Foarte mulţi părinţi fac greşeli la dictarea cuvintelor sau propoziţiilor acasă. Apoi vin şi afirmă că al lor copil se descurcă foarte bine acasă, doar la şcoală nu ştie. Aici trebuie părintele să -şi pună întrebări: de ce acasă da şi la şcoală nu? Părinţii pierd din vedere obiectivele unei dictări, ţinta de atins, care este mult mai lungă decât momentul dictării. Copilul trebuie să ajungă să scrie cuvinte, propoziţii, texte întregi şi colaborarea cu cadrul didactic este foarte importantă. Răbdare multă şi totul va decurge bine!

Nu cred ca doar dictarea - cu tot ce presupune aceasta ca mod de lucru - sa rezolve problema scrierii corecte. Se pierde din vedere ca acest demers poate sa devina extrem de neplacut daca textul nu urmareste decat dezvoltarea deprinderii de a scrie corect folosind cuvinte al caror sens elevii nu il cunosc (ex: gherghef)sau repetand cu incapatanare aceleasi cuvinte - pana cand copilul reuseste sa le scrie corect. Mult mai placut ar fi acest demers daca elevii ar fi incurajati sa gaseasca cuvinte potrivite temei de lucru si sa le propuna la dictare.

Clar si la obiect ne prezinta doamna invatatoare prima dictare de acasa. Parintele mai poate primi de la invatatoarea propriului copil si alte lamuriri, cum ar fi ritmul unei dictari sau faptul ca nu se repeta cuvantul/propozitia in timp ce copilul tocmai scrie. Nu trebuie sa stam aproape de copil si sa comentam in timp ce scrie. Discutiile se fac la finalul dictarii. Spor la lucru si rabdare!