Orice parinte isi doresca sa aiba un copil bun la invatatura. Dar asta nu este totul.
Am vazut copii exeptionali, care nu au continuat performantele atunci cand au inceput sa profeseze.
Pot sa amintesc doua cazuri: Victor Ciorbea si Adrian Severin.Ambii sefi de promotie pe tara.De primul mai aflam doar cand apare la tv sa se autoaprecieze drept cel mai bun fost prim ministru, iar de al doilea...
EU AS PREFERA O DISCUTIE DESPRE TINERII CARE AU OBTINUT REZULTATE EXCEPTIONALE IN PROFESIE.

Eba, Eba Basescu a ajuns pe cea mai inalta treapta a profesionalului pentru care ceilalti se pregatesc din greu toata tineretea lor, NU?!
si este o mediocra, mediocra.
Lumea nu-i "dreapta" si e mare pacat.

Articolul d-voastra a dat nastere la un schimb foarte interesant de opinii, dar ar fi poate si mai interesant daca am fi avut si opinia unui student.

Toti copii se nasc buni.Familia si societatea ii pot face speciali , comuni sau ...pleava societatii.Norocul isi are contributia lui,la fel cum bagajul genetic isi are partea lui de influenta.Un copil super dotat fara sustinere materiala nu are multe sanse.Un copil mediocru care are sansa unei bune educatii si o sustinere materiala buna poate sa atinga cele mai inalte culmi.O ecuatie cu multe necunoscute.

Hmm… Inteleg ca multi parinti se incranceneaza sa stoarca cat pot din copilul lor pentru a-l aduce pe culmile aprecierii. Sunt de apreciat acesti parinti, in fapt isi exercita o responsabilitate pe care fiecare parinte o are fata de copilul lui. Reusita are insa multi factori de care depinde aceasta. Asta o stiu doar cei care trec prin acest proces de durata, acceptand din start ca acesti parinti sunt capabili sa inteleaga si sa recunoasca acest adevar. O enigma ramane insa viitorul copilului astfel format, adica bine format dar dependent iar si iar de factori necunoscuti. Chiar reducand subiectii la viitorul lui matrimonial, esential pentru fericirea lui, fiecare mama se va intreba daca copilul ei exceptional isi va gasi consoarta sau partenerul de viata potrivit. Pentru ca, nu arareori astfel de copii au incaput pe mana unor parteneri nepotriviti, ba le-au fost vicitime usoare in ciuda eforturilor parintilor de a-si proteja copilul. Deci, iti ajuti copilul sa urce pe culmi dar nu mai poti la un moment dat sa-l impiedici sa intre cu capul in zid. Si motivul, este tocmai lipsa lui de experienta de viata in materie de semeni nevolnici, zapaciti, adica handicapati din nastere sau cu o formatie defectoasa. Acest aspect, deloc de neneglijat, s-ar putea rezolva insa pe seama unei degrevari a copilului din impetuosul lui mars al afirmarii scolare si lasarea lui, periodic, sa zburde dar supravegheat, in mijlocul mediului nociv al societatii, in vederea unei imunizari. Ar rezulta sarcini si mai grele pentru parinti, de care nu vad cum s-ar achita. Doar copiii ce beneficiaza de asistenta unui personal calificat in cursul evolutiei lor ar putea dobandi aceasta imunizare de care vorbeam. Asa ca, mai raman intrebari si griji si dupa afirmari de necontestat. Oricum, reusita scolara, universitara e un prim fapt imbucurator dar lupta pentru fericire e inca la inceput. Acest aspect il mai pot oare parintii impune atentiei, cum se cuvine, copiiilor lor incarcati de diplome de prestigiu?

Nu mai vorbiti prostioare, copii exceptionali au o genetica exceptionala, cunostintele se pot dobandi,dar IQ-ul este genetic si rigid, puteti cauta studiile pe gemeni infiati in familii diferite, au un iQ similar, chiar daca au avut educatii diferite. Eu personal am cunostinte enorme fata de media oamenilor normali, ma apropii de 40 de ani, dar un elev exceptional de 17 ani ma poate intrece la IQ. Daca inteligenta ar fi fost dobandita prin munca, trebuia ca eu sa am IQ-ul mai mare, am avut mai mult timp, deci implicit mai mult antrenament. Daca s-ar spune adevarul, o parte dintre parinti s-ar deprima, la fel si elevii, in plus ar aparea si alte probleme ideologiece, deci, problema a fost politizata si falsificata.

Felicitari acestei fete si parintilor pentru implicare si,intr-adevar, responsabilitatea avuta in a creste un copil de exceptie!

@ A & @nicoleta: Va multumim pentru interes. In general, expresia “copii exceptionali” este folosita pentru a face referire la acei copii cu rezultate deosebite, care realizeaza diferite performante si care urmeaza un traseu diferit fata de cel al majoritatii. Nu s-a dorit folosirea acestei expresii cu scopul realizarii unei judecati de valoare. Cu siguranta, toti copiii (si toti adultii, de altfel) sunt unici, speciali si valorosi, fie ca merg, fie ca nu merg la o universitate de prestigiu. Scopul acestui material este de a arata cititorilor nostri perspectiva unui parinte care a reusit sa isi ajute copilul sa isi implineasca potentialul, nu de a stabili criterii in functie de care copiii sunt sau nu “exceptionali”.

Copii exceptionali si pregatiti pentru viata nu inseamna numai cei care ajung la Harvard.Atit timp cit e un om decent,cu morala si care deosebeste binele de rau si valoarea de non valoare,indiferent daca studiaza la o universitate faimoasa sau nu ,parintele acelui copil au educat si adus in aceasta lume un om de valoare.

Sfaturi foarte bune, dar am o sugestie pentru echipa @SuntParinte.ro.
Daca as fi pacut parte din echipa voastra, n-as fi scris aceasta fraza: "Ne-am propus sa descoperim cum procedeaza parintii care cresc copii exceptionali." Adica, dupa voi, doar copiii care merg la Harvard sunt copii exceptionali. Toti copiii sunt exceptionali. Ca sunt si unii care merg la Harvard,asta e alta poveste.
Orice copil stie in adancul sufletului lui ceea ce-i place sa faca. Parintele nu trebuie sa faca decat sa-i insufle curaj, multi copii renuntza pe parcurs din cauza fricii de esec. Nu conteaza daca nu reuseste din prima, trebuie sustinut in continuare, in orice activitate, in orice domeniu. Nu conteaza foarte mult pentru ce il considera ceilalti exceptional, conteaza sa se simta el exceptional.(implinit)
Mult succes tuturor copiilor!Urmati-va visurile, oricat de marunte sau mari vi s-ar parea!!!

"...sadesc in timp cel mult o buruiana...". Consider ca era corect: " sadesc in timp cel putin o buruiana" fiindca raul poate fi mult mai mare.

bravo, o fata de isprava, sanatoasa, cu o mostenire genetica deosebita, cu mare sansa ca reusita, luptatoare si curajoasa, meritul este mumai al ei, tot respectul
bravo, parinti deosebiti, neegoisti, care stiu sa sufere si sa accepte un destin
nu am citit tot articolul, prea lung, se pierde esenta
de ce sunt asa transant? am o fata, acum are 29 ani, a urmat clasa a-XI si a-XII la UWC in statul american NEW MEXICO, apoi colegiul la WELLESLEY COLLEGE, in BOSTON, apoi master in arhitectura la YALE UNIVERSITY in NEW HAVEN, de doi ani este arhitect la RAMSA in NEW YORK, o firma de arhitectura top 10 in lume
tot meritul este al ei, a fost foarte de greu pentru ea, ajutorul dat de noi moral, financiar... este nesemnificativ, reusita se datoreaza caracterului ei deosebit si sanselor pe care le-a avut

Ca cineva care locuieste in US si este perfect familiar cu costurile educatiei la orice universitate privata as vrea sa stiu de unde gasesc bani acesti elevi chiar si exceptionali ca sa acopere costurile de tuition si living la Harvard? Multi elevi exceptionali din US sint acceptati la universitati foarte bune dar nu-si permit sa plateasca asa ca ajung la universtitati de stat - desul de bune si clar mult mai ieftine.

vad ca avem multi parinti care-si educa copiii foarte bine si evident ca trebuie felicitati pentru asta. totusi, unii circotesc si spun ca nu toti copiii se pregatesc pentru a ajunge salariati....

@eu
Noi am contactat-o pe doamna Florescu si am rugat-o sa ne spuna cateva cuvinte despre experienta de parinte.
Suntem foarte deschisi sa publicam si experientele similare ale altor parinti. De aceea, va rugam sa ne lasati la contact@suntparinte.ro datele dvs. si va contactam.
Multumim mult.

Chiar si aceasta expunere nu este o forma de modestie .
Suntem multi mai multi parinti cu fiii ce au facut dubla specializare,
M I T si Harvard , si din pacate nu s-au "afisat in ziare'.

Ce radical este cel ce a postat anterior...inteligenta este nativa si punct...fara acumularea de cunostiinte esti un 0 absolut cu toata inteligenta ta nativa...inteligenta nativa te ajuta sa asimilezi mai repede sau mai incet cunostiintele. Aceeasi discutie este si in sport...sunt o gramada de talente ce mor in anonimat din lipsa dorintei de a se sacrifica si de a se antrena cu seriozitate. O valoare nu rezulta doar din inteligenta nativa ci dintr-un cumul de factori printre care poate fi si inteligenta nativa. Mai presus de inteligenta nativa ar fi: situatia sociala a parintilor, ambitia, dorinta de sacrificiu, mentalitatea culturala a familiei in care faci primii pasi si mult mult antrenament, munca, pregatire...cum vreti sa denumesti acest factor.

in sfarsit un Articol!

Mai terminati odata cu legendele, inteligenta este genetica la fel ca orice alta caracteristica umana, se mosteneste. Nu confundati cunostintele cu inteligenta.

Este laudabil succesul acestei tinere , dar din experienta mea de parinte a doi copii, cat si de cadru didactic cu o activitate la catedra de peste 36 de ani pot spune ca unii copii sunt nascuti pentru a invata. Lor li se pare usoara activitatea de studiu, indiferent de obiect, perioada ( scolara sau vacanta). Fiica mea a invatat sa citeasca cu usurinta la 4-5 ani. in joaca, fara a o forta. M-am trezit ca stie sa aduna numere cu trecere peste ordin pe la 5 ani. Eu aveam clasa a II-a, si in clasa mea, erau elevi care nu pricepeau aceste exercitii, chiar daca lucram cu materiale concrete.Tot eu ca parinta nu pot spune acelasi lucru despre fiul meucare, desi inteligent , nu a invatat chiar usor cititul si scrisul etc. cu tot sprijinul familiei.Dumnezeu randuieste fiecarui copil unul sau mai multa daruri. Depinde de staduinta fiecaruia .......

Va felicit,stimata d-na Florescu,inteleg bine aceste aspecte,sunt profesoara si iubesc copiii harnici.Sunt si mama,am un baietel de 9 ani, e foarte constiincios,dar e dezamagit de multele teme pe care le are zilnic.Stie bine germana,putina engleza,ii place mult matematica,dar la scoala nu avem programe interesante,placute, adecvate varstei lor.Mai vrem detalii despre munca fetei dumneavoastra,ca de ex. daca a ingurgitat toate materiile conform programei.Multe succese in continuare!

Sunt mama unei fetite de numai 10 ani. Invata foarte bine, are foarte multe premii si pot sa spun ca exceleaza. La doar 10 ani vorbeste cursiv 2 limbi straine (nu punem la socoteala limba romana).Personal, consider ca este mai important efortul depus pentru a invata si a obtine performanta decat calitatile innascute ale copilului. Sunt constienta ca ambele sunt importante dar o minte stralucita "nepusa la treaba" este egal cu zero. Munca continua, ambitia, seriozitatea si perseverenta isi vor spune cuvantul mai devreme sau mai tarziu. Mi as dori pentru copilul meu ceea ce ati realizat dumneavoastra. Va felicit din toata inima si sunt sigura ca fiica dumneavostra va reusi in ceea ce si-a propus.
Va felicit pentru articol si va multumesc!

In primul rand va felicit in calitate de parinte al unei fete adolescente ,iar in al doilea rand in calitate de invatatoare Recunosc ca mi-as dori sa gandeasca mai multi parinti in acest fel pentru ca si in cazul dumneavoastra si in alte cazuri ,ati reusit sa cresteti un copil de exceptie pentru ca ati vazut dincolo de asteptarile dumneavoastra pe cele ale copilului.Va felicit si voi recomanda articolul si altor parinti, deoarece contine sfaturi valoroase.

E extraordinar sa ai asemenea sansa (fie copil,fie parinte).Sa ne gandim insa ,cati copii valorosi raman la stadiu de talent nedescoperit datorita conditiilor in care traiesc ,cati parinti nu au posibilitatea sa-si sprijine copiii ,cate drumiri se inchid datorita societatii...Da ,Doamne ,la fiecare o sansa buna!

