Creativitatea la copii se dezvolta prin joc, interpretat ca o dimensiune majora a existentei si ca libertate absoluta in raport cu tot ceea ce inseamna conventie, inchidere si dependenta. Procesul fundamental al jocului este simbolizarea, ce permite crearea unui spatiu intermediar intre realitatea obiectiva (exterioara) si viata interioara (subiectiva).

In joc si prin joc, copilul poate sa transforme lumea si se maturizeaza pentru ca el scoate la iveala, prin creatie, un univers pur, nealterat de emotii si senzatii, imagini si reprezentari pe care le modeleaza intr-o forma noua, aceea a textului creat. Totul se desfasoara intr-un laborator interior, opus vietii obisnuite, atat de experimentala, situandu-se intr-un cronotrop propriu. Se produce spontan ruptura de tot ce este cotidian si banal si se amplifica la maximum resursele imaginative, ce implica spontaneitate, inspiratie, ingeniozitate, un fel de "ars combinatoria” autocentrica (orientata asupra subiectului) si alocentrica (vizand obiectul).

A fi creativ inseamna a-ti asuma riscul de a gresi, de a contura o lume ce nu-si pastreaza datele esentiale, ci se schimba mereu, dand la iveala reprezentari subiective, surprinzatoare.
De aceea, daca iti propui sa dezvolti creativitatea copilului tau, este bine sa ai o atitudine pozitiva si disponibilitate pentru joc si joaca. Exercitiile de dezvoltare a creativitatii devin astfel un prilej de a petrece timpul liber intr-un mod placut.

Exista numeroase metode de dezvoltare a conduitei creative a copilului, dintre care multe pot fi puse in practica in cadrul familiei.

 

 

1.Anagrama dezvaluie prin ”invaluire”, fiind un exercitiu ce frizeaza puterea hazardului prin tintirea unor cuvinte sau constructii verbale inteligibile de unde deriva apoi si dorinta copilului de a cladi o lume din cuvinte:

Exemplu: -  ofera copilului ”un pumn de litere” si cere-i ca, prin combinari succesive, sa formeze cat mai multe cuvinte;

2. Ipoteza imaginativa este un joc imaginativ in intimitatea caruia posibilitatea ideii devine realitate, iar virtualitatea lumii imaginare se concretizeaza in actualitatea clipei. Intrebarile formulate sunt menite a stimula gandirea divergenta, de exemplu: ”Ce s-ar intampla daca ai ajunge o picatura de ploaie intr-o capsula atemporala?”.
Se creeaza astfel o invitatie la construirea unei lumi pe dos, gratuitatea jocului determinandu-l pe copil sa mediteze si sa descopere puterea creatoare a cuvantului.