Recuperarea copiilor cu autism
Recuperarea lui Luca, eroul nostru cu autism
Luca are 7 ani si in ultimii 4 ani a luptat cu autismul.
Dupa 20 de ore de terapie pe saptamana continuu timp de 2 ani si jumatate, Luca este un copil absolut normal, elev in clasa I, cu premii la concursurile scolare.
Roxana, mama lui Luca: „Imi amintesc cu durere si totodata cu dragoste de toate etapele, de toti oamenii care au intrat in contact cu Luca si care au marcat o perioada aparent imposibil de depasit”
A fi de acord cu...; a primi, a consimti sa...; a admite, a aproba, a încuviinta. A suporta, a tolera... copilul meu cu autism
Personal, am avut nevoie de jumatate de an sa accept faptul ca TREBUIE sa fac ceva ca sa pot sa-mi inteleg copilul, sa stiu de ce plange sau ce il face fericit. As fi ipocrita sa spun ca nu mi-am dorit sa il vad intre copiii de la gradinita si nu intr-o camera de terapie. Pana la urma, socializarea a fost etapa cea mai dificila, solicitanta si jenanta dintr-un anumit punct de vedere. Am acceptat diagnosticul, dar nu am acceptat sa ramana asa.
A nu se intelege gresit- nu mi-a fost o secunda rusine cu copilul meu. Ma temeam ca ii vom deranja pe cei din jurul nostru. Atat. Pana am inteles ca, in momentul in care explici clar si scurt situatia, oamenii se impart in doua: cei care pleaca si cei care incearca sa inteleaga. E necesar totusi sa respectam parerea si comportamentul celorlalti. Nimeni nu e obligat sa-ti suporte copilul. Pentru asta ar trebui sa faci un exercitiu de imaginatie pe care majoritatea il refuza. Nu e o situatie tocmai fericita.
Stiu ca am un copil fenomenal, un luptator si un invingator. Poate nu l-am privit mereu asa… am avut si momente in care simteam ca sunt la un pas de a renunta. Dar oamenii de langa mine m-au sustinut. Asa cum ma uit eu la copilul meu, in aceeasi maniera este privit si de ceilalti.
Luca este o poveste scrisa de el, de noi si mai ales de Carmen (Carmen Hotar, psihologul lui Luca). Mi-am dorit ca el sa-si doreasca lucruri, jucarii, momente, sa-mi spuna daca vrea o masinuta sau daca vrea sa mergem in parc, sa stiu cand il doare burtica sau daca nu are chef de nimic.
Si acum STIU! Povestea noastra nu s-a sfarsit, dar capitolul acesta are un final fericit. Luca este fericit, liber, vesel. Ne spune ca ii este dor sau ca nu vrea sa faca la mate, isi doreste lucruri si prefera culori sau...oameni. Imi spune ca vrea sa ne uitam la desene sau imi face fise de lucru la care ma corecteaza drastic: "Mami, trebuie sa muncesti mai mult si sa fii atenta. Azi ai doar nota 8."
Luca este un copil recuperat.
Si nu spun asta pentru ca este al meu. O spun cu obiectivitate si ochi critic.
Luca are prieteni cu care se intalneste in fata blocului sau in parc, cu care se plimba cu bicicleta sau joaca „Fazan”. Are si o fetita de care ii e foarte drag, imi spune ca o iubeste si ca o sa se „marite” cu ea. Stie ce nume o sa aiba copiii lui si mi-a marturisit ca vrea sa fie alaturi de sotia lui atunci cand ea va naste.
Ma uit la el si zambesc...este curios, ma intreaba lucruri „indecente” (Pe unde ies copiii, mami??), ma minte (N-am fost eu...tati a facut!), ma iubeste (Mami, vreau sa stai cu mine 3750 de ore...de ce trebuie sa mergi la serviciu??), ma santajeaza sentimental (Mami, te iubesc atat de mult...imi iei si mie culori de la ...). Ma face sa ma simt MAMI.
Independenta lui este cea mai mare realizare si cel mai bun rezultat al terapiei. Mi-am dat seama de acest lucru in momentul in care Luca si-a cumparat singur primul covrig. A stiut sa ceara, sa dea banii, sa astepte restul, sa-si ia cu pofta covrigul si sa se intoarca pe banca unde matusa mea (Mama) il astepta cu sufletul la gura.
Pentru toate astea Carmen, noi toti ne inclinam in fata ta! Munca ta titanica a dat rezultate, programele gandite de tine au facut minuni, chiotele tale de fericire l-au adus langa noi pe Luca.
In pragul lunii Aprilie, cand ziua constientizarii autismului imi aminteste de toate etapele prin care am trecut in toti acesti ani, nu pot sa nu ii incurajez pe toti cei aflati in situatia noastra sa aiba incredere si rabdare, copiii nostri speciali au sanse reale de recuperare si integrare. Luca, eroul nostru, este exemplul viu si pur despre reusita.
“Arica” este o organizatie non-profit infiintata in noiembrie 2014 care are ca obiect de activitate oferirea de servicii psihologice complete copiilor cu varste cuprinse intre 2 -10 ani cu tulburari din spectrul autist si familiilor acestora. Functioneaza in cadrul Centrului de zi Arica si are in terapie 16 copii afectati.
Intr-un an de cand functionam in acest mod, am reusit sa oferim calitate si un spatiu cat mai accesibil pentru parinti, in centrul Capitalei, asemanator unei gradinite, pregatit pentru a ajuta copiii sa mearga pe drumul normalitatii.
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Sindromul Asperger – ce inseamna si cum il poti intelege mai bine„Boala mintala” sau „dereglare psihica” sunt etichete folosite de multe persoane atunci cand se refera la sindromul Asperger. De ce diagnosticul de tulburare de spectru autist (cum este sindromul Asperger) nu ar trebui folosit pentru a invalida eforturile si capacitatea unei persoane aflam impreuna.
-
3 idei pentru integrarea copiilor cu autism in clasa 1Esti parinte de copil cu autism? Sau esti cadru didactic? Citeste pana la final si obtine informatii valoroase! Descopera metode simple, utile si la indemana oricui pentru a activa copiii cu autism.
-
Abordarea BLUE in autismBLUE este o abordare terapeutica utilizata in terapia copiilor cu autism in cadrul Asociatiei AITA, insumand o serie de tehnici si principii din mai multe terapii clasice.
Adauga tu primul comentariu: