Cum le invatam pe fete sa fie tematoare
Tu de cate ori i-ai zis astazi fiicei tale „sa aiba grija”? Sa nu se raneasca, sa nu alerge prea tare sau sa nu urce pe mobilierul din parc pe care baieti de aceeasi varsta urca foarte usor?
Dintre toate emotiile existente pe care le traiesc deopotriva femeile si barbatii, frica este o emotie considerata a fi mai frecvent traita de femei decat de barbati. Oamenii se asteapta ca femeile sa fie fricoase, iar barbatii, curajosi. Aceasta frica este conditionata de la cele mai mici varste.
Comunicarea bazata pe frica versus comunicarea bazata pe incredere
Multe studii au aratat ca activitati fizice precum sportul, calaritul, cataratul sau unele jocuri in aer liber sunt relationate cu o stima de sine ridicata a fetelor. In acelasi timp insa, fetele sunt atentionate si avertizate in legatura cu activitatile cu potentiale riscuri mai frecvent decat baietii. Iar dupa un incident in care s-au ranit, fetele sunt de patru ori mai mult avertizate de catre parinti sa aiba mai multa grija data viitoare, potrivit unui studiu recent.
La baza acestor atitudini sta convingerea parintilor ca fetele sunt mai vulnerabile din punct de vedere fizic si emotional decat baietii. Insa in realitate, de cele mai multe ori, fetele sunt doar incurajate sa fie precaute in situatiile in care baietii sunt incurajati sa fie neinfricati. Astfel, fetele invata sa se lase conduse de teama, iar baietii invata sa o depaseasca.
Ce inseamna comunicarea bazata pe frica
Atentionarile frecvente, avertizarile cu privire la potentiale pericole fac parte din comunicarea inspirata de frica (sau bazata pe frica). Parintii pornesc de la premisa ca ceva rau se va intampla copilului si nu iau in considerare si posibilitatea ca cel mic se poate descurca foarte bine:
- „Ai grija!”
- „Este prea dificil!”
- „O sa te ranesti!”
- „Tii minte ce ai patit data trecuta?!”
Comunicarea bazata pe incredere insa porneste de la premisa ca riscul poate fi gestionat prin masuri de siguranta si prin abilitati pe care copilul si le poate forma. Incurajarea copilului de a invata din greselile trecute sau recomandarile concrete pe care copilul le poate pune in practica fac parte din comunicarea bazata pe incredere.
De exemplu, in loc de a-i spune copilului „Ai grija!” atunci cand se plimba cu bicicleta, parintii ii pot aminti care sunt lucrurile la care sa acorde atentie („Incetineste in curbe si cand drumul coboara.”) si il pot incuraja „Stii ce trebuie sa faci. O sa te descurci de minune.”
In loc de a spune copilului „Este prea dificil!”, parintii il pot incuraja sa mai incerce: „Mai incearca. Aproape ai reusit!”.
In loc sa spunem copilului „O sa te lovesti!”, poti sa il ajuti sa faca activitatea respectiva in siguranta, oferindu-i echipamente de protectie atunci cand merge cu bicicleta sau se catara, de exemplu.
Iar in loc sa folosim greselile din trecut ca argument pentru a evita respectiva activitate („Tii minte ce ai patit data trecuta?!”), il putem ajuta pe copil sa invete din experienta. De exemplu, ii putem spune: „Data trecuta nu te-ai tinut cu mana de balustrata si ti-ai pierdut echilibrul. Cum o sa faci de data asta?”.
De ce este important sa comunicam cu fetele pornind de la incredere si nu de la frica?
Pentru ca descurajandu-le sa isi asume riscuri fizice atunci cand se joaca (o zgarietura sau o julitura), le descurajam sa incerce orice activitati noi care presupun alte feluri de riscuri (riscul de a esua, de exemplu).
Desigur, vor exista situatii in care copilul va decide ca nu vrea sa isi asume un risc sau sa faca o activitate care ii inspira teama. Acest lucru este perfect natural si nu este recomandabil ca cei mici sa fie obligati sa faca lucrurile care ii sperie. Insa pot fi incurajati si invatati cum sa faca lucrurile noi, care par dificile sau putin periculoase. Asa sunt pregatiti pentru restul lucrurilor noi pe care le vor invata de-a lungul vietii si pentru situatiile in care vor avea nevoie de curaj.
*Sursa foto:Pixabay.com
Citeste si:
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Cum se formeaza in copilarie teama excesiva fata de lume si viataCopiii care nu au primit sprijin in copilarie in fata temerilor, nu au fost ajutati sa isi gestioneze stresul sau sa se confrunte cu situatii noi pot ajunge la maturitate sa se teama de pericole improbabile sau inexistente.
-
Patru frici frecvente in randul copiilorFrica de esec, frica de ridicol, frica de necunoscut si frica de succes sunt printre cele mai frecvente frici care se nasc in copilarie, din interactiunea celor mici cu adultii din jur. Cum se manifesta aceste frici la copii si care sunt convingerile despre lume care sunt asociate cu acestea.
-
De ce nu este bine sa cedezi in fata fricilor copiluluiModul in care parintii se raporteaza la temerile copiilor conteaza foarte mult si poate prezice cum anume se vor descurca copiii in viitor din punct de vedere emotional, cand se vor confrunta cu diferite provocari si obstacole
Adauga tu primul comentariu: