Disciplina versus pedeapsa
Pentru multi parinti, disciplina si pedeapsa inseamna acelasi lucru. Insa scopul disciplinei, acela de a-l invata pe copil care comportamente sunt adecvate si care nu sunt, poate fi atins si fara a apela la pedepse, iar de cele mai multe ori, acest lucru este recomandabil si eficient.
Exista o serie de diferente mai mult sau mai putin subtile intre disciplina si pedeapsa: ce invata copilul, cum ii este afectat comportamentul pe termen lung, cum este influentata relatia dintre parinte si copil si cum se simte pe moment copilul.
Disciplina:
- Il ajuta pe copil sa isi controleze singur comportamentul. Pana cand copilul isi dezvolta abilitatea de autocontrol, are nevoie de ajutorul din exterior, oferit de parinti si cadre didactice, prin care sa isi opreasca acele comportamente nedezirabile si sa adopte comportamente adecvate. Acest ajutor este mai eficient daca adultii ofera copilului argument pentru comportamentele adecvate si daca il ajuta sa isi corecteze greselile.
- Copilul se simte in continuare iubit si acceptat. Disciplina se concentreaza pe comportamentul copilului, care este descris ca inacceptabil, nu pe persoana lui. Parintii pornesc de la premisa ca doar comportamentul este o problema, nu si copilul si de la convingerea ca cel mic este capabil sa invete comportamentele adecvate.
- Il incurajeaza pe copil sa inteleaga consecintele actiunilor sale si sa ia decizii mai bune pe viitor. Punand accentul pe explicatii si pe discutii referitoare la comportamentul viitor, parintele isi ajuta copilul sa isi asume responsabilitatea pentru actiunile sale si pentru cele viitoare. Pedepsele frecvente, pe de alta parte, nu il incurajeaza pe copil sa fie mai responsabil, ci doar il invata ca unele comportamente ale sale vor fi urmate de pedeapsa. In cazuri extreme, copiii pot decide sa isi asume riscul unei pedepse si sa nu renunte la comportament.
- Scopul este de a orienta si de a-l invata pe copil comportamentele adecvate. Scopul disciplinei fara pedepse nu este de a-l face pe copil sa sufere pentru actiunile lui, ci s ail invete care sunt actiunile potrivite.
- Ii ofera copilului un model adecvat si pasnic de a rezolva probleme . Cand parintele interactioneaza calm si cu respect cu propriul copil, acesta invata ca problemele pot fi rezolvate prin comunicare nonviolenta, nu prin violenta verbala sau fizica.
Pedeapsa:
- Il invata pe copil ca este nevoie de o alta persoana care sa ii controleze comportamentul. Pedeapsa este o actiune care vine mereu din exterior, care ii poate produce copilului rusine, furie, frustrare si tristete. Dar acest amestec de emotii rareori va duce la schimbarea comportamentului pe termen lung si la formarea abilitatii de autocontrol.
- Copilul simte ca este iubit doar cand se poarta adecvat. Pedepsele sunt insotite deseori de violenta verbala, de tonuri ridicate ale vocii si de atitudine rece a parintelui fata de copil. Astfel, copilul poate ajunge foarte usor la concluzia ca parintii il iubesc conditionat, in functie de comportamentul pe care il are.
- Se bazeaza pe teama copilului si pe dorinta acestuia de a evita experienta neplacuta a pedepsei. Disciplina se bazeaza pe capacitatea copilului de a intelege consecintele comportamentului sau si pe capacitatea de a lua decizii mai bune pe viitor. Pedepsele il pot convinge pe copil sa isi schimbe comportamentul doar atunci cand parintele este in preajma sau cand parintele poate afla cum s-a purtat.
- Scopul este de a controla copilul si de a-i produce o suferinta (emotionala sau fizica). Cel mai problematic aspect al pedepselor este suferinta pe care o aduc. Parintele, in mod voluntar, incearca sa il faca pe copil sa sufere, pentru a nu mai repeta pe viitor o anumita actiune. Acest lucru poate afecta pe termen lung relatia dintre parinte si copil.
- Il invata pe copil ca violenta (emotionala sau fizica) este o solutie acceptabila.
Este preferabil ca pedepsele sa fie rare in educatia copilului si sa nu implice niciodata violenta verbala sau fizica. De multe ori, confruntarea copilului cu consecintele actiunilor proprii si cu incercarea de a le repara sunt „sanctiuni” suficiente si destul de eficiente in disciplina copiilor.
Citeste si:
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Parentingul constient. Ce inseamna si de ce este importantParentingul constient se refera la un stil de a creste si educa copilul, cu accent pe constientizarea si atentia parintelui in relatia cu copilul sau.
-
Critica excesiva a copilului si comportamentele de autosabotajCritica excesiva din partea parintilor poate avea multiple efecte negative asupra dezvoltarii bunastarii emotionale a copiilor.
-
Diferenta dintre a vorbi cu adolescentul si a-i tine prediciAi avut vreodata impresia ca adolescentul tau abia asteapta sa termini ce ai de spus ca sa poata pleca de langa tine? Sau ca vorbesti de unul singur?
Adauga tu primul comentariu: