Plansul si durerea copilului – cum sa le faci fata
Nu stiu daca si alte mame simt la fel, dar eu cand il aud pe Andrei cum plange de durere, de fapt e putin spus “plange”, caci e un fel de urlat, un plans de jale, de suferinta ascutita, imi vine sa urlu in rand cu el. E sfasietor sa-ti planga copilul in brate si sa te simti neputincios. Se pare ca ii ies caninii. Si chiar daca sunt doar niste minute pe ceas, ele par ore...timpul are cu totul alta dimensiune. Stiu ca ar fi bine sa raman calma, stiu ca ar trebui sa-i pot contine toata durerea lui si fac cum pot asta. Il tin in brate, il plimb, il mangai. Cand chiar nu mai pot, il predau tatalui sau, dar doar pentru scurt timp, ca nu pot sta departe de el. Doar cat sa–mi trag putin sufletul. Simt durerea in rand cu el. Numai ca as vrea sa ma doara doar pe mine ceva fizic, as indura altfel, mai usor. Sa nu-l mai vad pe el ca se chinuie asa.
Durerii i se mai adauga si teama, ca doar cum altfel? Teama sa nu mai trecem prin ce-am trecut atunci, care se activeaza de fiecare data cand ii ating fruntea si o simt prea calda. Desi din iunie a facut aproape in fiecare luna febra, dar fara sa se repete episodul convulsiv, frica nu a disparut. Uneori (cand totul e bine) am impresia ca am depasit-o, ca acum pot lua lucrurile asa cum vin, dar cand vine examenul si vad ca a crescut putin mercurul in termometru, amintirile ma napadesc, grijile aproape ma coplesesc. Stiu, nu e rational, mai ales ca nu s-a mai repetat de atunci, dar asta nu e o garantie. Si cum sa fie rational? Atunci nu i-ar mai zice frica.
Citeste continuarea articolului pe Parenting cu Blandete.
Parenting cu Blandete este blogul Alexandrei, mama de 2 baieti minunati, Darius si Andrei, cu diferenta de varsta de fix 3 ani si 3 zile. Alexandra scrie despre bucuriile pe care i le aduce viata de mama, dar si despre provocarile ei.
*Sursa foto: Pixabay.com
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Cum contribuie parintii la anxietatea copiilorIn calitate de parinte joci un rol foarte important in conturarea sanatatii emotionale a copilului tau, de aceea e important sa acorzi o mai mare atentie, mesajelor pe care le transmiti la nivel constient, dar mai ales inconstient.
-
Interviu Andreea Feraru, psiholog, despre terapia de familie: „Cand o floare nu infloreste, repari mediul in care creste, nu floarea."Andreea Feraru este mama a doi baieti, psiholog clinician cu formare in consiliere experientiala, psihoterapie sistemica si psihoterapie corporala, in curand facilitator in Constelatii Familiale. Misiunea ei, asa cum o rezuma ea insasi, este sa insoteasca oamenii in „Calatoria catre centrul Fiintei" cu multa blandete si respect.
-
Motivatie si activare - copiii au nevoie de amandouaDeseori ne concentram atentia asupra nivelului de motivatie al copiilor - cum le crestem interesul si motivatia de a invata lucruri noi sau de a citi, de exemplu. Insa cand ne orientam atentia doar asupra motivatiei, pierdem din vedere un element la fel de important: activarea.
Adauga tu primul comentariu: