Cum spui copilului ca e adoptat?
*Sursa foto: https://www.flickr.com/photos/aidanmorgan/3699755781
Oprah Winfrey spunea ca “biologia este ultimul lucru care te transforma intr-o mama”. Mamele si tatii adoptivi stiu acest lucru cel mai bine. Pentru copii insa, acest aspect poate fi mai greu de inteles, iar aflarea faptului ca parintii care ii cresc nu sunt parintii naturali poate duce la probleme in relatia cu acestia, daca discutia despre adoptie nu decurge bine.
Cand ii spui copilului ca a fost adoptat?
Cea mai frecventa abordare a parintilor este de a amana momentul discutiei pana cand “copilul va fi pregatit sa inteleaga”, de teama ca aceasta informatie il va determina pe copil sa ii respinga, sa fuga in cautarea parintilor adevarati, sa ii acuze de minciuna, sa le puna la indoiala autoritatea si iubirea etc.
Majoritatea specialistilor recomanda insa ca discutia sa aiba loc cat mai devreme. O parte dintre ei recomanda ca cel mic sa auda cuvintele “adoptie” si “adoptat” inca de la varsta de 3-4 ani, altii recomanda parintilor sa astepte pana la varsta de 5-6 ani, cand conceptul de “adoptie” incepe sa fie inteles.
Cel mai nefericit scenariu este cand copilul afla din greseala sau pe cont propriu despre adoptie, cand este deja adolescent.
Cum vorbesti copilului despre adoptie?
O atmosfera deschisa si disponibilitatea ta ca parinte adoptiv de a vorbi despre acest subiect il va ajuta sa se dezvolte armonios nu doar fizic, ci si mental. Desigur ca, o data cu trecerea anilor, capacitatea copilului de a intelege acest lucru se schimba pe masura ce se maturizeaza si vor aparea noi si noi intrebari.
Este bine sa ai in vedere urmatoarele recomandari:
- Nu il bombardati cu informatii, explicati-i pentru inceput ca el a stat in burta la alta mamica, ea este cea care l-a nascut, si apoi, pentru ca ei – parintii l-au dorit foarte mult, l-au luat ei sa il creasca. Atribuiti acestui gest o valoare pozitiva pentru ca micutul sa se bucure de statutul pe care il are. Oferiti informatii gradat, sub forma de explicatii scurte, fara a face adevarate discursuri pe aceasta tema, dar de fiecare data reasigurati copilul de dragostea voastra si de faptul ca totul este bine.
- Spune-i ca prima lui mamica, cea care l-a nascut, nu a mai putut sa aiba grija de el si din acest motiv a trebuit sa il dea spre adoptie.
- Descrie-i care au fost motivele tale pentru a face adoptia.
- Vorbeste-i despre cat de mult ti-ai dorit impreuna cu partenerul tau sa ai un copil si cat de fericiti ati fost dupa ce l-ati luat acasa.
- Vorbeste-i despre ambii parinti biologici.
- Spune-i ca adoptia inseamna ca va fi pentru totdeauna copilul vostru si ca il iubiti foarte mult.
Ce este bine sa NU spui:
- Ca parintii biologici au renuntat la el “din dragoste”. (Si tu il iubesti, asa ca cel mic poate crede ca il vei parasi si tu la un moment dat).
- Ca parintii biologici nu l-au meritat sau ca sunt persoane care nu merita respect etc.
- Cel mai important este ca ambii parinti sa se raporteze la adoptia copilului ca la un lucru pe care si-l asuma, sa nu simta nevoia sa il ascunda sau sa se simta rusinati sau inconfortabil cu propria alegere. Uneori parintii care au adoptat un copil pot simti furie si chiar vinovatie pentru ca nu au fost capabili sa aiba propriii lor copii si au fost nevoiti sa recurga la adoptie. Asadar, daca simti ca ai dificultati in acest sens, este bine sa stai de vorba cu un psiholog care te poate ajuta sa le depasesti.
Iata cateva modalitati prin care poti lasa portita comunicarii deschisa intre tine si copilul tau pe tema adoptiei:
- Foloseste in mod firesc cuvantul “adoptie”. Cuvantul nu ar trebui folosit in mod fortat, insa atunci cand iti vine sa il spui, nu te feri ca si cum ar fi ceva interzis sau un subiect tabu.
- Ajuta-l sa inteleaga ce inseamna adoptia. Citeste-i copilului carti despre adoptii, uitati-va la filme impreuna sau vorbeste-i despre cazuri reale in care copiii au fost adoptati, care au fost motivele si cum s-a derulat viata lor ulterior, in noua familie.
- Construieste amintiri. Copiilor le place ca peste ani sa se uite in albumele foto pentru a se vedea in ipostaza de bebelusi sau copii mici, le place sa asculte povesti despre ce nazbatii sau fapte eroice au facut, de aceea e bine sa pastrezi fotografii si obiecte cu incarcatura emotionala pentru a-i ajuta sa-si construiasca propria lor istorie/poveste de viata.
- Manifesta rabdare. Unii copii, la varste prea mici s-ar putea sa nu fie interesati si sa nu inteleaga prea bine ce inseamna de fapt adoptia. Vor deveni interesati de ciclul de viata al unui om si vor dori sa stie cum au ajuns pe lume. Povesteste-i si raspunde-i doar la intrebarile pe care le are fara a-l coplesi cu prea multe informatii. Asteapta sa vina de la el initiativa de a afla mai multe despre intregul proces al adoptiei.
- Permite copilului sa vorbeasca despre viata sa anterioara daca adoptia a avut loc la o varsta mai mare. Vechile amintiri nu trebuie sterse cu buretele, ci trebuie discutate fiindca o parte din personalitatea lui este reflectata de cine a fost “inainte”. Mai mult, daca ai informatii suplimentare despre parintii lui, le poti impartasi treptat copilului.
Incurajeaza-ti copilul sa puna intrebari despre adoptie si sa isi manifeste emotiile pe care le traieste in legatura cu informatiile primite. Incearca sa oferi o explicatie cu reduse conotatii negative despre familia sa naturala, fara a-ti fie teama ca la un moment dat va dori sa isi cunoasca parintii adevarati. Pentru a-l afecta cat mai putin pe copil aceasta discutie, este important sa ii arati zi de zi ca il iubesti si ca iti doresti sa fie in viata ta.
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
De ce e important sa il accepti pe copil asa cum esteMulte din neintelegerile dintre parinti si copii isi gasesc originea in dorinta parintilor de a se oglindi in copilul lor, de a-si indeplini propriile nevoi si asteptari prin copil.
-
50 de intrebari pe care sa le adresezi copiluluiComunicarea dintre parinte-copil este intr-o continua transformare, astfel ca in unele cazuri ea poate sa fie foarte buna, in timp ce alteori poate avea de suferit si drept consecinta, relatia dintre cei doi poate deveni tot mai rece.
-
Absenta tatilor din viata fiicelor. Efectele la maturitateCopiii abandonati de unul din parinti sau de amandoi traiesc sentimente intense de furie, uneori ascunsa, alteori clar vizibila comportamental prin batai fizice si agresivitate indreptata asupra celor din jur.
Adauga tu primul comentariu: