Viata de familie si munca in strainatate
Frumosi, curati, cu ghiozdanele in spate, se indreapta zilnic catre scoala. Pe fata au intiparita apatia, par plini de indoieli si in ochi li se citeste o mare suferinta, toate cauzate de lipsa mamei sau, mai rau, a ambilor parinti. Se culca privind o fotografie in care sunt alaturi de parintii lor si se trezesc cu speranta in suflet, numarand zilele, ce parca devin tot mai lungi si chinuitoare, pana la vacanta de Craciun, de Pasti, de vara. De ce? Pentru ca atunci se intoarce mama sau tatal din strainatate, "asa cum a promis la telefon".
Speranta este cea care ii face sa depaseasca apasarea sufleteasca ce ii domina zi de zi. Asa ar putea fi prezentata starea in care se afla multi copii cu parinti plecati in strainatate, dar cateva fraze nu pot descrie drama care se ascunde in sufletul pustiit al micutilor. Desi cei mai multi nu mai au de ceva vreme probleme financiare majore, ei sunt coplesiti de dor, un sentiment sfasietor pentru oricine, cu atat mai mult pentru un "omulet" de doar cativa ani, dar si pentru un adolescent. Fenomenul creat prin plecarea parintilor la munca in strainatate, lasandu-i pe copii in grija diverselor persoane, altele decat parintii naturali, ia amploare pe an ce trece. In aceste conditii este nevoie de multa rabdare si tact din partea cadrelor didactice, dar si a celor din jur pentru a fi depasite momentele grele ale singuratatii. Deseori, copiii care se simt parasiti sunt personaje ale conflictelor, fie cu ceilalti copii, fie intre generatii, daca sunt educati, chiar si temporar, de varstnici, cum sunt bunicii.
Cunoscuta rautate a celorlalti copii, izvorata totusi din inocenta specifica varstei, duce deseori la situatii de violenta verbala, dar si fizica. „Ne confruntam in scoala cu problema copiilor lasati in grija unui parinte, a rudelor sau chiar a vecinilor care nu le pot oferi dragostea de care ei au nevoie, sfaturi sau sprijin” afirma directorul Liceului de Muzica si Arte Plastice din Deva. Foarte multi dintre ei sunt violenti, retrasi si introvertiti, cu rezultate scazute la invatatura, iar toate acestea din cauza lipsei de atentie, atat de necesara la varsta lor. De multe ori nici nu avem cunostinta de situatia lor, nefiind anuntati de parinti inaintea plecarii la munca in strainatate. Pentru toti acestia este necesara o mai mare implicare nu doar din partea cadrelor didactice, ci si a celor in grija carora sunt lasati. Au fost situatii in care elevii s-au batut, cei cu parintii plecati din tara simtindu-se jigniti de referirile mai putin magulitoare ale celorlalti la adresa parintilor lor.
Pentru a-i face sa inteleaga anumite lucruri, am incercat sa tin la clasa o lectie despre sacrificiu si toleranta. La sfarsitul orei am constatat cu stupoare ca jumatate din clasa plangea de dorul celor plecati de acasa, iar ceilalti elevi plangeau de mila primilor. Este dramatic ce se intampla si este mare nevoie de consiliere psihologica. Le-au ramas doar amintirile- cate o fotografie intr-o rama de lemn si aceea tocita de vreme. Telefonul sau internetul nu tin locul unui parinte. Cadourile pe care le primesc de fiecare data de la parinti cand acestia se intorc pentru o scurta perioada acasa sunt o bucurie de moment. Parinti, nu-i puteti cumpara pe copii vostri cu o jucarie! Ei au nevoie de altceva....
Cunoscuta rautate a celorlalti copii, izvorata totusi din inocenta specifica varstei, duce deseori la situatii de violenta verbala, dar si fizica. „Ne confruntam in scoala cu problema copiilor lasati in grija unui parinte, a rudelor sau chiar a vecinilor care nu le pot oferi dragostea de care ei au nevoie, sfaturi sau sprijin” afirma directorul Liceului de Muzica si Arte Plastice din Deva. Foarte multi dintre ei sunt violenti, retrasi si introvertiti, cu rezultate scazute la invatatura, iar toate acestea din cauza lipsei de atentie, atat de necesara la varsta lor. De multe ori nici nu avem cunostinta de situatia lor, nefiind anuntati de parinti inaintea plecarii la munca in strainatate. Pentru toti acestia este necesara o mai mare implicare nu doar din partea cadrelor didactice, ci si a celor in grija carora sunt lasati. Au fost situatii in care elevii s-au batut, cei cu parintii plecati din tara simtindu-se jigniti de referirile mai putin magulitoare ale celorlalti la adresa parintilor lor.
Pentru a-i face sa inteleaga anumite lucruri, am incercat sa tin la clasa o lectie despre sacrificiu si toleranta. La sfarsitul orei am constatat cu stupoare ca jumatate din clasa plangea de dorul celor plecati de acasa, iar ceilalti elevi plangeau de mila primilor. Este dramatic ce se intampla si este mare nevoie de consiliere psihologica. Le-au ramas doar amintirile- cate o fotografie intr-o rama de lemn si aceea tocita de vreme. Telefonul sau internetul nu tin locul unui parinte. Cadourile pe care le primesc de fiecare data de la parinti cand acestia se intorc pentru o scurta perioada acasa sunt o bucurie de moment. Parinti, nu-i puteti cumpara pe copii vostri cu o jucarie! Ei au nevoie de altceva....
