Nesfarsitele intrebari “De ce?” si cum le fac fata parintii
Incepand cu varsta de 3-4 ani, copiii par a descoperi o noua abilitate pe care nu se mai plictisesc sa o foloseasca: aceea de a pune intrebari. “De ce?” este una dintre cele mai frecvente, dar nu lipsesc nici alte intrebari referitoare la “cum”, “unde”, “cine”, “cand”.
Iata un exemplu care s-ar putea sa-ti sune cunoscut:
- De ce trebuie sa beau lapte?
- Pentru ca e bun pentru oasele tale.
- De ce e bun pentru oase?
- Pentru ca le ajuta sa creasca.
- Cum le ajuta sa creasca?
- ....
De ce este bine sa raspunzi intrebarilor copilului tau
1. Curiozitatea ajuta dezvoltarea copilului tau. Raspunzandu-i la intrebari si incurajandu-l sa ti le adreseze, il inveti pe copil sa adopte o atitudine deschisa si sa isi dezvolte spiritul critic fata de lumea inconjuratoare. Acest lucru ii va fi de folos si mai tarziu, cand va merge la scoala. In caz contrar, evitandu-i intrebarile sau descurajandu-l, copilul intelege ca “nu e bine” sa puna intrebari, poate deveni inhibat, iar evolutia sa poate fi infranata.
2. Copilul merita raspunsurile tale. A raspunde la intrebarile copilului tau ii arati ca il respecti, ca nevoia sa de a afla si de a cunoaste este suficient de importanta pentru tine incat sa ii acorzi timp si (uneori) efort pentru a-i da un raspuns. Este bine sa luam intotdeauna in considerare faptul ca a pune o intrebare unui adult implica destul de mult curaj si o doza buna de curiozitate, calitati pe care vrei sa le dezvolti la copilul tau.
3. Intrebarile copiilor pot exprima subiecte care ii ingrijoreaza sau preocupa. Multe dintre curiozitatile copiilor nu se datoreaza doar hazardului (a auzit din intamplare un cuvant si vrea sa stie ce inseamna), ci pot fi rezultatul unor nelinisti ale copilului: “Exista fantome?”, “Ce se intampla cand mori?” etc.
Cum ii raspunzi copilului
Evita sa ii interzici sa puna intrebari sau sa ii spui sa taca. In caz contrar, pe viitor, copilul poate sa se inchida in el, sa refuze sa isi mai exprime parerea sau sa mai comunice cu tine.
Evita explicatiile lungi. Desi poate fi tentant sa oferi o explicatie de tip enciclopedic copilului, pentru a te asigura ca a inteles “tot”, cel mai mult il ajuti pe daca ii raspunzi folosind cuvinte pe intelesul lui si dandu-i detaliile care il intereseaza. Poti fi sigur ca te va intreba daca va dori sa stie mai multe.
Abordeaza intrebarea cu seriozitate. Evita sa banalizezi, ridiculizezi sau sa iei in gluma intrebarile copilului deoarece poti afecta increderea acestuia in tine si stima sa de sine. Oricat de caraghioasa ar parea intrebarea sa, raspunde-i cu seriozitate, pentru ca data viitoare sa aiba curajul sa intrebe din nou.
Cand nu stii ce sa raspunzi, spune-i ca vei cauta raspunsul si vei reveni mai tarziu pentru a discuta. De asemenea, il poti orienta pe copil catre o alta persoana, care cunoaste raspunsul.
Cand intrebarile nu se mai opresc, poti indrepta atentia copilului asupra unei alte activitati, asigurandu-l ca veti continua discutia a doua zi sau mai tarziu. “Hai, acum e timpul pentru joaca. Restul intrebarilor mi le pui maine, bine?”
Felicita-l pe copil pentru curiozitatea sa. Il incurajezi astfel sa se exprime si sa fie curios in legatura cu lumea care il inconjoara.
Intrebarile dificile. Unul dintre subiectele care ii pun in incurcatura pe parinti este sexualitatea. Este bine sa nu eviti aceste intrebari, sa nu ii raspunzi pe ocolite si nici sa nu dai raspunsuri confuze. Daca simti ca ai nevoie de mai multe recomandari pe aceasta tema, poti consulta Ghidul Educatiei Sexuale.
Tu cum faci fata intrebarilor nesfarsite ale copilului tau?
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Parentingul constient. Ce inseamna si de ce este important
Parentingul constient se refera la un stil de a creste si educa copilul, cu accent pe constientizarea si atentia parintelui in relatia cu copilul sau.
-
Modul in care ii raspunzi la intrebari copilului tau
Modul in care raspunzi copilului la intrebarile pe care ti le adreseaza conteaza foarte mult, nu doar pentru dezvoltarea lui intelectuala, ci si emotionala.
-
Absenta tatilor din viata fiicelor. Efectele la maturitate
Copiii abandonati de unul din parinti sau de amandoi traiesc sentimente intense de furie, uneori ascunsa, alteori clar vizibila comportamental prin batai fizice si agresivitate indreptata asupra celor din jur.
Comentează: