“Un copac si doi gradinari”
*Sursa foto: https://www.flickr.com/photos/birdy_photo/13329470634
De multe ori ma intrebam: Care este rolul meu ca parinte? Cum stiu ca principiile mele sunt “ziditoare si nu “risipitoare”?.
Mare mi-a fost uimirea cand fetitele mele au fost mijlocitoare in a-mi gasi raspunsurile.
Intr-o zi am mers in parc cu fetele si admiram copacii, florile, gazonul proaspat tuns si totodata pe ici, pe colo se vedea lesne treaba de mantuiala a unor angajati Rosal. Fiind in perioada de ce-urilor, fetele ma bombardeaza cu tot felul de intrebari care mai de care, incat e nevoie uneori sa-mi strofoc imaginatia si creativitatea pentru a satisface intrebarile fetelor.
De ce creste iarba drept in sus?, De ce florile sunt colorate?, Cine a ales culoarea florilor?, De ce nu toti pomii fac fructe?. Din una in alta am ajuns si la intrebarea: De ce bradul asta este stramb? Si ne stiind ce sa-i mai raspund i-am zis intr-o doara:
- N-a avut cine sa-l ingrijeasca.
- Adica n-are parinti? Spuse uimita Elena.
Si atunci mi-a venit raspunsul la framantarea mea.
- Da, draga mea! Uite, il vezi pe nenea acesta, el este gradinar, sadeste florile, tunde iarba, uda copacii, taie crengile uscate, sapa pamantul imprejurul radacinii, are foarte multa treaba de facut. Asa sunt parintii pentru copii, noi suntem gradinarii vostri, voi sunteti ca niste copacei, pe care ii sadim primavara, apoi ii ajutam sa creasca, avem grija sa cresteti drepti, cand este nevoie va si certam.
- Inseamna ca tu ma iubesti cand ma certi!
- Da. Inseamna ca te cert, pentru ca te iubesc si vreau sa cresti un copacel minunat. Ce fel de copac ti-ar placea sa fii? De exemplu, mie mi-ar placea sa fiu un piersic.
- Mie mi-ar placea sa fiu un mar, ca sa fac mere de aur, ca pomul lui Praslea cel Voinic, raspunse cu entuziasm Elena.
- Draga mea, tu poti fi tot ce-ti doresti si pentru misiunea aceasta importanta este nevoie de doi gradinari, de tati si de mami, ca sa va crestem in armonie, cu multa dragoste si rabdare. Noi vom fi alaturi de voi, va vom insoti si pe vreme buna, si pe ploaie, ca sa puteti creste niste copaci falnici si frumosi.
“Copacul” este necesar sa fie udat cu Dragoste, Incredere ca deciziile pe care le-ai luat sunt cele mai bune si Hotarare ca acele decizii sunt juste, iar toate acestea intr-un mod cumpatat, ca ce e prea mult strica si nu ne-am mai putea bucura de roadele bogate.
Ana Onofrei este o mamica de 3 fetite minunate, Elena, Zinaida si Teodora. A facut ASE-ul, intre timp este studenta la a 2-a facultate la Psihologie si aceasta datorita fetitelor ei, pentru ca a vrut sa le inteleaga mai bine (copiii vin pe lume fara manual de instructiuni). Crede ca rolul de mama se invata si ca nu exista mame perfecte poate doar fericite.
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Absenta tatilor din viata fiicelor. Efectele la maturitateCopiii abandonati de unul din parinti sau de amandoi traiesc sentimente intense de furie, uneori ascunsa, alteori clar vizibila comportamental prin batai fizice si agresivitate indreptata asupra celor din jur.
-
Ce sa eviti cand copilul tau are o criza de furieAminteste-ti ca toti copiii au crize de furie si toti parintii trec la un moment dat prin astfel de situatii cu copiii lor.
-
Puterea exemplului personal in relatia parinte-copilCopiii invata cum sa se comporte observandu-i pe cei din jur, mai ales propriii parinti.
Adauga tu primul comentariu: