Este adevarat ca un mare psiholog a afirmat ca, odata cu nasterea primului nepot, ar "omori" toti bunicii, dar, asa cum este conceput articolul, bunicii sunt descrisi ca niste Bau-Bau!!Bunicii ca si parintii fac greseli in educarea copilului, dar nu cred ca unii sau altii o fac cu rea intentie.Cand erau copiii mei mici ii invidiam pe cei care aveau bunici care le citeau povesti, se jucau cu copiii, aveau mai multa rabdare cu ei, ii alintau sau ii scoteau la plimbare. Cu toate greselile pe care le fac unii bunici eu cred ca este minunat sa ai unul in preajma copilului. Si, apoi, treaba parintelui este sa fie mai exigent fata de copil!

@CRISTINA: Absenta parintelui un timp indelungat de catre copil face ca relatia emotionala cu cei care il ingrijesc, in acest caz bunicii, sa devina foarte puternica. Fetita ta este si ea cu siguranta foarte atasata de bunici, pentru ca a resimtit puternic lipsa mamei. Este posibil ca fetita ta sa fi dorit sa le spuna mama si tata, pentru a compensa cumva dragostea parintilor. Ea are in bunici un model de cuplu parental, si de aceea este dificil acum sa fii aceptata in acest cadru de catre fetita si de catre bunici, care si ei si-au luat rolul de parinti fata de ea. Este o situatie foarte cimplexa din punct de vedere emotional, si a le reprosa toate acestea va duce la crearea de tensiuni suplimentare. Cred ca ar fi bine sa iei lucrurile treptat, si sa iti creezi progresiv locul tau langa copil, cu rabdare, comunicare si afectiune. Pana la urma bunicii i-au oferit caldura familiala fetitei tale, ceea ce este extrem de important pentru dezvoltarea ei. Incearca sa le spui ce simti tu fata de copil, sa petreci din ce in ce mai mult timp cu fetita ta si sa actionezi cu maturitate.

mi-am lasat fetita cu parintii mei pentru a lucra in strainatate.acum cand vreau sa imi iau copilul langa mine ai mei fac crize de isterie.au facut copilul sa le zica mama si tata si eu sunt vazuta ca o sora mai mar ca ii fac rue.se folosesc de copil pentru interesele proprii si nu tin cont ca ma doare si iifac rau celei mici.SFAT:ORICAT DE GREU V-AR FI NU LASATI COPII SA CREASCA LA BUNICI

Un salut echipei SuntPărinte!
Mulţumesc pentru scrisorile primite.
Sunt bunică de 3 luni şi am o nepoţică foarte drăgălaşă. Fetiţa a venit pe lume după foarte mult timp ,prin operaţie cezariana.Fetiţa este sănătoasă şi este alimentată mixt. Nemulţumirea noastră este că ea este la limita inferioară a greutăţii normale. Acum două săptămâni am vrut să-i dau o liguriţă de suc de măr cu gândul că-i voi da un plus de vitamine, ce i-ar dezvolta apetitul şi o va fortifica...Tătăl copilului ,băiatul meu s-a opus pentru că este prea mică, zic cărţile de specialitate. Însă mi-a dat voie să-i pun în mânuţă o felie de măr cu care Bebiţa se juca şi parcă se bucura de noutatea gustului ...Iată o situaţie posibilă unui confict părinte -bunici care ,din fericire, s-a rezolvat prin cedarea din ambele părţi... Trebuie să gândim că nu deţinem noi ,întotdeauna, adevărul şi că poate greşim din când în când.
Dragă Ines ,iartă-i pe bunici..o fac din egoism şi din dragoste pentru nepoţi...găseşte momentul şi răbdarea să le explici de ce greşesc...Ei vor să fie iubiţi ! Şi nu uita că bătrânii mai dau în mintea copiilor.

Da, copiii ei au o relatie apropiata cu bunica lor... dar am avut nenumarate discutii cu privire la faptul ca mi se incalca si nu mi se respecta deciziile mele ca parinte... Cred ca intr-un final am ajuns la un consens... poate m-am maturizat eu... nu stiu....dar e adevarat copii mei au asistat la anumite discutii...si au exista, evident , consecinte nu foarte placute.. Copii mei acceptau mai des ce spunea mamaia decat ce spuneam eu.. Toata fermitatea mea era data peste cap de modul evaziv si mijlocitor al bunicii...