Despre cresterea copilului la tara. Eu nu sunt din Bucuresti
*Sursa foto: https://www.flickr.com/photos/winton/4772446013; autor:Steve Winton
Ce ma face se scriu aceste randuri? Tocmai dificultatea de a intelege o tendinta de a subestima fara a fi in cunostinta de cauza. Intamplarea face sa locuiesc la tara, langa Bucuresti. Si chiar sa am o fetita care merge la scoala din sat. Si un baietel ce se pregateste de gradinita curand, tot in sat. Am cunostinte, in majoritate de la oras, care la randul lor isi duc copiii la scoli cu renume, la diverse activitati si concursuri, la mall-uri si plimbari pe marginea lacului.
Suntem liberi sa alegem si sa ne asumam orice decizie. Sa putem cantari avantaje si dezavantaje si sa ne cautam linistea si fericirea in anumite locuri sau activitati. Dar nu putem categorisi un om fara a-l cunoaste. M-am lovit de nenumarate ori de intrebarea: “Unde v-ati facut casuta? “. Si cum auzeau ca e in spatiul rural strambau din nas si deveneau curiosi: “ Pai si copiii? Unde vor face scoala?“.
Ca parinti, cautam mereu ce este mai bun pentru copiii nostri. Si nimic nu este perfect sau complet. Mereu este loc de mai bine sau mereu ar mai fi ceva de facut. Iar faptul ca un copil se dezvolta intr-o curte cu verdeata, cu un animal de companie, fie caine sau pisica, ca are privilegiul de a respira un alt aer decat cel imbacsit de capitala cred ca este doar de foarte bine. Si acesti copii merg la activitati extrascolare, si ei pot face performanta la diverse materii scolare. Sunt practic la fel ca toti ceilalti copii.
Am auzit multi copii care incep a socializa in parcuri sau alte locatii prin a sublinia ca nu sunt din Bucuresti. La unii vine din complex si din nevoia de a fi acceptat indiferent de origine, dar la altii este doar un reper. Pentru fetita mea, faptul ca locuim la tara este o fericire. Stie cum este si la oras, dar nu ar da pe nimic curtea unde alearga in voie, trambulina unde isi consuma energia, leaganul unde se rasfata la soare, piscina unde se balaceste. Prietenii ei sunt si de la scoala, si de la tara, si de la Bucuresti, Braila sau alte orase. Nu tine cont de unde sunt. Si imi dau seama ca am ales bine pentru copiii mei.
Anda Leu
Am o fetita de 8 ani si un baietel de 2 ani. Meseria de parinte ma pasioneaza atat de mult incat pot spune ca am parte, prin prisma copiilor mei, de o a doua copilarie.
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Ce trebuie sa stii pentru a-ti intelege mai bine toddlerulDaca in camera de zi e plin de jucarii pe jos, iar cafeaua ta mereu se raceste pana reusesti sa o bei, inseamna ca ai in casa un toddler.
-
12 trasaturi ale parintilor buniToti copiii au nevoie de acelasi lucru: grija, atentie si iubire neconditionata din partea parintilor.
-
Cum contribuie parintii la anxietatea copiilorIn calitate de parinte joci un rol foarte important in conturarea sanatatii emotionale a copilului tau, de aceea e important sa acorzi o mai mare atentie, mesajelor pe care le transmiti la nivel constient, dar mai ales inconstient.
Comentează:
-
iva
24.07.2014 - 21:32
Nu subestimez fără a fi în cunoştinţă de cauză...Dar crede-mă dragă Anda ,viata la ţară,e cu totul şi cu totul altceva,nu doar o curte cu iarbă,o pisică şi un căţel.
Vezi toate comentariileViaţa la ţară înseamnă să-ţi trimiţi copiii cu caprele sau vaca la păscut,şi să-i prindă ploaia,să-i ``plimbi``în căruţa plină cu fân,să-i laşi la marginea holdei de porumb,unde tu sapi.Viaţa la ţară înseamnă să-ţi meargă copilul kilometrii până la şcoală,primăvara prin noroaie,iar iarna prin nămeţi;înseamnă să-ţi înveţi copilul încă de mic să rânească în grajd la cal,vacă sau porc.
Viaţa la ţară înseamnă să plângi când seceta îţi loveşte recolta şi eşti nevoit să-ţi vinzi animalele pt că n-ai cu ce le hrăni sau când inundaţiile îţi ia tot...şi multe multe,altele
Bineînţeles,există şi beneficii:aer curat şi hrană proaspătă.
Viaţa la ţară e aspră şi n-ai timp pentru tine,pentru lectură,plimbări sau alte pasiuni.
Ţăranul român încă supravieţuieşte din ceea ce munceşte