Draga iris,
In ceea ce priveste prima ta intrebare, parerea mea ar fi ca poti incerca sa-i explici baiatului tau ce inseamna aceste cuvinte pe care el le foloseste, odata cu o introducere in sexualitate, pe intelesul lui. Ii poti spune ca aceste cuvinte nu sunt pentru a fi folosite la scoala, si il poti invata sa se autocontroleze si sa nu raspunda la primul impuls (sa plece de langa cel care il provoaca, sa numere in gand pana la 10 inainte de a da un raspuns, sa se exprime in mod asertiv vorbind numai despre el insusi si despre ceea ce simte el, folosind pronumele "eu", fara a-l jigni pe celalalt). Aici este vorba si despre dinamica grupului de elevi si despre rolul pe care copilul tau il ocupa in grup. Daca acest rol este de "tap ispasitor", atunci el poate fi schimbat in momentul in care i se vor atribui si alte responsabilitati care sa-i modifice imaginea in clasa - sa se ocupe de un proiect, sa fie responsabil cu curatenia etc. Cred ca poti discuta cu invatatoarea, pentru a-i explica parerea ta.
A doua intrebare cred ca tine si de cuplul vostru. Uneori, problemele pe care copiii le au mascheaza de fapt un dezechilibru la nivelul cuplului parental - poate cei doi parteneri nu sunt multumiti de modul in care celalalt le implineste nevoile emotionale, sau poate comunicarea a devenit disfunctionala. Sugestia mea ar fi sa analizezi si modul in care relatia voastra functioneaza si cat spatiu ii lasi sotului tau pentru a se implica in relatia cu copiii vostri. Poate ca implicarea ta nu ii mai lasa si lui spatiu, sau poate nu stie cum sa faca acest lucru. Poate reusiti sa mergeti impreuna la un consilier, daca nu doreste sa mearga singur.

stimata doamna Ioana Caciula,va multumesc inca o data insa se pare k ma mai confrunt cu inca doua "mari" dileme:1)copilul meu este interesat de sexualitate si a inceput sa vb. vulgar,in sensul k raspunde cu aceleasi cuv. vulgare unui copil care il abordeaza astfel;mai ales in clasa,fiind si un copil mai energic(obraznic din punctul de vedere al doamnei invatatoare),tot timpul este considerat vinovat intr-o disputa cu vre-un coleg(vinovat k raspunde provocarilor si verbal si fizic(uneori).cred k si una din probleme ar fi faptul k d.na inv. nu a reusit prin diverse metode sa-i controleze,sa aiba autoritate asupra lor(nu o condamn).Din ce am obs.eu nici unii parinti nu au asupra propriilor copii! 0
2)cred ca sotul meu este se lupta cu niste probleme din trecut,dat fiind faptul k si el mai are un frate,cu care nu este prea apropiat,facandu-se diferente inca de mici.{noi avem doi baieti}.Situatia in care suntem,il macina in interior[stam intr-o locuinta de serviciu cu o camera si bucatarie].cu 2-3ani in urma il rugasem sa mearga la medic pt.consiliere,insa nu a vrut.cum as putea sa-l ajut?astept mesajul dv.,sper k nu va deranjez prea mult.
cum sa-l fac sa inteleaga k baietii nostri,au mare nevoie de el ,sa se implice mai mult?

Draga iris,
Eu ti-as recomanda sa il inscrii la un sport de echipa, in care sa existe reguli de urmat si de asemenea trebuie sa tina seama de ceilalti, dezvoltandu-si in acelasi timp spiritul de colaborare, toleranta la frustrare si autocontrolul. Baschetul, handbalul sau voleiul sunt exemple de astfel de sporturi in echipa.
Autocontrolul se poate exersa si acasa, in toate activitatile pe care le face baiatul tau. Atunci cand isi face temele, de exemplu, stabiliti sa isi verifice tema si sa isi puna, la final, intrebari de autocontrol: Am efectuat toate exercitiile?; Cum as fi putut rezolva altfel tema?; Ce nota mi-as da pentru tema?. Invata-l ca inainte de a actiona, sa aiba un timp de a procesa ceea ce face sau spune, numarand de exemplu pana la 10 si astfel primul impuls poate fi evitat mai usor. Toate acestea pot fi aplicate si in clasa, si daca termina primul, atunci poate face fise sau exercitii suplimentare, pe care i le poate indica invatatoarea sau ii poti da tu de acasa o culegere potrivita.

multumesc frumos pt.rapiditatea cu care mi-ati raspuns.va rog daca puteti sa-mi recomandati niste idei pentru autocontrol(copilul cel mare este energic ,nu este vorba despre sindromul ADHT;cel putin asa am inteles de la un medic psiholog).am inteles de la doamna invatatoare k nu sta linistit in timpul orei,se plictiseste repede si cauta cate ceva sa se joace.din spusele dumneaei este un copil istet si ca memoreaza foarte repede poezii sau alte subiecte interesante lui(ceea ce am observat si eu si inca de la gradinita imi confirmau doamnele inv..In scchimb se grabeste ,doreste sa faca lucrurile repede astfel sa fie primul mereu si in orice activitate. L-am inscris la cursuri de teatru,iar pt. a-si consuma energia sotul meu doreste sa-l dam la un curs de arte matiale;ce sport ne recomandati!

Draga iris,

Eu cred ca aparitia fratiorului mic in familia voastra a determinat niste schimbari in familia voastra, iar baiatul tau cel mare, obisnuit sa fie pana acum singurul copil, incearca sa se adapteze la noua situatie. Rivalitatea fraterna este ceva normal atunci cand un nou membru vine sa acapareze atentia si afectiunea parintilor. Enervarea si agresivitatea baiatului tau la adresa celui mic sunt modalitatile sale de manifestare in aceasta situatie, si are nevoie de timp sa il accepte pe cel mic, insa cu timpul intre cei doi se vor dezvolta si relatii de joc in comun, de complicitate, de ajutor, de protectie, asa cum numai in relatiile intre frati apar. Incearca sa ii acorzi atentie si baiatului cel mare, sa petreceti timp numai cu el in fiecare zi, separat de fratele sau. De asemenea, arata-i si privilegiile de care el se bucura deoarece este mai mare, si pe care cel mic nu le are - calculator, jocuri cu prieteni de aceeasi varsta, si responsabilizeaza-l pentru a constientiza rolul sau de frate mai mare. Incearca sa le separi jucariile deocamdata, iar manifestarile de agresivitate nu le lasa sa treaca neobservate - acestea pot fi sanctionate prin retragerea unor privilegii, daca este cazul.

Ioana Caciula - psiholog

dragi parinti ,sunt mama a doi copii:primul are 7ani iar celalalt 11luni si as avea nevoie de cateva sfaturi cum sa procedez in situtia in care ,pe cel mare nu reusesc sa-l fac sa inteleaga ca celui mic deocamdata nu-iputem impune reguli asa cum el are si ca nu stie sau nu realizeaza ca jucariile nu sunt ale lui(ati inteles ca cel mic vrea jucariile celui mare si le mai si arunca sau loveste cu ele) ceea ce il enerveaza pe cel mare(avand si un comportament agresiv fata de cel mic). va multumesc si astept sfaturile sau mesajele dv. ,nu m-as supara daca as afla si parerea unui psiholog daca se poate.

Informatii pretioase in acest articol!!! Sunt de acord ca un parinte modern nu acorda timp suficient propriului copil, desi isi doreste mult acest lucru... Sunt si eu mamica si ma stradui sa ofer fetitei mele Andreea (2.5 luni) o educatie buna, informandu-ma din toate sursele posibile, inclusiv din net. Ar fi minunat daca am si accepta ideea ca picii nostru sunt astazi foarte abili si inteleg ca o mamica ori un tatic este obligat sa-i ofere nu doar cadouri...dar si afectuine, atentie!!!! Bravo articol!!!

mirela, intr-adevar, problema timpului este intotdeauna dificila. Si eu imi doresc sa pot petrece mai mult timp cu fiul meu si imi organizez fiecare saptamana dinainte, rezervandu-mi timp pentru copil. spune-i celui mic ca este normal ca nu toti sa ii ofere toate explicatiile pe care si le doreste, dar da-i o solutie de "rezerva": poate apela oricand la cei dragi pentru a primi informatiile de care are nevoie si pe care nu le-a primit din alte surse:)

Sunt mamica unui baietel de 6 ani si jumatate.
Consider ca aveti mare dreptate in abordarea problemelor din articol.Nemultumirea pe care o am este ca nu-i pot acorda copilului meu atata timp cat mi-as dori.In plus, cred ca i-am dat prea multe explicatii de mic, iar acum asteapta explicatii de la toate persoanele cu care interactioneaza si nu le primeste intotdeauna (reactia este de suparare). Nu stiu cum sa procedez in astfel de situatii. Poate ma ajutati, avand in vedere experienta d.voastra.

Bravissimo pentru articol! O tema actuala, cit de banal n-ar parea, dar parinti fiind si profesori, daca suntem destul de atenti la ceea ce li se intimpla copiilor nostri, putem deveni "membri" activi ai devenirii lor!
Christos a inviat!

felicitaript. articol!!!!!!!!!! Ligia

Aveţi dreptate în tot ceea ce aţi scris în acest articol.Păcat că majoritatea părinţilor sunt mereu obosiţi,stresaţi,nervoşi,nu au timp şi răbdare pentru proprii copii şi consideră că,compensează aceste comportamente prin cadouri sau o excursie costisitoare.Sunt părinte a doi copii şi învăţătoare.Observ acasă şi la şcoală cum copiii se bucură mai mult de o mângâiere blândă pe cap decât de o recompensă materială.Am încercat să îndrept comportamentul părinţilor,dar nu prea am obţinut rezultate.

Educatia si formarea parintilor reprezinta o parte importanta a dezvoltarii psihologice a copiilor, deoarece parintii se confrunta cu diferite dileme, anxietati si metode diverse de educatie, putand fi uneori bulversati de comportamentul copilului si nestiind ce atitudine sa adopte. Astfel, scoala, prin cadrele didactice si consilierii scolari, are rolul de a familiariza parintii cu etapele de dezvoltare ale copiilor, cu metodele educative adecvate si cu notiuni de comunicare si prevenire a comportamentelor de risc. De aceea, programele de "Scoala parintilor" sunt indicate pentru a fi dezvoltate in fiecare scoala.

Foarte util acest articol. Si eu am anul acesta clasa I si am constatat ca este necesar sa discutam cu parintii pe aceste teme. Felicitari pentru articol!