?
- Nu!
- Păi ... şi când o înveţi? Vrei să creadă moşul că nu eşti cuminte?
- Moşul nu există!
- Cine ţi-a spus aşa o prostie?
- Adina!
Priviri nervoase îndreptate spre mine. Fratele este trimis în cameră, eu rămân pentru papară:
- Adina, tu esti mare de-acu'... ştiai că nici Moş Crăciun şi nici Moş Nicolae nu există, dar chiar trebuia să-i spui şi lui?
(eu): - Ceeeeeeee?? Nici Moş Nicolae nu există?!

Ai mei perplecşi.

Moş Nicolae era în manualul de religie, eram sigură că vine personal şi lasă dulciuri în ghete...


Moş Crăciun nu există. Poveştile sunt frumoase chiar dacă ştim că personajele nu sunt reale. Şi nu există nici Moş Nicolae, Zâna Măseluţă, Iepuraşul de Paşti, spiriduşii, vampirii, îngerii, Diavolii, Sfântul Duh, Dumnezeu. Nu există nici pentru oamenii care cred în ele şi nici pentru cei care nu cred în ele. Pur şi simplu nu există deloc.

Mos Craciun exista dar nu ca persoana i sine ci ca parte din nou (cum spunea oana). Cand era mici era implinirea dorintelor, aducatorul jucariilor si dulciurilor, apoi am inceput sa jucam si noi rolul lui, daruind la randul nostru. Mos Craciun este intruchiparea sperantei, darului, lui D-zeu, care este bun si ne rasplateste, ne daruiestte, ne uimeste (prin nasterea lui pe care o sarbatorim sau prin ce gasim sub brad). Este o re-traire si o re-jucare a scenei nasterii lui Isus. Noi gasi sub brad ceea ce ei au gasit in iesle.

nu exista mos craciun cu siguranta eu am aflat de la sora mea mai mare care sh ia a crezut in mos craciun dar ea mia zis ca ei te pacalesc pt ca daca esti cel mai mic din familie sati faca tie pe plac dar va dau un sfat este bn sa crezi in mos craciun

nu exista mosul sa stiti asta fiindca degeaba incearca parintii sa ne minta dar eu stiu ca ei sunt mosul si ne pune cadouri.

Fetita mea de cinci ani crede cu insufletire in Mos Craciun. Atunci cand colegii de gradinita i-au dezvaluit misterul, ea nu a vrut sa auda asa ceva...Crezand ca ar fi momentul potrivit sa ii spun adevarul, i-am povestit despre acel mos care a existat cu adevarat si care este in continuare viu in imaginatia noastra si in amintirea caruia facem noi insine daruri. I-am spus ca fiecare dintre noi are in imaginatia sa un Mos Craciun adevarat pe care il asteapta in fiecare an, inca de cand era copil...ca fiecare poate fi Mos Craciun pentru ceilalti, poate oferi cadouri copiilor si sa se bucure vazand emotia si bucuria de pe chipurile lor in fata darurilor lasate de mosul mult asteptat... Fetita mea crede in continuare ca Mos Craciun exista....stie ca traieste in inimile noastre, in imaginatia noastra si in spiritul Craciunului, din cauza ca lumea intreaga a fost fascinata de povestea sa si a ales sa il pastreze viu, pentru ca tuturor ne plac basmele si cadourile :)...deci nu a fost mintita niciodata!

Mosul exista atata timp cat noi credem ca exista, gasim farame din el in fiecare din noi si ii dam viata in fiecare an, daca vrem(credem in el). Asa ca va rog sa crede-ti!

Copilul din mine e vechi de mai bine de 40 de ani. Si acum mai astept sa vina Mos Craciun adevarat sa-mi aduca surprize din sacul sau.
Desi am recunoscut ceasul si cizmele vecinului care a imbracat costumul de Mos cand aveam 5-6 ani.
Imi spusesem ca Mosul are prea multi copii la care sa ajunga intr-o singura seara, si probabil ca are nevoie de ajutoare. Chiar si pentru daruri am gasit "scuze". Mosul nu are atatea resurse pentru atat de multe jucarii si dulciuri, asa ca parintii l-au ajutat cu cumparaturile.
Cand fetita mea Karla a avut aceeasi varsta de 5-6 ani, tatal meu era deja un vechi Mos Craciun in gradinite. Si isi intra atat de bine in rol, incat atunci cand verisorii Karlei i-au repetat o vara intreaga ca Mosul e chiar bunicul, ea le replica "Mosul asta tremura tot, si vocea ii tremura, ca bunica lu' Almaya. Ha... bunicul meu merge cu mine pe munte si alearga si are voce puternica".
Mi-am dat seama ca insistentele verisorilor puteau darama un mit. I-am spus Karlei ca Mos Craciun din Laponia are multe locuri de vizitat, asa ca are multe ajutoare - oameni tineri sau batrani, barbati sau femei din toata lumea care imbraca un costum ca al lui si impart jucariile dorite. Iar inainte de serbarea in care urma sa apara mosul-bunicu' i-am spus: "Draga mea, daca vezi cumva ceva neobisnuit in timpul serbarii, te rog din tot sufletul sa nu lasi sa se vada ca ai observat, alftel serbarea s-ar putea strica si toti copiii si doamna, si parintii vor fi suparati ".
Pentru serbare Karla era costumata in veverita, un visiniu-rosu aprins si ii desenasem, ca si colegilor ei, botic, mustati si pistrui. Ale ei erau rosii.
Cand a intrat Mos Craciun in clasa, ea canta alaturi de ceilalti copii, a facut ochii mari la el si a cantat mai departe. Insa Mosul s-a asezat chiar langa ea. S-a facut rosie ca si costumul si machiajul ei de veverita, insa nu l-a tradat.
A stat dupa serbare sa faca multe fotografii cu Mosul.
Seara am ajuns acasa separat de bunicul. Karla l-a imbratisat mai mult decat de obicei, ca si cum i-ar fi spus "Bunicule, sunt atat de mandra de tine ca il ajuti pe Mos Craciun!"
Baiatul vecinului care se imbraca in costum de Mos cand eram mici copii, fiind in clasa a opta, s-a batut cu toti colegii care i-au spus ca Mosul nu exista si radeau de el. Si mai tarziu, la liceu isi apara credinta in Mosul. Ce tragedie o fi fost in sufletul lui!
Putem evita ca parinti aceste tragedii cu povesti frumoase cu fapte frumoase.
Ne emotioneaza faptele bune? Inseamna ca si pe copiii nostri ii va impresiona sa faca ei insisi daruri celor din jur. Il pot ajuta si ei pe Mosul cu multa pasiune cand le spunem ca toti copiii isi doresc daruri.
O caciulita cu rosu si alb, cateva mici atentii si un drum la un azil de batrani sau o casa de copii... si minunea Craciunului poate dainui :)

Mos Craciun exista

Nu este copil care sa nu astepte cu nerabdare venirea Craciunului cu alaiul sau de emotii, jucarii si miros de cozonaci.Si nimeni nu intelege, nu simte Craciunul asa cum il simt copiii, poate tocmai pentru ca este sarbatoarea lor, a impacarii,a inocentei, a purificarii sufletelor, a iubirii intre oameni.
Este ziua in care iubirea s-a intrupat pe pamant in chip de copil, ziua nasterii Pruncului Isus, aducand cu el mila cereasca, sperand sa ne imblanzeasca inimile, sa ne impace, sa ne readuca zambetul pe buze, indemnandu-ne sa traim in armonie.
2000 de ani au trecut, ajungand aproape o poveste si chiar daca nu am reusit (inca) sa ne iubim, incercati macar in aceasta singura zi a Craciunului sa va adunati gandurile si grijile in jurul copilului sfant, iertandu-va unii pe altii, inconjurandu-va de familie si prieteni, redevenind, chiar si pentru putin timp, copii.
De aceea va fac tuturor invitatia de a incerca o clipa din candoarea copilariei; fiti iubitori, dar mai ales sinceri, fiti curati, fiti darnici. Daruiti, fara a astepta sa primiti voi mai intai, regasiti in voi (cu siguranta exista) o farama de milostenie, pentru ca sunt oameni tristi, necajiti, fara speranta si traiesc foarte aproape de noi.Faceti daruri de “cuvinte”, de intelepciune,de mangaiere, de imbarbatare si invatati-i si pe copiii vostri aceste tainice lucruri.
Cu siguranta ca, pana la momentul magic,fiecare casa va straluci de curatenie, fata de masa va fi mai alba ca zapada; la fel ar trebui sa ne fie si sufletele, iar daca acest lucru se intampla- fiecare poate fi un Mos Craciun.Asadar, sa nu spuneti niciodata ca el nu exista.
Pentru ca sarbatoarea Craciunului sa devina o minune, lasati-va purtati de atmosfera romantica in familie, dar si de obiceiurile stravechi: colindul, capra, ursul, plugusorul.Invatati cu copilul d-voastra un colind, o poezie, o rugaciune, povestiti-le despre sarbatorile copilariei la care ati fost protagonisti, rasfoiti foile ingalbenite ale albumului pentru a reinvia acele momente unice. Va asigur ca aceste lucruri vor fi o comoara a sufletului copilului de acum, peste ani.
Pretutindeni, momentul acesta magic are o putere nebanuita de a aduce bucurie, lumina in case, de a renaste sperantele, dar mai ales de a ne face sa retraim acele clipe fabuloase ale copilariei,care ne stau ascunse in suflet toata viata.
Imi ramane in suflet regretul ca nu pot pastra aceasta”minune” tot anul.

Copilul meu are sase ani si jumatate .Si,da,inca mai crede in magia lui Mos Craciun.Am tinut vie aceasta magie ani la rand citind povesti despre Mos Craciun,pregatind cu grija din timp sosirea lui.I-am povestit despre spiridusii sai,cum vin inainte cu ceva timp de sosirea Craciunului,cum se acund in locuri nevazute ca sa vada care copii sunt cuminti.I-am povestit despre taramul Laponiei finlandeze,acolo unde exista un sat cu case rosii,departe de asezarile oamenilor,sat unde locuieste Mos Craciun.

Am scris in fiecare an scrisoarea pentru el,cu litere tremurande si emotie in suflet.

Am facut bradul impreuna si l-am asteptat.Si intr-un an chiar a venit,cu un sac greu,cu haine lungi si barba ce purta trecerea timpului...SI cat de minunat a fost!

Sper ca aceata magie sa o poarte in suflet toata viata si sa o transmita odata copiilor sai!

Imi este teama de momentul cand va afla ca nu exista Mos Craciun...Se va darama un castel de nisip pe care l-am construit impreuna...Stiu ca va veni acel moment..Da,ii voi spune ca este o legenda,ca Mos Craciun a existat...Altfel,de ce ar exista atatea carti si povesti despre el?