Tot ce este scris aici este adevarat, in ciuda malitiozitatii unora. Cand ai un copil inteligent, care, pe deasupra mai este si constiincios si munceste cat 100 din generatia lui, rezultatele nu intarzie sa apara. Este si cazul baiatului meu, om in toata firea acum, care n-a incetat niciodata sa invete, fara sa fie asa cum se spune "soarece de biblioteca". Dupa un masterat in tara si unul la Pittsburgh, a urmat un doctorat la Chicago; acum lucreaza prin lume - nu insist asupra a ceea ce face, dar face lucruri interesante si curate. Are multe proiecte si in Romania si spera sa le realizeze, in ciuda faptului ca aici, multi dintre oamenii cu care intra in contact se gandesc intai ce-ar castiga ei din asta, chiar daca ar trebui sa se implice, pentru ca sunt proiecte care ar face un nume bun tarii. Sunt multe de spus, dar spun doar atat: o parte a succesului sau isi are originea in sprijinul pe care i l-am acordat constant. Restul e munca si inteligenta lui. Felicitari doamnei Florescu si succes fiicei dumneaei.

Felicitari!Ati realizat cel mai frumos lucru pe Pamant.Timpul nici nu-l simti cum trece, dar raman roadele.Minunatia dumneavoastra este un copil extraordinar.Succes mai departe!

Este uimitor ce a realizat ceasta familie. Nu credca se poate aplica peste tot, in primul rand fetitele sunt mai ascultatoare si constiincioase si napoi depide si de parinti, ce studii au, in ce familie au crescut, sunt persoane calme, colerici etc. Este foarte greu sa reusesti sa formezi un copil asa cum "crezi ti ca parinte ca este bine". Oricum o sa incercam ca parinti sa aplicam si noi ceea ce am citit aici. Unele lucruri le stiam dar este foarte greu sa le plici. Cand sti ca copilul tau face ceva gresit, explici despre ce este vorba, intelege dar el vrea sa faca asa cum considera chiar daca stie ca este gresit.

bravo ca a reusit.. dar de mult nu mai e o "borta-n cer" chestia cu harvardul! si in genere, branduirea unei persoane prin numele unei universitati se mai practica numai in jurnalismul din moldova!
mai stiu o persoana in chisinau care a absolvit la oxford - JALE, dar din aia MARE!!!!
ca sa raspund intrebarii din articol... - nu e vb numai de calitatile parintelui sau a copilui, ci de accesul la informatie cand se fac anunturile cu burse.
tare multi moldoveni au terminat tot felul de universitati de prestigiu. si? care-i morala articolului? sa fiu motivata sa aplic la universitati, ca dupa sa ma scriu prin ziare?
sau, e mai bine sa fiu motivata de vreo descoperire a unui moldovean? care, poate nu a avut norocul mamei si a tatalui sa-i asigure cazarea la harvard (ca asta nu intra in costul bursei!)

as fi vrut sa citesc povestiri de succes cand au realizat ceva pt omenire... mintea nu creste, daca in CV e scris harvard sau oxford:)

am speranta ca fata care zambeste frumos in poza, ne va duce vestea in toata lumea prin realizarile ei!
multa bafta:)

Articol superb. Copil exceptional, parinti exceptionali. Felicitarile noastre, Pamela, pentru acest interesant mesaj adresat tuturor parintilor. Si eu m-am bucurat sa descopar "secretele" modestiei, valoare pe care - din nefericire - o intalnim atat de rar in zilele noastre! Sunt mandra sa am asa prieteni ca voi!

Superb ati punctat pasii spre reusita a fiicei d-voastra, va felicit pentru felul in care ati ajutat-o, pentru modul in care i-ati dat libertatea de gandire constient, controlat si trepatat si nu ati incorsetat-o in alegerea drumului ci doar i-ati fost alaturi, ajutand-o sa aiba incredere in propriile forte.Atat de frumos ati vorbit despre modestie. Meseria de parinte vi se potriveste, as vrea sa cunosc cat mai multi astfel de parinti.

Doamna Florescu,este unul dintre cele mai bune articole pe care le-am citit despre educatia copilului!Ati exprimat atat de concis tot ceea ce gandesc,subscriu la tot ceea ce ati scris si va felicit pentru ca ati reusit in meseria de parinte!