Stiai ca in Romania :

- speranta de viata a barbatilor romani este 68.2 ani cu 6,8 ani mai mica fata de 75 ani a femeilor ?
- varsta de pensionare a femeilor este mai mica ca cea a barbatilor , in ciuda faptului ca un barbat traieste cu 6.8 ani mai putin ca o femeie ?
- 50% din casatorii sfarsesc prin divort iar in cazurile famiilor cu copii, 90% cazuri femeia ia copii iar barbatul trebuie sa plateasca pensie alimentara ?
- un numar egal de barbati sunt victime ale violentei domestice, dar femeile vinovate nu sunt pedepsite de lege ?
- exista numeroase asociatii care ajuta femeile victime ale violentei in familie dar nici o asociatie nu ajuta barbatii in aceeasi situatie ?
- nu exista legi care sa opreasca dicriminarea barbatilor in mass media in timp ce sunt legi impotriva discriminarii femeilor sau a etniilor ?
- sunt mai multi barbati someri decat femei in somaj ?
- muncile grele obositoare si periculoase sunt facute in o majoritate covarsitoare de catre barbati ?
- nu avem o asociatie care sa militeze pentru drepturile barbatului ?
- in mass media nu este prezentat modelul barbatului care munceste ?

Minunat,imi place f mult,educativ

Luminita, detaliile despre seminarul din 23 octombrie au fost deja postate pe site. Le gasesti la sectiunea Stiri: http://www.suntparinte.ro/stiri/5038-asociatia-romana-de-psihanaliza-a-legaturilor-de-grup-si-familie-enrique-pichon-riviere-va-invita-la-seminarul-cu-tema-qgrupurile-de-copiiq

Buna ziua.
Astept cu nerabdare sa postati pe site detaliile despre seminarul din 23 octombrie a.c.la care imi doresc sa particip.
Cu respect,
Luminita

lafontaine - Este una dintre marile dificultati intampinate de cei care lucreaza cu gruprui de copii. Vom scrie niste articole despre acest subiect si pe 23 octombrie va avea loc un seminar la care puteti participa. Vom posta anuntul cat de curand. Multumim pentru comentariu si sugestie!

@lafontaine61: este o sugestie interesanta si vom pregati un material si pe aceasta tema. De obicei, aceasta problema necesita imaginatie si multa rabdare din partea cadrului didactic. Care sunt modalitatile de rezolvare a acestei situatii care au dat gres pana acum in relatia cu elevii care refuza sa coopereze?

As dori un material despre cum sa ne stapanim furia in clasa in care avem curs si de unde nu putem evada sa ne linistim.Sunt profesor la gimnaziu si din pacate ne mai vin si clase cu care colegul invatator nu a practicat respectarea unor reguli si cand ne vin in clasa a V-a sunt prea vorbareti si veseli(vorbesc intre ei, fredoneaza manele), nu vor sa se concentreze la ce li se cere, de fapt nu au rabdare nici 3 minute sa se implice in activitatile din clasa si ne deranjeaza ora.Amelia Poenaru

Multumim si noi, Florentina si te asteptam in continuare alaturi de noi:)

Imi plac foarte mult sfaturile de pe acest site .Ma ajutat in multe situatii in relatia cu copii mei si am 5 copii.Multumesc si succes in continuare.

Parintele preocupat doar de corectitudinea (perfectiunea) actiunilor copilului va sanctiona orice deviere de la drumul considerat perfect;preseaza copilul sa invete, sa studieze permanent, ii pretinde o inalta competitivitate.El admite cu greu ideea ca si copilul e supus greselii,chiar si greselile minore ale copilului sunt excesiv apreciate.Ca sa evitam enervatul trebuie sa acceptam ca nimeni nu este perfect,sa incurajam copilul sa-si exprime gandurile, trairile, dificultatile si neajunsurile cu care se confrunta. Copilul trebuie considerat mai important decat rezultatele obtinute;astfel copilul in familia sa este spontan si relaxat in relatiile cu parintii.Furia manifestata doar in scopul controlului comportamentului,obiceiul de a-l zori pe copil sa faca un anumit lucru va duce la un copil lipsit de initiativa, de opinii si incredere in fortele proprii.

Adesea ceea ce credem ca reprezinta motivele furiei nu sunt decat pretexte declansatoare. Motivele sunt inconstiente si de aceea greu de descopeit. Unele se leaga de relatia cu prorpii parinti si de o transmitere din generatie in generatie a manifestarilor emotionale dar si o toleranta scazuta la frustrare.
Sfatul de a ne pune in pielea copiilor pe care ne-am infuriat este foarte bun iar reusita inseamna ca parintele are posibilitatea de a fi empatic, de a putea impartasi trairile cu copilul sau adolescentul sau. Din fericire, empatia se poate cultiva, fie intr-o psihanaliza de grup, impreuna cu alti parinti, fie intr-una de familie.