Au plecat la munca in strainatate sa faca rost de bani pentru un trai mai bun si au lasat in urma copii care nu prea inteleg de ce sunt nevoiti sa stea in grija rudelor si nu sunt ingrijiti de propriii parinti. Familii intregi de tineri au plecat in tarile Europei de Vest, unde au gasit locuri de munca mai bine platite, lasandu-si copiii acasa. Cu toate ca o parte dintre ei au avut parte de o vacanta de vara frumoasa alaturi de cei dragi veniti de departe, unde li s-au indeplinit toate poftele, acum, dupa plecarea parintilor, le-au ramas doar amintirile; sclipirea din ochi dispare ca si zambetul si surasul de pe fetele lor. Putin sunt acei parinti care isi duc cu ei copiii in strainatate. Intampina greutati in acomodare-o alta limba, alti prieteni, alt mod de viata. Mai sunt si dintre cei care nu au avut parte de o "uniune" a familiei de ceva timp, dar incearca sa-si ascunda dezamagirea: "Pe mine nu m-a vizitat mama pentru ca a plecat doar de cateva luni, dar vorbim mereu la telefon. In schimb, mi-a trimis bani sa imi cumpar hainute pentru scoala, ghiozdan si mai trimite bani sa-mi mai cumpar ce am nevoie. Mi-a trimis chiar si calculator", spunea Maris Emanuela, eleva la un liceu din Deva ; sunt incercari palide ale copiilor de a motiva in cateva cuvinte lipsa parintilor. Potrivit psihologilor, lipsa de afectivitate, dar si de supraveghere, precum si sumele importante de bani pe care le au de multe ori la dispozitie ii maturizeaza pe copii inainte de vreme, facandu-i uneori sa recurga la fapte reprobabile. Putine sunt insa exceptiile, cand adolescentii maturizati devreme accepta situatia si se zbat pentru a deveni ceva in viata.
O zi din viata unui copil cu parinti plecati in strainatate arata in felul urmator:
Se trezeste dimineata si nimeni nu i-a pregatit micul dejun, cu o mana mananca ce e la indemana, cu cealalta isi indeasa in ghiozdan cartile si caietele cu temele poate nefacute. Alege din maldarul de haine ce nimereste si pleaca spre scoala. Daca are chef, ajunge si la ore. Daca se intalneste pe drum cu "gasca" in care a invatat sa fumeze, amana pe alta data mustrarile profesorilor. Barul din coltul strazii il asteapta, este mult mai primitor decat clasa. Oricum n-are cine sa-l laude daca ia o nota mare. Dupa ce pierde toata ziua cu nimicuri amagitoare, se-ntoarce acasa, ii minte pe cei cu care a fost lasat ca n-are teme de facut, mai pierde ceva vreme uitandu-se poate la televizor sau jucandu-se pe calculator, apoi adoarme intrebandu-se cand o sa-l sune mama sau tata si daca parintii lui se mai gandesc la el.
Te-ai gandit vreodata sa pleci la munca in strainatate pentru a-i asigura copilului tau conditii materiale mai bune? Ai fost nevoit sa iti parasesti familia pana acum? Cum crezi ca este bine sa procedeze un parinte care nu reuseste sa castige in tara suficienti bani pentru familia sa?
Profesor Suscu Anca Maria, definitivat
Scoala Generala cu clasele I-VIII- Visca, Comuna Vorta, judetul Hunedoara
Despre autoare:
"Sunt profesoara de limba romana si limba franceza avand o vechime de 7 ani la catedra(doar anul acesta am ocupat post la tara, in rest am profesat doar in Deva), dar si psiholog cu drept de libera practica facand parte din Colegiul Psihologilor din Romania- specialiazarea consiliere.
Sunt autoarea cartii Aspecte lingvistice in periodicele hunedorene.In prezent lucrez la o lucrare de cercetare-Impactul familiei contemporane in educatia copiilor.
Am 31 de ani si sunt o mamica fericita(am o fetita)."
"Sunt profesoara de limba romana si limba franceza avand o vechime de 7 ani la catedra(doar anul acesta am ocupat post la tara, in rest am profesat doar in Deva), dar si psiholog cu drept de libera practica facand parte din Colegiul Psihologilor din Romania- specialiazarea consiliere.
Sunt autoarea cartii Aspecte lingvistice in periodicele hunedorene.In prezent lucrez la o lucrare de cercetare-Impactul familiei contemporane in educatia copiilor.
Am 31 de ani si sunt o mamica fericita(am o fetita)."
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Cum il inveti pe copil sa spuna nuA invata sa spui „nu” inseamna a avea mai multa incredere in propria persoana, a fi asumat si a stii ce ti se potriveste mai bine.
-
10 modalitati de a imbunatati abilitatile de comunicare ale scolarului tauIn primii ani de scoala, copiii invata cum sa interactioneze cu colegii de clasa si cum sa isi faca prieteni, de aceea au mare nevoie de ajutor pentru a invata cum sa initieze o conversatie, cum sa o mentina si sa o incheie, cum sa isi comunice in mod adecvat gandurile si emotiile.
-
Cum poti intelege mai bine temperamentul copiluluiO relatie reusita intre parinte-copil se formeaza in timp si cu efort constant, rabdare si deschidere catre tot ce inseamna nou si provocari.
Comentează:
-
Ionescu Gabriela
14.07.2010 - 11:15
Alisa, cred ca ai dreptate. Este mult mai importanta prezenta parintilor tai langa tine decat sprijinul financiar. Felicitari pentru atitudine:)
-
Alisa_sp
13.07.2010 - 11:33
Sunt copil, parintii mei castiga putin , dar nu mi-am lasat niciodata parintii sa plece in strainatate. Am reusit sa-i conving ca eu nu am nevoie de multi bani, am nevoie de parintii mei.
Vezi toate comentariile