Am mers prea departe cu parenting-ul modern?
Uneori am senzatia ca treaba asta cu parenting-ul a ajuns cam departe, in sensul ca aceia din parinti care isi pun intrebari referitor la cresterea si educarea copiilor ajung sa chestioneze prea mult toate actiunile pe care le fac pentru a nu face vreun lucru gresit, in detrimentul copilului. Ideea in sine e una laudabila, intentiile sunt bune. Dar la un moment dat poate deveni nenatural. Parca lucrurile sunt facute cumva artificial, mereu gandite, prea putin simtite. Am observat ca pentru mine cel mai bine functioneaza conectarea cu Darius atunci cand nu fac vreun joc deosebit, ci cand joaca noastra e una spontana, atunci cand dau in mintea lui si ma “prostesc” in rand cu el.
Cred ca ar trebui sa ne mai ascultam si vocea interioara, ca sa nu cadem in extreme. E posibil sa nu mai avem incredere in acea voce, dar ar trebui sa stim cum s-o transformam in acea voce pe care ne putem bizui.
Nu ma intelegeti gresit, eu sustin ca e foarte important ca parintii sa se informeze, sa caute solutii, sa incerce sa devina cea mai buna versiune a lor. Si asta se poate face doar in timp, citind, exersand, descoperindu-se pe ei si pe copiii lor. Insa uneori mi se pare ca se exagereaza, ca se incearca prea mult protejarea copilului de orice lucru considerat nepotrivit pentru el. Ma refer aici la partea emotionala, dar nu numai. Si totusi, nu putem sa-i crestem intr-un clopot de cristal. Evident ca vrem tot ce e mai bun pentru ei si am vrea sa-i ferim de suferinte, dar nu e mereu posibil. Nu vom putea fi mereu langa ei. Stiu, ideea e sa-i protejam cat sunt mici, sa-i asiguram ca familia este locul in care isi pot manifesta toate supararile, dar sa facem asta fara sa ne transformam in parinti elicopter.
Citeste continaurea articolului pe ParentingcuBlandete.
Parenting cu Blandete este blogul Alexandrei, mama de 2 baieti minunati, Darius si Andrei, cu diferenta de varsta de fix 3 ani si 3 zile. Alexandra scrie despre bucuriile pe care i le aduce viata de mama, dar si despre provocarile ei.
*Sursa foto: Pixabay.com
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Absenta tatilor din viata fiicelor. Efectele la maturitateCopiii abandonati de unul din parinti sau de amandoi traiesc sentimente intense de furie, uneori ascunsa, alteori clar vizibila comportamental prin batai fizice si agresivitate indreptata asupra celor din jur.
-
Ce sa eviti cand copilul tau are o criza de furieAminteste-ti ca toti copiii au crize de furie si toti parintii trec la un moment dat prin astfel de situatii cu copiii lor.
-
Puterea exemplului personal in relatia parinte-copilCopiii invata cum sa se comporte observandu-i pe cei din jur, mai ales propriii parinti.
Adauga tu primul comentariu: