Preadolescentul incapatanat
”Mama: Te rog sa asezi hainele in dulap asa cum ti-am aratat eu.Fiica: Dar de ce asa? De ce sa nu le punem pe culori?
Mama: Pentru ca le gasesti mai usor daca le aranjezi cum ti-am spus eu.
Fiica: Dar eu nu vreau asa!”
Odata cu trecerea anilor, te-ai astepta sa te intelegi mai bine cu copilul fiindca deja a crescut si e un adult in devenire. Este posibl sa descoperi insa ca aceste asteptari nu sunt destul de fondate. Daca la varstele mici te plangeai ca e incapatanat si nu reusesti sa te intelegi cu el, acum este posibil sa te afli intr-o situatie si mai dificila, deoarece incapatanarea la varste mai mari poate avea consecinte mai neplacute.
Cum se manifesta preadolescentii incapatanati?
Opozitia preadolescentilor la cererile sau recomandarile parintilor este, in parte, rezultatul schimbarilor care au loc in aceasta perioada:
- la aceasta varsta, copiii incep sa-si formeze propriile opinii, care pot fi destul de diferite de ale tale,
- copiii isi cauta propria identitate,
- preadolescentii se descopera pe ei insisi, dar si pe cei din jur,
- incep sa apara secretele fata de parinti,
- preadolescentii pot oferi mai multa incredere prietenilor decat parintilor,
- apare interesul pentru persoana de sex opus,
- pot fi instabili emotional, osciland in a fi temperati in relatie cu parintii si a se razvrati fata de acestia.
Cum se poate manifesta incapatanarea la varsta preadolescentei?
- Refuzul de a respecta un program scoala- casa
- Refuzul de a indeplini sarcinile casnice
- Refuzul de a avea grija de o sora sau un frate mai mare pentru cateva ore
- Refuzul de a face ceva daca nu primeste altceva in schimb
- la aceasta varsta, copiii incep sa-si formeze propriile opinii, care pot fi destul de diferite de ale tale,
- copiii isi cauta propria identitate,
- preadolescentii se descopera pe ei insisi, dar si pe cei din jur,
- incep sa apara secretele fata de parinti,
- preadolescentii pot oferi mai multa incredere prietenilor decat parintilor,
- apare interesul pentru persoana de sex opus,
- pot fi instabili emotional, osciland in a fi temperati in relatie cu parintii si a se razvrati fata de acestia.
Cum se poate manifesta incapatanarea la varsta preadolescentei?
- Refuzul de a respecta un program scoala- casa
- Refuzul de a indeplini sarcinile casnice
- Refuzul de a avea grija de o sora sau un frate mai mare pentru cateva ore
- Refuzul de a face ceva daca nu primeste altceva in schimb
Cum interactionezi cu un preadolescent incapatanat?
1. Ofera-i si cere-i argumente logice. Adu mereu pe langa argumentele pe care le ai pentru a-l determina pe copil sa faca ceva, si fapte reale, exemple de situatii care sa-ti intareasca cele zise. De asemenea, atunci cand copilul insista pentru a obtine un anumit lucru, cere-i sa argumenteze cererea sa si ofera-i la randul tau motivele rationale pentru care cererea sa nu este acceptata.
2. Evita discutiile lungi. Cu cat il lasi pe copil sa insiste sau sa protesteze mai mult intr-o anumita situatie, cu atat va repeta acest comportament mai des. Asadar, dupa ce v-ati prezentat fiecare argumentele, cautati mai degraba o cale de mijloc decat sa incercati fiecare sa il convingeti pe celalalt ca nu are dreptate. Alternativa discutiilor inutile este negocierea. Da-i de inteles ca ai priceput intentia pe care o are, insa prezinta-i si varianta ta, iar daca nu o accepta, asigura-te ca ai la indemana si o cale de mijloc care v-ar multumi pe amandoi.
3. Lasa-l sa aleaga si sa decida pentru el atunci cand este posibil. Incapatanarea poate sa apara la aceasta varsta si pentru ca preadolescentul simte ca nu are suficienta independenta. Permite-i sa faca alegeri atunci cand consecintele nu sunt grave: cum isi aranjeaza camera, ce curs extrascolar urmeaza sau cum se tunde. Multi parinti ajung in situatii de conflict cu preadolescentii pentru ca insista ca acestia sa ii asculte in toate privintele (unde isi asaza rechizitele in camera, cum se imbraca sau in ce ordine sa isi faca temele). Daca la varste mai mici acest lucru era posibil, pentru ca cel mic avea nevoie de indrumare, la varsta preadolescentei, aceasta tendinta a parintilor nu duce decat la efecte negative.
4. Nu ii spune de fiecare data cum sa procedeze. Daca i-ai dat o sarcina casnica de realizat, da-i libertatea sa aleaga modul in care o duce la bun sfarsit. Spune-i ca iti poate cere ajutorul daca nu stie cum sa procedeze si apoi lasa-l sa actioneze singur. In caz contrar, poti fi aproape sigur ca te vei confrunta cu un refuz de a face cum ii spui tu sau chiar de a mai realiza sarcina casnica respectiva.
5. Nu uita care sunt caracteristicile acestei varste. Preadolescentii au alte nevoi decat copiii de varste mai mici. Isi doresc sa poata experimenta lucruri noi, sa isi poata exprima parerile, chiar daca nu sunt in acord cu ale tale. Este o perioada in care copiii au nevoie sa fie incurajati sa fie independenti, iar „incapatanarea” pe care o afiseaza poate insemna primul pas catre castigarea independentei.
2. Evita discutiile lungi. Cu cat il lasi pe copil sa insiste sau sa protesteze mai mult intr-o anumita situatie, cu atat va repeta acest comportament mai des. Asadar, dupa ce v-ati prezentat fiecare argumentele, cautati mai degraba o cale de mijloc decat sa incercati fiecare sa il convingeti pe celalalt ca nu are dreptate. Alternativa discutiilor inutile este negocierea. Da-i de inteles ca ai priceput intentia pe care o are, insa prezinta-i si varianta ta, iar daca nu o accepta, asigura-te ca ai la indemana si o cale de mijloc care v-ar multumi pe amandoi.
3. Lasa-l sa aleaga si sa decida pentru el atunci cand este posibil. Incapatanarea poate sa apara la aceasta varsta si pentru ca preadolescentul simte ca nu are suficienta independenta. Permite-i sa faca alegeri atunci cand consecintele nu sunt grave: cum isi aranjeaza camera, ce curs extrascolar urmeaza sau cum se tunde. Multi parinti ajung in situatii de conflict cu preadolescentii pentru ca insista ca acestia sa ii asculte in toate privintele (unde isi asaza rechizitele in camera, cum se imbraca sau in ce ordine sa isi faca temele). Daca la varste mai mici acest lucru era posibil, pentru ca cel mic avea nevoie de indrumare, la varsta preadolescentei, aceasta tendinta a parintilor nu duce decat la efecte negative.
4. Nu ii spune de fiecare data cum sa procedeze. Daca i-ai dat o sarcina casnica de realizat, da-i libertatea sa aleaga modul in care o duce la bun sfarsit. Spune-i ca iti poate cere ajutorul daca nu stie cum sa procedeze si apoi lasa-l sa actioneze singur. In caz contrar, poti fi aproape sigur ca te vei confrunta cu un refuz de a face cum ii spui tu sau chiar de a mai realiza sarcina casnica respectiva.
5. Nu uita care sunt caracteristicile acestei varste. Preadolescentii au alte nevoi decat copiii de varste mai mici. Isi doresc sa poata experimenta lucruri noi, sa isi poata exprima parerile, chiar daca nu sunt in acord cu ale tale. Este o perioada in care copiii au nevoie sa fie incurajati sa fie independenti, iar „incapatanarea” pe care o afiseaza poate insemna primul pas catre castigarea independentei.
In final, nu uita:
|
Tu ce comportamente specifice incapatanarii ai intalnit la preadolescentul tau?
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Sindromul copilului cuminte sau ce pierd copiii prea ascultatori„E un copil cuminte, nu imi face probleme.”. Aceasta replica va fi spusa de cele mai multe ori cu multumire si zambet de catre orice parinte.
-
Ai un copil incapatanat? Priveste partea buna a lucrurilor!Greu de crezut, mai ales in clipele de frustrare, dar incapatanarea copilului tau ascunde calitati frumoase, pe care i le poti dezvolta daca alegi sa privesti altfel lucrurile.
-
Rolul de frate sau sora mai mare - cum poate influenta personalitatea pe termen lungA fi fratele sau sora mai mare inseamna pierderea statutului de singurul copil al familiei si impartasirea atentiei si iubirii parintilor cu altcineva.
Comentează:6 comentarii
-
Gabi Alama
19.12.2011 - 09:30
Cred ca atata timp cat nu folosesti prea des autoritatea in relatia cu copilul si cat timp incerci sa intelegi de ce este atat de "incapatanat", exista solutii. Problemele apar atunci cand si parintele este la fel de incapatanat ca si copilul si se ghideaza dupa principiul "Eu stiu mai bine, tu esti doar un copil"..atunci apar conflicte, certuri, lipsa de comunicare.
-
Ioan Cobelea
16.12.2011 - 16:32
"bumerangul" MEU primit recent de la un copil [(o fata, clasa a IV-a), tata-l sau fost elev al scolii / in lotului judetean a obtinut premii la olimpiadele de fizica]. " asculta, domnule..., cand te vei pensiona?" Mirarea mea la aceasta intrebare a fost distrusa de; " stiu ca pierd lectiile tale, dar nu vreau sa le dau satisfactie lor" si arata catre bunic. (5)
-
Ioan Cobelea
16.12.2011 - 16:18
"bumerangul"= calculator/internet = TOTI bunicii/parintii recunosc ca AL LOR COPIL petrece 5-8 ore la acest "NECESAR", uneori (3-4 zile, nu este inclus sambata si duminica) pana la ora 2 noaptea ca are de rezolvat niste "sarcini" foarte, foarte importante pentru "statutul lui de om al mileniului 3" (exprimare a 23 bunici/parinti)(4)
-
Ioan Cobelea
16.12.2011 - 16:06
"bumerangul" se manifesta spre bunici/parinti. Ii vad pe holurile, in curtea si la intrarea scolii.
-
Ioan Cobelea
16.12.2011 - 15:59
"bumerangul" pentru un diriginte care este la a 9-a generatie:
-
Ioan Cobelea
16.12.2011 - 15:31
Ca parinte,... vrem........, dar l-am obisnuit sa comunice cu noi (mama, tata, frate-sora, bunic-bunica, alt cineva din familie)???
Vezi toate comentariileFac imprudenta de ai intreba de ce nu venaeau si cand erau copii lor/ nu veneau parintii lor.
Raspunsul lor este: "nu era nevoie"
Incerc sa initiez un dialog. Bunicii/parintii, dar TOTI AU acelasi raspuns: "nu era nevoie"(3)
- fostii elevi sunt acum parinti;
- niciunul nu a beneficiat de "atentia" ce o are copilul lui;
- cand erau elevi, ei comunicau, in fiecare zi, ceea ce au reusit sa faca la scoala, ceea ce nu li se intampla si lor;(2)
Lipsa comunicarii de la o varsta mica devine "bumerangul" care ii va nelinisti pe parinti, profesori si mai ales pe diriginte (1).