Sase abilitati care te ajuta sa fii un parinte mai bun

Citeste si:

Cum sa fii un parinte mai calm

Cum cresti un copil fericit? Acorda atentie dezvoltarii tale personale

Incredere in propriile valori si asteptari fata de copil. Toti invatam in timp sa fim parinti, pornind de la iubirea neconditionata pe care o simtim fata de copii si de la nevoia de a-i proteja si de a-i indruma. Desi suntem in permanenta evolutie ca parinti, este necesar ca deciziile pe care le luam in relatie cu copiii sa fie luate cu incredere, consecventa si asumare. Copiii simt din primii ani de viata nesiguranta parintilor, lipsa lor de convingere sau incredere in regulile pe care incearca sa le impuna copiilor sau teama ca nu au luat o decizie corecta. De aici pornesc conflictele, lipsa de cooperare si, in timp, un sentiment de nesiguranta si disconfort al copilului in lume. Pe de alta parte, daca parintii isi asuma deciziile fara vinovatie, in mod calm si rational, copilul va simti siguranta ca este indrumat si protejat de un adult competent. Astfel, nu va fi nevoie sa apelezi des la autoritatea de parinte, nu va fi nevoie sa ii ceri copilului sa te „asculte” si nici nu vei deveni cicalitor. Acest lucru nu inseamna ca nu poti negocia regulile, ca nu poti fi flexibil sau ca trebuie sa fii violent (verbal sau fizic) fata de copilul tau. Inseamna doar ca esti un lider bland al copilului tau.

Increderea in copil. A avea incredere in propriul copil nu inseamna doar a crede tot timpul ceea ce iti spune sau a fi convins ca poate reusi orice isi propune. Increderea in propriul copil se traduce prin acte simple, cotidiene de bunavointa si print-o atitudine calma fata de copil, care porneste de la convingerea ca cel mic are tot ce ii trebuie pentru a creste si a deveni un adult implinit.

De exemplu, cand are un comportament inadecvat, nu tragem concluzii pripite privind viitorul lui („Va fi un iresponsabil toata viata daca nu este mai organizat acum.”), nu ii atribuim intentii negative cand devenim furiosi („Incearca sa ma enerveze!”) si nu facem o tragedie dintr-un esec („A luat nota mica la examen, viitorul lui e compromis!”) pentru ca, la nivel fundamental, stim ca avem un copil care poate depasi orice dificultate (si cu sprijinul nostru, desigur). Tot o forma de incredere in copil este si capacitatea parintelui de a face diferenta dintre persoana copilului si comportamentul sau. Exista o mare diferenta intre a spune „Esti un copil rau!” si „Ceea ce ai facut a fost gresit.”. Aminteste-ti ca respingerea nu se transmite doar prin cuvinte, ci si prin tonul vocii si limbajul corpului. Toti oamenii au comportamente inadecvate in anumite momente, toti ne simtim uneori coplesiti de emotii si toti facem alegeri mai putin fericite. Aceste lucruri nu ne transforma automat in persoane imorale, ci ne indruma catre a invata si a ne intelege mai bine.

Limite si impartirea controlului. Din dorinta de a-i invata pe copii sau de a-i proteja, putem ajunge usor sa incercam sa le controlam in totalitate comportamentul. Copiii care se simt fortati sa fie ascultatori, vor deveni rebeli, anxiosi sau depresivi. Pentru a evita ca acest lucru sa se intample, fiecare copil are nevoie sa fie lasat sa aiba control asupra vietii sale, in masura in care nu isi pune in pericol siguranta. De exemplu, cand copilul nu vrea sa manance legume, permite-i sa aleaga una sau doua legume pe care sa le manance pentru a respecta regula “legumele fac parte din alimentatia zilnica pentru ca ne mentin sanatosi”. A lasa control copilului nu inseamna ca nu vei avea reguli care nu sunt negociabile. Fiecare familie stabileste care sunt acestea. De exemplu, la varste mici, o regula care nu se negociaza este ca nu dam drumul din mana copilului atunci cand mergem pe strada. Un alt aspect al impartirii controlului este cel al limitelor interpersonale. Cand renuntam sa mai incercam sa controlam alta persoana (indiferent de varsta ei), facem diferenta clara dintre propriile nevoi si nevoile celorlalti. De exemplu, parintele care insista ca fiul lui sa participe la concursuri de matematica, desi acesta ar prefera sa invete mai multa istorie, nu face diferenta dintre propriile nevoi si nevoile si preferintele copilului.

Empatia si intelegerea perspectivei celuilalt. Problemele incep sa apara in orice relatie atunci cand, nu este luat in seama punctul de vedere al celuilalt. Raportat la copil, a cunoaste ce este in in mintea acestuia, te va ajuta sa rezolvi mai usor orice problema ar putea aparea. Poate ca uneori, copilul nu realizeaza ca ceea ce a spus sau a facut a fost nepotrivit, uneori ceea ce lui i se pare amuzant, altuia s-ar putea sa nu i se para, iar un comportament vazut ca o gluma de copil ar putea fi etichetat ca obraznicie de altcineva. Printre altele, a fi parinte poate fi un exercitiu minunat de empatie, daca suntem deschisi la a intelege perspective diferite.

Constientizarea propriilor emotii si tipare de gandire. Cand putem constientiza cu adevarat emotiile pe care le simtim, incepem sa raspundem in loc sa reactionam. Diferenta dintre cele doua consta in faptul ca putem alege comportamentul pe care il avem in relatie cu copilul deoarece suntem suficient de calmi.

Curiozitatea fata de propriul copil si fata de comportamentul lui. Tindem sa acordam atentie si sa privim copiii cu uimire si curiozitate in primii ani de viata, cand inca nu isi exprima prin cuvinte gandurile si nevoile. In timp, ajungem la concluzia ca ne cunoastem copiii mai bine ca oricine (iar acest lucru poate fi, desigur, adevarat), dar pierdem din vedere faptul ca pe masura ce cresc, copiii se schimba iar personalitatea lor castiga in complexitate si profunzime. Ce este important pentru copilul tau? Ce il sperie? Care sunt visele lui de viitor si care sunt valorile morale care stau la baza lor? Ii place sa creeze sau e mai degraba atras de structura, ordine si logica? Ce fel de prieteni are si de ce? Ce are in comun cu ei si ce invata de la ei? Ce il inspira la alti oameni? Cum ii place sa se relaxeze si de ce? Exista o multime de intrebari despre copii pe care le putem pune periodic si la care, in timp, vom descoperi raspunsuri diferite. Curiozitatea si interesul fata de alte persoane sunt esentiale pentru relatii autentice si apropiate, deoarece astfel transmitem celor din jur ca ii vedem si ca ii intelegem.

*Sursa foto: Freepik.com