Motive pentru care tatii nu se implica suficient in educatia copiilor
Cand mergi in parc cu cel mic, cati tatici si cate mamici vezi insotindu-si copilul? Cel mai probabil, numarul mamicilor este mai mare decat al taticilor. Copilul tau cui cere de mancare cand sunt ambii parinti acasa? Mamei sau tatalui? Dar ajutor pentru a se imbraca? Daca vom continua cu intrebarile de acest fel, este foarte posibil sa obtinem acelasi raspuns: “mamei”. Discutam mai departe despre principalele motive pentru care tatii nu se implica la fel de mult ca mamele in educatia si cresterea copiilor.
1. Lipsa unor modele de barbati care se implica in educatia copiilor. Generatiile anterioare au fost obisnuite ca mamele sa se ocupe de educatia copilului, in timp ce tatii erau preocupati in a-si invata baietii, deseori, abilitatile practice care sunt necesare in afara casei. Desi in prezent, si in tara noastra, tatii sunt incurajati sa se implice mai mult in educatia copiilor si au preocupari legate de parenting, taticii care fac aceste lucruri nu sunt majoritari inca.
Recomandare: Incearca sa iti amintesti care sunt lucrurile care ti-au placut la parintii tai. In plus, gandeste-te cum ti-ar fi placut sa se comporte in anumite situatii si cauta sa reactionezi intr-un mod diferit, mai bun. Petrece timp vorbind cu copiii tai, pentru a descoperi ce activitati puteti face impreuna si discuta cu partenera ta de viata, oferindu-ti ajutorul in problemele legate de educatia copiilor.
2. Locul de munca nu permite prea mult timp liber. Multi tati ajung seara tarziu acasa, prea obositi pentru a interactiona prea mult cu copilul. Imaginea clasica a tatalui modern venit de la munca: dupa cateva minute de conversatie despre scoala sau teme, se asaza in fata televizorului/computerului pentru a se relaxa pana cand este gata cina. Chiar daca nu este exact aceeasi situatie la tine in familie, probabil ca daca ar avea un program mai lejer sau mai scurt, tatal ar petrece mai mult timp cu copilul.
Recomandare: Weekend-ul este ocazia perfecta pentru tati daca in timpul saptamanii nu pot petrece prea mult timp impreuna cu copilul. Daca cel mic are cursuri extrascolare, tatal il poate duce si lua acasa, daca trebuie facute cumparaturi, tatal poate merge impreuna cu copilul, iar daca duminica este zi de mers in parc, tatal poate propune copilului un joc pe care sa il realizeze impreuna in aer liber. Cel mai simplu este sa stabiliti ca anumite activitati sa fie realizate de copil impreuna cu tatal, ca un fel de traditie a acestora (plimbarea in parc, joaca cu mingea, desenatul etc.).
3. Stereotipurile comunitatii din care facem parte. Daca in societatile sau comunitatile mai dezvoltate, nu este o rusine ca tata sa stai acasa si sa iti iei concediu de crestere a copilului, in cele mai conservatoare, rolurile sunt bine definite: barbatul munceste, iar femeia are grija de casa.
Recomandare: Ideal ar fi sa nu ne lasam atat de inchisi intre regulile societatii din care facem parte, ci sa ne conducem dupa principiul asumarii responsabilitatii. Cu alte cuvinte, chiar daca cei din jur nu ar intelege ca alegi sa te implici in educatia copilului mai mult decat ceilalti tati din grupul tau, nu inseamna ca nu este o idee buna sa faci acest lucru. In timp, cei din jur se vor obisnui cu noua ta atitudine.
4. Frica de a nu gresi. Nu putini sunt tatii carora le este frica sa isi tina pentru prima data copilul in brate, sa le dea de mancare (“Daca se ineaca?”), sa ramana singuri acasa cu cei mici (“Daca nu ma voi descurca? Daca plange prea mult? Daca nu inteleg ce anume isi doreste?”etc.). Apoi, dupa ce copilul a crescut deja si motivele de teama nu mai sunt valabile, tatii pot ramane la fel de putin implicati in cresterea copiilor pentru simplul motiv ca s-au obisnuit astfel de la bun inceput.
Recomandare: Oricarui parinte ii este frica atunci cand se confrunta cu o situatie noua. Si mama are emotii atunci cand spala prima data bebelusul sau cand acesta se imbolnaveste prima data. Acesta insa nu este un motiv pentru a evita implicarea in cresterea si ingrijirea copilului, ci dimpotriva. Asadar, solutia este ca ambii parintii sa se informeze despre cele mai importante aspecte ale cresterii copiilor si, pe cat posibil, sa se implice in egala masura in ingrijirea acestora.
Psihologul american William James spunea: “Daca iti doresti o calitate, comporta-te ca si cum deja ai avea-o”. Asta inseamna ca daca iti doresti sa fii un tata bun, lasa telefonul pentru cateva minute deoparte si fa o plimbare cu copilul tau. Renunta la calculator si joaca-te ce vrea cel mic. Asculta-ti copilul atunci cand vorbeste si priveste-l. Lasa televizorul deoparte si cauta sa faci propriul film impreuna cu copilul tau. Procedand astfel in fiecare zi, vei descoperi ca, fara sa iti dai seama, ai inceput sa fii un tata mai implicat. Tu cat de implicat esti in educatia copilului tau?
Iti recomandam sa citesti si:
Tipuri de tati
Recomandari pentru tatii singuri
Sapte lectii pe care le putem invata de la copii
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
De ce e important sa il accepti pe copil asa cum este
Multe din neintelegerile dintre parinti si copii isi gasesc originea in dorinta parintilor de a se oglindi in copilul lor, de a-si indeplini propriile nevoi si asteptari prin copil.
-
50 de intrebari pe care sa le adresezi copilului
Comunicarea dintre parinte-copil este intr-o continua transformare, astfel ca in unele cazuri ea poate sa fie foarte buna, in timp ce alteori poate avea de suferit si drept consecinta, relatia dintre cei doi poate deveni tot mai rece.
-
Absenta tatilor din viata fiicelor. Efectele la maturitate
Copiii abandonati de unul din parinti sau de amandoi traiesc sentimente intense de furie, uneori ascunsa, alteori clar vizibila comportamental prin batai fizice si agresivitate indreptata asupra celor din jur.
Comentează:7 comentarii
Nu cred că fac acest lucru în mod conștient. Cred că Dumnezeu a pus ceva mai mult suflet, mai multă dăruire, chiar spirit de sacrificiu - uneori- în mame.
Am văzut tătici foarte implicați în creșterea copiilor lor,unii chiar mai grijulii decât soțiile lor. Îmi place să văd bărbați care se implică în viața familiei. Toată admirația din partea mea!
Iar pentru cei care n-au conștientizat încă că trebuie să dăruiești mai multă atenție celui de lângă tine decât ție însuți, nu-i timpul pierdut. Putem să mai reparăm câte ceva dacă avem bunăvoință. Cei care ne iubesc cu adevărat iartă neștiința noastră, nu și nesimțirea .
Am citit ceva care mi-a plăcut(nu rețin autorul ideii):Dacă vrei să faci un dar de valoare copilului tău, ai grijă să-i dăruiești amintiri .
Cât despre regretele tardive ale părinților... De curând îmi mărturisea o mamă, care mi-e prietenă, că ea nu a avut timp să se joace cu copiii săi, să-i dezmierde ...și realizează că acum îi pare rău . Copiii ei sunt adolescenți, sunt bine, dar mama recunoaște că atunci cînd erau ei mici avea atîtea griji pe cap încât, dacă-și analizează comportamentul, constată că i-a privat de ceea ce era mai important. Iar dacă ar putea da timpul înapoi, ar schimba ordinea priorităților.
Este evident faptul că putini tătice se implică in cresterea si educarea propriilor copiii. Acest lucru se intampla mai ales in cazul mamicilor casnice . Tatii au impresia ca lucreaza , sunt obositi si doar mama trebuie sa se ocupe de copil ."
Angela se pare ca n-a avut tatic, sau a avut doi mai slabi (tatice sa fie de la sexul slab). Afla ca am sotie fara ocupatie si totusi imi petrec mai mult timp cu virgula copiii decat iti poti imagina. Culca-te si pune-ti sotul obosit sa faca si mancare :))