Responsabilitatea la copii
Cum ii invatam pe copii responsabilitatea
„Decat sa-l las sa isi faca curat in camera si sa nu termine nici peste cinci ore, mai bine o fac eu.”, „Prefer sa ii fac eu ghiozdanul decat sa ma trezesc ca ma suna in pauze sa ii aduc ce a uitat.”. Acestea sunt cele mai frecvente comportamente ale parintilor care cred ca isi usureaza munca si viata atat lor, cat si copiilor, insa care, din pacate, afecteaza destul de mult modul in care cei mici se dezvolta fizic, psihic si emotional.Desigur ca nu e gresit sa ne ajutam copiii, insa atunci cand ajutorul nostru si permisiunea devine un stil de viata, copiii nu invata sa fie responsabili pentru ei insisi.
Pentru a evita ca acest lucru sa se intample, e important sa cunosti cele mai frecvente atitutdini ale parintilor prin care parintii incurajeaza involuntar iresponsabilitatea la copii.
Fericirea copiilor e tot timpul pe primul loc.
De exemplu: ii permiti sa lipseasca de la scoala atunci cand are un test la o materie dificila sau il lasi sa se joace pe telefonul tau ca sa nu planga.
Atunci cand suntem dispusi sa facem orice pentru a ne ajuta copiii sa nu traiasca dezamagirea si nefericirea, ii invatam ca fericirea lor este mai importanta ca orice. Copiii pot ajunge sa isi dezvolte o atitudine prin care considera ca totul li se cuvine. In plus, atunci cand copiii se confrunta cu dificultati sau esecuri, nu vor avea abilitatile care sa ii ajute sa le faca fata.
Recomandare: Ofera copiilor ceea ce au nevoie: iubire si atentie neconditionata, zi de zi. Petrece cateva zeci deminute pe zi cu copilul tau, facand ce isi doreste el. Pe masura ce creste, spune-i copilului ca te astepti ca, sa se poata descurca singur in situatiile din care te-ai obisnuit sa il salvezi pana acum. In timp, primind atentia si iubirea ta in fiecare zi, va renunta sa le ceara prin comportamente negative si va invata sa se descurce si in situatii mai dificile.
Ajutorul exagerat sau „Fac eu”
De exemplu: Pregatesti in fiecare zi micul dejun pentru adolescentul tau de 16 ani sau strangi jucariile din camera copilului in varsta de 8 ani :).
Ajutorul exagerat poate incepe in doze mici si pentru lucruri nesemnificative, insa in timp poate scapa de sub control si astfel apar situatiile in care un adolescent inca nu stie sa isi faca un sandvici, sa isi puna hainele la spalat sau sa dea de mancare cainelui.
Recomandare: Daca copilul tau refuza sa faca ceva anume asteptandu-se sa faci tu in locul lui, ii poti spune „Ai crescut si acum esti suficient de mare incat sa stii cum anume se asaza hainele murdare in masina de spalat.” Apoi, adopta in fata copilului tau atitudinea „Decide ceea ce vei face” spunandu-i, de exemplu: „Voi spala rufele martea si vinerea, insa doar pe acelea din cosul de rufe. Orice este in alta parte, va astepta ziua in care voi spala din nou”.
Parintele salvator
De exemplu: rezolvi problemele la matematica in locul copilului tau sau te asiguri de fiecare data ca nu uita nimic din ce ii trebuie la scoala.
Uneori copiii care sunt obisnuiti sa fie ajutati incep sa creada ca totul li se permite si ca una din datoriile parintilor este aceea de a face comisioane pentru ei si a gandi in locul lor.
Recomandare: Aminteste-i copilului tau faptul ca in timp, va fi nevoit sa invete sa se organizeze singur si sa nu astepte sa il ajuti de fiecare data. Daca isi va uita acasa echipamentul de sport, probabil ca nu va mai participa la ora sau pur si simplu va primi o sanctiune din partea profesorului.
Parintele indulgent
De exemplu: copilul iti cere sa se joace pe calculator mai mult decat i-ai spus de la inceput ca ii permiti si il lasi sau insista sa bea suc la fiecare masa si reuseste sa te convinga.
Nu e gresit sa permiti copilului experiente de viata din care sa obtina mici placeri, insa una din sarcinile parintilor e aceea de a seta limite si de a te asigura ca sunt respectate avand in acelasi timp o relatie calda si apropiata de copil.
Recomandare: Ofera mai mult control copilului cu privire la deciziile pe care le ia in viata de zi cu zi. Poti incepe prin a-l lasa sa isi faca singur un orar, sa faca mici cumparaturi, sa aleaga activitatile extrascolare pe care sa le realizeze etc. Atunci cand copiii au mai mult control asupra propriei lor vieti, vor reactiona mai bine in situatiile in care li se refuza ceva de catre parinte sau li se pun limite.
Daca eu n-am avut cand am fost copil, sa aiba el
De exemplu: ii cumperi cele mai frumoase jucarii, il trimiti in multe excursii, sau ii cumperi cele mai scumpe haine desi trebuie sa faci eforturi financiare considerabile pentru a-ti permite toate aceste lucruri.
Indiferent daca vine vorba de cum anume sa va petreceti vacantele, cum arata dormitorul copilului sau ce haine sa ii cumperi, ca parinte tinzi sa dai tot ce ai mai bun pentru ca stii cum e sa iti lipseasca anumite lucruri in copilarie. De asemenea, poti crede ca nu esti un parinte suficient de bun daca nu oferi copilului tau tot ce este mai bun. Adevarul este ca atat timp cat copilului tau ii sunt implinite nevoile de baza (adapost, hrana, afectiune) se simte in siguranta si nu are nevoie de cele mai noi jucarii sau cele mai scumpe haine.
Recomandare: Invata-ti copilul sa obtina placere din lucruri marunte si sa isi exprime recunostinta, in loc sa se concentreze pe ceea ce isi doreste. Specialistii sustin ca oamenii recunoscatori sunt mai fericiti. Implica-ti copilul in activitati zilnice prin care sa isi manifeste empatia si recunostinta.
*Sursa foto: Stockimages, FreeDigitalPhotos.net
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Doua motive pentru care copiii amana invatareaDoua stari fizice si emotionale diferite care duc la decizia de a amana proiectele importante.
-
Productivitatea pe intelesul copiilor. Cum ii ajutam sa fie eficientiProductivitatea nu este primul lucru care ne vine in minte cand ne gandim la copii si copilarie, dar este o abilitate de care au nevoie o data cu inceperea scolii si de-a lungul intregii lor vieti.
-
Copilul cu rol de parinte. Urmarile la maturitateUn fenomen deseori intalnit in familiile mai putin functionale este copilul care isi asuma rolul de parinte, avand responsabilitati specifice adultilor.
Adauga tu primul comentariu: