characters characters

Puericultura. Lidia Gheorghe: Nu cred ca exista o formulă magica de a inlatura fricile ca nu “facem bine”!

04 aprilie 2019    |   195 vizualizări

Varsta: 0 - 3 ani, 0 - 18 luni, 19 - 36 luni.




Lidia Gheorghe este Psihoterapeut - specializare familie si copii, Educator Prenatal Certificat International Lamaze, Consultant alaptare si… Mama.


Am cunoscut-o la Centrul 9 luni unde sustine cursuri de Puericultura-Ingrijire bebelus si cursuri Lamaze, cursuri care isi propun sa schimbe paradigma asupra a ceea ce presupune ingrijirea unui bebelus si conectarea cu acesta. Lidia practica si psihoterapie experentiala in cabinetul sau individual de psihologie.

 

Ce sfaturi de ingrijire ai acorda proaspetelor mamici?

Sa evite sfaturile care trateaza bebelusul ca pe o masinarie care trebuie programata cu un "manual de utilizare" standard: cum, cat, de cate ori sa manance, cat, unde  "trebuie" sa doarma,  ce temperatura sa fie in cameră, in apa de baie etc. Mama se poate simti anxioasa si vinovata că nu este o "mama buna" daca nu face totul ca la "carte" si daca bebelusul ei nu are caracteristicile copilului ideal de manual - cu ritmuri fiziologice exacte si controlabile de catre adulți. Ori aceste trairi, de teama si vinovatie o pot impiedica sa citeasca de la bebelusul ei ce nevoi specifice are, cautand in zadar raspunsuri de la experti.


Care sunt cele mai mari greseli in ingrijirea nou-nascutului?
 


Cred ca lucrurile devin dificile in societatea actuala care promoveaza imaginea mamei perfecte, care trebuie sa stie tot si sa poata tot doar pentru ca este mama si vine la pachet si cu asteptarea de a avea bebelusul ideal, care urmeaza "cuminte" toate rutinele impuse de adultii din jurul lui. E o greseala, cred, sa plecam la drum crezand ca noi trebuie sa controlam tot ce tine de nevoile copilului mic, sa plecam de la premisa ca el este mic, nu stie si nu poate nimic, iar noi cei mari "trebuie" sa stim ca sa putem totul, inca de la început. Copilul, chiar de la naștere este "expert"  in nevoile lui, stie cand ii este foame, somn, cald etc. si cand nu, si-ti va semnaliza, cand este in confort si cand nu. Rolul parintilor nu este sa stie tot, de la inceput, ci sa fie aproape, atenti, cu ochii, urechile si inima deschise, sa primeasca aceste mesaje si sa le satisfacă nevoile, cu stangacie la inceput, apoi din ce in ce mai siguri si mai competenti.


Cum inlaturam frica de daca "nu facem bine" sau daca nu voi sti sa-mi ingrijesc bebelusul?


Nu cred ca exista o formulă magica de a inlatura fricile de a nu " face bine"
, ele se diminueaza incet, incet pe masura ce incepem sa facem si ne confruntam cu ele si descoperim ca nu este totul atat de grav cum parea in mintea noastra. Unii sunt mai norocosi si pașesc in rolul de parinti cu mai multă incredere ca se vor descurca,  altii se simt coplesiti de aceasta experienta inca dinainte de a o trai concret.Tine si de imaginea si increderea de sine pe care ni le-am format de-a lungul vietii, de experientele si credintele din propria familie, de convingerile noastre interioare ca "suntem sau nu in stare". 

 

Cred ca este important sa incepem sa ne atasam de mica fiinta inca din perioada sarcinii, sa-i recunoastem prezenta si temperamentul unic inainte de a se naste, sa ne raportam cu incredere si fascinatie la felul in care este construită fiinta umana, capabila sa supravietuiasca, sa creasca si sa evolueze fara manuale sofisticate si reguli standard de crestere. Sa alegem increderea, conectarea si iubirea mai presus de orice altceva.

 

 

Adauga tu primul comentariu:

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu

Citeste si alte articole din aceasta tema

Mai multe