Ce asteptari ai de la copilul tau?

Cautare

Autentificare

Meniu Ascuns

Categorii articole:

Nivel invatamant:

Ghidurile SuntParinte.ro

Cadrele didactice recomanda

Clasa pregatitoare

Newsletter

Articole Recomandate

Evenimente

Facebook

Sondaj

Consideri introducerea clasei pregatitoare o masura benefica pentru educatia copiilor?
» Sondaje anterioare

Noutati RSS

Abonati-va la cele mai noi articole

Recomandări

» Patuturi bebe » Mobilier gradinite si scoli

Relatii de familie » Primar » Ce asteptari ai de la copilul tau?

Ce asteptari ai de la copilul tau?

Scris de Suntparinte.ro (Joi, 09 Septembrie 2010 10:02)

Voteaza:

(5 voturi)

Stim cu totii ca parintii isi doresc pentru copiii lor tot ceea ce e mai bun in viata. Incearca sa raspunzi la urmatoarele intrebari in gand, dupa care poti sa parcurgi restul articolului: Ce asteptari ai de la copilul tau? Ce meserie te astepti sa aiba? Ce anume isi doreste copilul tau sa devina, mai tarziu in viata?
Corespund dorintele tale cu cele ale copilului? Copilul tau isi aloca timpul liber (din initiativa proprie) domeniului de activitate pe care el il prefera sau cel spre care iti doresti tu sa-l directionezi?

Cum anume il pot influenta asteptarile tale pe copil?
Atunci cand setezi unele asteptari pentru copilul tau, acesta le poate percepe ca fiind unele bariere sau praguri pe care trebuie sa le depaseasca pentru a nu te dezamagi: ”trebuie sa fii cel mai bun”, “vreau sa am de ce sa ma laud atunci cand vorbesc despre copilul meu cu alte persoane”, ‘trebuie sa iei note bune fiindca nu degeaba am investit atat de mult in tine”, “nu ma face de ras si nu-ti strica pagina din carnetul de note cu calificative proaste” etc.
Asteptarile tale au rolul de a-l motiva pe cel mic si a-l determina sa faca tot posibilul pentru a fi la inaltimea dorintelor tale.

In timp, odata cu trecerea anilor si aderarea la un grup, este posbil ca atentia lui sa se indrepte dinspre invatat spre grupul de prieteni, ceea ce va duce la un dezechilibru intre ceea ce tu iti doresti din partea lui si ceea ce copilul isi doreste pe moment: integrarea in grupul social, aprobarea celor de varsta similara cu el.

Asteptari prea mari pot sa produca efecte negative la nivel psihic. Acest lucru inseamna ca cel mic poate dezvolta frica de esec, de a nu fi pe placul tau, ceea ce il va determina sa evite alte domenii de dezvoltare si sa se concentreze numai asupra a ceea ce tu ii spui. Astfel, unii copii ajung sa fie izolati din punct de vedere social, sa aiba rezultate scolare foarte bune, dar sa fie numiti “tocilari”.

Un esec pentru un copil in fata caruia parintii au expus foarte clar asteptarile lor, poate insemna un adevarat dezastru. Simptomele depresive, precum si cele specifice anxietatii pot sa apara, iar gandurile de suicid nu sunt deloc rare in astfel de cazuri. Copiii sunt insotiti de ganduri precum: “nu sunt bun de nimic”, “parintii mei nu ma vor mai iubi”, “sunt un ratat”, “nu pot sa fac niciodata nimic bun”, “mama si tata ma vor respinge si se vor uita cu ura la mine fiindca n-am fost in stare sa indeplinesc singura dorinta pe care ei o au- sa invat bine”, “am ajuns sa-i fac de ras pe ai mei”, “nu merit sa mai traiesc fiindca nu fac nimic bine”. Vorbim in astfel de cazuri si de un stil de evaluare a propriei persoane care este global si extern. Copiii care au fost obisnuiti mereu sa primeasca laude si evaluare din partea celorlalti, se vor baza mereu pe ceea ce altii cred. Daca ii intrebam cum se simt ei sau la ce se gandesc atunci cand au esuat, vom putea observa ca toate gandurile lor si sentimentele se raporteaza la ceilalti. Pentru ei nu conteaza cum se simt ei, ci cum se vor simti cei din jur cand vor afla despre nereusita.

Cum poti sa transmiti copilului tau asteptarile pe care le ai fata de el intr-o maniera echilibrata?

Ajuta-l sa isi evalueze singur succesele si esecurile. Pentru aste pur si simplu comunicati si adreseaza-i intrebari pentru a-l putea directiona catre ce anume simte el, ce gandeste despre ceea ce i s-a intamplat si cum ar trebui sa reactioneze pentru a schimba situatia de fata.

Incearca sa-i vorbesti despre ceea ce-ti doresti tu de la el, insa in acelasi timp da-i sansa de a-ti comunica ce isi doreste si el. Uneori exista un dezechilibru intre cele doua parti. Unii copii s-ar putea sa-si doreasca sa ofere mai mult timp sportului ori vreunui hobby pe care si-ar dori sa-l transforme in meserie ulterior. Altii insa, nu stiu exact ceea ce vor si au nevoie de orientare.

Explica-i faptul ca ceea ce iti doresti tu este pentru binele lui, insa atunci cand se intampla sa greseasca, iubirea ta pentru el va ramane la fel de mare, precum si respectul si increderea in el. Subliniaza-i ideea despre cat de valoros e pentru tine, cat de mult tii la el, indiferent daca se intampla sa mai greseasca uneori.

Vorbeste-i despre exeprientele tale de viata, despre scopurile si dorintele tale de cand erai mic. Uneori ceea ce vrem sa devenim atunci cand suntem “de-o schioapa”, se schimba odata cu trecerea timpului, pe masura ce crestem si invatam mai multe si descoperim noi domenii.

Evita sa il compari mereu cu alti copii, ai vecinilor sau ai rudelor tale. Fiecare copil este unic. Unii au talent la muzica sau desen, in timp ce altii se descurca foarte bine atunci cand vine vorba de rezolvarea celor mai grele probleme de matematica. Asteptarea ca cel mic sa se descurce excelent la toate materiile nu este realista in cele mai multe cazuri. In cazul in care intampina dificultati la unele materii, acorda-i sprijin si atentie pentru a-l ajuta sa le depaseasca.

Recomandarile tale
Tu ce asteptari ai vizavi de copilul tau? Sunt similare cu cele ale micutului? Asteptam raspunsurile tale.

Recomanda unui prieten

Trimite pe Trimite pe Trimite pe

Citeste mai mult despre:

Articole ale aceluiasi autor:

Comentarii (4)

Cred ca e bine sa-i lasam pe copii sa se dezvolte, sa le acordam sprijin doar atunci cand cer acest lucru. Altfel,preluand in mod automat din responsabilitatile lui, ii transmitem fara sa vrem mesajul:"Nu te descurci singur...".

Lasa-i sa se descurce singuri!In viata au nevoie in primul rand de abilitatea de a lua singuri decizii: de la hainutele cu care sa se imbrace pana la materiile preferate sau jocurile selectate. (binenteles ca poti sa-i dai sugestii si sfaturi). Trebuie sa invete sa-si planifice viata, asta inseamna inclusiv sa simta consecintele luarii unor decizii gresite.

E USOR sa vorbesti si sa citesti dar e ff greu sa aplici.TEORIE STIU FF MULTA , dar ma omoara practica! E FF GREU CU UN COPIL INCAPATANAT, CARE SPUNE DOAR NU!

Este important sa nu cerem de la copiii nostri ceea ce noi nu am putut face la varsta lor. De multe ori gresim si vrem ca nereusitele noastre trecute sa fie implinite de copil acum. Cerem poate mai mult decat poate duce si asta ar genera intamplari neplacute. Copilul trebuie sprijinit si orientat discret in planurile sale, trebuie valorificate realele lui aptitudini, nu ceea ce ne-ar placea noua, trebuie incurajat si corectat cu pricepere, iar el isi va gasi calea spre devenirea sa.

Tu ce parere ai? Spune aici:

yvComment v.1.20.0

Joomla 1.5 Templates by Joomlashack