characters characters

Parinte de student la Harvard: cum cresti un copil exceptional

Propus de: Pamela Florescu   |   04 noiembrie 2013    |   25129 vizualizări

Varsta: 15 - 18 ani.

absolvent de harvard
Ne-am propus sa descoperim cum procedeaza parintii care cresc copii exceptionali. Ce relatii exista intre parinte si copil astfel incat acesta din urma sa obtina rezultate foarte bune la olimpiade sau sa devina student la o universitate de succes? Am intalnit un astfel de parinte si i-am cerut sa ne impartaseasca gandurile sale despre acest subiect. Pamela Florescu este mama Patriciei, studenta in anul IV la Universitatea Harvard, Boston, Statele Unite ale Americii. Citeste mai departe despre cum a reusit sa creasca un copil exceptional.



Privind retrospectiv, cu aceeasi detasare cu care am urmat si parcursul anilor de cand s-a nascut Patricia, constatam ca totul se subinscrie firescului si nimic nu a fost fortat sau artificial construit.  Analiza este dificila, dar retrospectiva poate scoate la iveala ganduri, din care, fiecare poate trage concluziile firesti pentru el.

Rolul nostru ca parinti a fost acela de a incerca sa raspundem intrebarilor copilului – cat mai corect si sincer cu putinta – astfel incat acestea sa nu nasca intrebari, care la randul lor ar fi putut initia false probleme.

Cititul la varste fragede, a inseamnat acumulari, la inceput cantitative; ulterior, informatiile selectate prin filtrul propriu, au structurat personalitatea copilului.

Matematica, dincolo de cifre, a reprezentat numarul primilor pasi facuti pana la masa, apoi pana la usa, pana la coltul strazii, restul la hartia de 10 lei, valoarea lucrurilor cumparate,  numarul zilelor pana la un eveniment anume, intrinsecul nivelului de cunostiinte oglindite in nota din catalog, numarul prietenilor. Matematica, privita ca exprimare a concretului este naucitoare! Ca disciplina de invatamant, matematica are o mare particularitate: daca vrei sa-ti placa, trebuie sa inveti constant, pentru ca nu admite goluri in firescul cunoasterii. O notiune nestapanita acum te impiedica sa rezolvi o problema mai tarziu;  nerezolvarea problemei creeaza insatisfactie, iar aceasta rapeste placerea si duce de cele mai multe ori la renuntare. Notiunile trebuie stiute, stapanite si nu memorate. Aceasta inseamna munca.

Competitia si responsabilitatea. Principala responsabilitate a copilului este aceea de a invata. Responsabilitatea parintilor este de a crea copilului conditiile de invatat.  Implicarea directa a parintilor in procesul de invatamant elimina spiritul real al competitiei. Important este spiritul de competitie, si nu competitia in sine.

Puterea de munca si concentrarea. Stabilirea apriori a unor limite de asimilare si de implicare, induce, constient sau nu, o anumita comoditate. Copilul trebuie sa-si gaseasca limitele, si nu invers. Asa se formeaza puterea de munca.  Pe de alta parte, puterea de concentrare este un act formativ.  Aceasta se invata si se educa. Atentia asupra a ceea ce are de facut trebuie urmarita de la bun inceput. Daca dupa 10 minute dispare atentia, copilul devine nelinistit la auzul zgomotelor strazii unde ceilalti copii se joaca, e clar ca este inutil sa fie fortat sa mai stea aplecat deasupra caietului in cautarea rezolvarii problemei. In aceste conditii se impune relaxarea si apoi alte 10 minute pentru a mai face un pas inainte in asimilarea cunostiintelor. Dar cele 10 minute trebuie transformate cu timpul in 15, si asa mai departe. Cand se ajunge la 150 de minute, poti considera ca ai castigat partida, iar copilul tau va avea timp cel putin pana la terminarea liceului si de joaca, si de plimbari, si de activitati extracurriculare, si de autoanaliza pentru depistarea pasiunilor si aptitudinilor.

Exemplul parintilor. E greu si chiar obositor sa te dedublezi ca parinte, sa fii altcineva decat esti in relatia cu copilul tau. O clipa de neatentie, o lipsa de control si o constructie ridicata cu truda se prabuseste, iar din ruine, minciuna, falsul si neincrederea, pot marca pentru toata viata un destin ruinat la randul lui.

Autoevaluarea corecta, chiar aproximativa, este bine de dezvoltat la copil. A arunca vina pentru nesansa si  esecurile personale pe cei din jur poate deforma pozitionarea in timp si spatiu sau chiar formarea personalitatii copilului, mai ales daca acest demers este sustinut de parinti.  

Modestia. In vremurile noastre lipsite de o ierarhie autentica a valorilor, de haos in definirea notiunilor de moralitate, este dificila si destul de riscanta inducerea unor principii elementare in educatia copilului. Cand la baza performantei sociale stau banul si politicul, cand tupeul inseamna indrazneala, nesimtirea este tradusa prin detasare cu pronuntate caractere democratice, cum poti sa-ti indrumi copilul pentru a creste in repere de moralitate in care crezi si in care ai fost educat, fara a risca sa-l trimiti dezarmat in lupta de a-si gasi locul in jungla  sociala? Arta disimularii este cea mai la indemana solutie, dar reprezinta100% compromis acceptat din start. Dar daca, printr-o fericita mutare de sah a Destinului, situatia reintra in firescul lucrurilor? O solutie rezonabila este dezvoltarea reperelor interioare. A raporta atitudini, stari, acte de vointa unui referential exterior nesigur, format din conjuncturale puncte de reper desprinse din imensul spectacol mediatic in care notorietatea se confunda cu valoarea, iar implinirea este un joc al hazardului, inseamna o condamnare la incertitudini, la asteptari dictate care produc, de cele mai multe ori, dezamagiri, iar marele pericol este ca un sir prea lung de dezamagiri pot aduce renuntarea. Reperele  interioare se dezvolta, se modifica si se reformuleaza odata cu dezvoltarea personalitatii copilului.

E bine sa renunti  constient, controlat, treptat, la spiritul paternal care confunda sentimentul absolut al dragostei fata de copil cu dreptul de a impune ceea ce consideri ca este de drept corect si bine pentru copil. E bine sa renunti la dreptul inchizitional asumat in a da sentinte absolute privind identificarea binelui si raului sub argumentatia propriei experiente de viata, deoarece riscul relativitatii in apreciere este enorm. Raportul bine-rau se poate schimba conjunctural la 180 de grade. Iar buna intentie nu poate fi permanent justificare pentru greselile sau nereusitele in aprecieri. Este indicat sa urmaresti formarea filtrelor prin care copilul isi cerne informatiile, sa verifici discret modul lor de utilizare, comportamentul rezultat ca urmare a utilizarii lui, iar pe masura primirii confirmarilor, sa-i acorzi multa, din ce in ce mai multa incredere. Copilul se pregateste astfel pentru viata.

Increderea in fortele proprii.  Sentimentul increderii in relatia parinte-copil, se construieste cu destula dificultate, dar sta la baza personalitatii copilului. Minciunile nevinovate timpurii, promisiunile desarte urmate de micile dezamagiri sterse din constient, dar care pot fi aruncate in subconstient si care pot deveni prin acumulari succesive adevarate racile care macina caracterul, dezinformarile voite de protectie sau dimpotriva, omisiunile destinate aceluiasi scop, sadesc in timp cel mult o buruiana care, oricat de estetica ar fi, macina si usuca florile din jur. Si greu e smulsa din pamant! Perturbarile in formarea personalitatii copilului se produc si din confruntarea posibilitatilor copilului cu asteptarile prea mari ale parintilor (rezultate din frustarile existentei transferate copilului prin pretentiile de realizare). Necorelarea si reactia negativa la esec a parintilor, induce de asemenea nesiguranta si de aici un sir intreg de distorsiuni in formarea caracterului copilului.

Recomandarile tale
Crezi ca rezultatele exceptionale se datoreaza doar calitatilor innascute ale copilului sau este mai important efortul depus pentru a invata si a obtine performanta? Copilul tau foloseste platforme online deosebite, precum ScoalaIntuitext.ro si ExamenulTau.ro? Care crezi ca este strategia pentru succesul la scoala?

*Sursa foto: Pixabay.com
 

Comentează:
31 comentarii

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu
  • Utilizator Anonim
    CINEVA    24.02.2012 - 01:38
    Orice parinte isi doresca sa aiba un copil bun la invatatura. Dar asta nu este totul.
    Am vazut copii exeptionali, care nu au continuat performantele atunci cand au inceput sa profeseze.
    Pot sa amintesc doua cazuri: Victor Ciorbea si Adrian Severin.Ambii sefi de promotie pe tara.De primul mai aflam doar cand apare la tv sa se autoaprecieze drept cel mai bun fost prim ministru, iar de al doilea...
    EU AS PREFERA O DISCUTIE DESPRE TINERII CARE AU OBTINUT REZULTATE EXCEPTIONALE IN PROFESIE.
  • Utilizator Anonim
    antiprostie    23.02.2012 - 05:34
    Eba, Eba Basescu a ajuns pe cea mai inalta treapta a profesionalului pentru care ceilalti se pregatesc din greu toata tineretea lor, NU?!
    si este o mediocra, mediocra.
    Lumea nu-i "dreapta" si e mare pacat.
  • Utilizator Anonim
    mihaela    22.02.2012 - 08:22
    Articolul d-voastra a dat nastere la un schimb foarte interesant de opinii, dar ar fi poate si mai interesant daca am fi avut si opinia unui student.
  • Utilizator Anonim
    BUCURA DACUL    20.02.2012 - 17:22
    Toti copii se nasc buni.Familia si societatea ii pot face speciali , comuni sau ...pleava societatii.Norocul isi are contributia lui,la fel cum bagajul genetic isi are partea lui de influenta.Un copil super dotat fara sustinere materiala nu are multe sanse.Un copil mediocru care are sansa unei bune educatii si o sustinere materiala buna poate sa atinga cele mai inalte culmi.O ecuatie cu multe necunoscute.
  • Utilizator Anonim
    svh    20.02.2012 - 07:10
    Hmm… Inteleg ca multi parinti se incranceneaza sa stoarca cat pot din copilul lor pentru a-l aduce pe culmile aprecierii. Sunt de apreciat acesti parinti, in fapt isi exercita o responsabilitate pe care fiecare parinte o are fata de copilul lui. Reusita are insa multi factori de care depinde aceasta. Asta o stiu doar cei care trec prin acest proces de durata, acceptand din start ca acesti parinti sunt capabili sa inteleaga si sa recunoasca acest adevar. O enigma ramane insa viitorul copilului astfel format, adica bine format dar dependent iar si iar de factori necunoscuti. Chiar reducand subiectii la viitorul lui matrimonial, esential pentru fericirea lui, fiecare mama se va intreba daca copilul ei exceptional isi va gasi consoarta sau partenerul de viata potrivit. Pentru ca, nu arareori astfel de copii au incaput pe mana unor parteneri nepotriviti, ba le-au fost vicitime usoare in ciuda eforturilor parintilor de a-si proteja copilul. Deci, iti ajuti copilul sa urce pe culmi dar nu mai poti la un moment dat sa-l impiedici sa intre cu capul in zid. Si motivul, este tocmai lipsa lui de experienta de viata in materie de semeni nevolnici, zapaciti, adica handicapati din nastere sau cu o formatie defectoasa. Acest aspect, deloc de neneglijat, s-ar putea rezolva insa pe seama unei degrevari a copilului din impetuosul lui mars al afirmarii scolare si lasarea lui, periodic, sa zburde dar supravegheat, in mijlocul mediului nociv al societatii, in vederea unei imunizari. Ar rezulta sarcini si mai grele pentru parinti, de care nu vad cum s-ar achita. Doar copiii ce beneficiaza de asistenta unui personal calificat in cursul evolutiei lor ar putea dobandi aceasta imunizare de care vorbeam. Asa ca, mai raman intrebari si griji si dupa afirmari de necontestat. Oricum, reusita scolara, universitara e un prim fapt imbucurator dar lupta pentru fericire e inca la inceput. Acest aspect il mai pot oare parintii impune atentiei, cum se cuvine, copiiilor lor incarcati de diplome de prestigiu?
  • Utilizator Anonim
    vladi    19.02.2012 - 08:16
    Nu mai vorbiti prostioare, copii exceptionali au o genetica exceptionala, cunostintele se pot dobandi,dar IQ-ul este genetic si rigid, puteti cauta studiile pe gemeni infiati in familii diferite, au un iQ similar, chiar daca au avut educatii diferite. Eu personal am cunostinte enorme fata de media oamenilor normali, ma apropii de 40 de ani, dar un elev exceptional de 17 ani ma poate intrece la IQ. Daca inteligenta ar fi fost dobandita prin munca, trebuia ca eu sa am IQ-ul mai mare, am avut mai mult timp, deci implicit mai mult antrenament. Daca s-ar spune adevarul, o parte dintre parinti s-ar deprima, la fel si elevii, in plus ar aparea si alte probleme ideologiece, deci, problema a fost politizata si falsificata.
  • Utilizator Anonim
    ioana    15.02.2012 - 17:55
    Felicitari acestei fete si parintilor pentru implicare si,intr-adevar, responsabilitatea avuta in a creste un copil de exceptie!
  • Delia Lungu
    Delia Lungu    14.02.2012 - 13:56
    @ A & @nicoleta: Va multumim pentru interes. In general, expresia “copii exceptionali” este folosita pentru a face referire la acei copii cu rezultate deosebite, care realizeaza diferite performante si care urmeaza un traseu diferit fata de cel al majoritatii. Nu s-a dorit folosirea acestei expresii cu scopul realizarii unei judecati de valoare. Cu siguranta, toti copiii (si toti adultii, de altfel) sunt unici, speciali si valorosi, fie ca merg, fie ca nu merg la o universitate de prestigiu. Scopul acestui material este de a arata cititorilor nostri perspectiva unui parinte care a reusit sa isi ajute copilul sa isi implineasca potentialul, nu de a stabili criterii in functie de care copiii sunt sau nu “exceptionali”.
  • Utilizator Anonim
    nicoleta    14.02.2012 - 09:21
    Copii exceptionali si pregatiti pentru viata nu inseamna numai cei care ajung la Harvard.Atit timp cit e un om decent,cu morala si care deosebeste binele de rau si valoarea de non valoare,indiferent daca studiaza la o universitate faimoasa sau nu ,parintele acelui copil au educat si adus in aceasta lume un om de valoare.
  • Utilizator Anonim
    A    13.02.2012 - 23:07
    Sfaturi foarte bune, dar am o sugestie pentru echipa @SuntParinte.ro.
    Daca as fi pacut parte din echipa voastra, n-as fi scris aceasta fraza: "Ne-am propus sa descoperim cum procedeaza parintii care cresc copii exceptionali." Adica, dupa voi, doar copiii care merg la Harvard sunt copii exceptionali. Toti copiii sunt exceptionali. Ca sunt si unii care merg la Harvard,asta e alta poveste.
    Orice copil stie in adancul sufletului lui ceea ce-i place sa faca. Parintele nu trebuie sa faca decat sa-i insufle curaj, multi copii renuntza pe parcurs din cauza fricii de esec. Nu conteaza daca nu reuseste din prima, trebuie sustinut in continuare, in orice activitate, in orice domeniu. Nu conteaza foarte mult pentru ce il considera ceilalti exceptional, conteaza sa se simta el exceptional.(implinit)
    Mult succes tuturor copiilor!Urmati-va visurile, oricat de marunte sau mari vi s-ar parea!!!
  • Utilizator Anonim
    mama de baiat    12.02.2012 - 15:33
    "...sadesc in timp cel mult o buruiana...". Consider ca era corect: " sadesc in timp cel putin o buruiana" fiindca raul poate fi mult mai mare.
  • Utilizator Anonim
    ion cojocaru    12.02.2012 - 11:55
    bravo, o fata de isprava, sanatoasa, cu o mostenire genetica deosebita, cu mare sansa ca reusita, luptatoare si curajoasa, meritul este mumai al ei, tot respectul
    bravo, parinti deosebiti, neegoisti, care stiu sa sufere si sa accepte un destin
    nu am citit tot articolul, prea lung, se pierde esenta
    de ce sunt asa transant? am o fata, acum are 29 ani, a urmat clasa a-XI si a-XII la UWC in statul american NEW MEXICO, apoi colegiul la WELLESLEY COLLEGE, in BOSTON, apoi master in arhitectura la YALE UNIVERSITY in NEW HAVEN, de doi ani este arhitect la RAMSA in NEW YORK, o firma de arhitectura top 10 in lume
    tot meritul este al ei, a fost foarte de greu pentru ea, ajutorul dat de noi moral, financiar... este nesemnificativ, reusita se datoreaza caracterului ei deosebit si sanselor pe care le-a avut
  • Utilizator Anonim
    L Ionescu    08.02.2012 - 21:06
    Ca cineva care locuieste in US si este perfect familiar cu costurile educatiei la orice universitate privata as vrea sa stiu de unde gasesc bani acesti elevi chiar si exceptionali ca sa acopere costurile de tuition si living la Harvard? Multi elevi exceptionali din US sint acceptati la universitati foarte bune dar nu-si permit sa plateasca asa ca ajung la universtitati de stat - desul de bune si clar mult mai ieftine.
  • Utilizator Anonim
    dorinteodor    07.02.2012 - 16:39
    vad ca avem multi parinti care-si educa copiii foarte bine si evident ca trebuie felicitati pentru asta. totusi, unii circotesc si spun ca nu toti copiii se pregatesc pentru a ajunge salariati....
  • Delia Lungu
    Delia Lungu    03.02.2012 - 20:08
    @eu
    Noi am contactat-o pe doamna Florescu si am rugat-o sa ne spuna cateva cuvinte despre experienta de parinte.
    Suntem foarte deschisi sa publicam si experientele similare ale altor parinti. De aceea, va rugam sa ne lasati la contact@suntparinte.ro datele dvs. si va contactam.
    Multumim mult.
  • Utilizator Anonim
    eu    03.02.2012 - 17:26
    Chiar si aceasta expunere nu este o forma de modestie .
    Suntem multi mai multi parinti cu fiii ce au facut dubla specializare,
    M I T si Harvard , si din pacate nu s-au "afisat in ziare'.
  • Utilizator Anonim
    unroman    02.02.2012 - 12:07
    Ce radical este cel ce a postat anterior...inteligenta este nativa si punct...fara acumularea de cunostiinte esti un 0 absolut cu toata inteligenta ta nativa...inteligenta nativa te ajuta sa asimilezi mai repede sau mai incet cunostiintele. Aceeasi discutie este si in sport...sunt o gramada de talente ce mor in anonimat din lipsa dorintei de a se sacrifica si de a se antrena cu seriozitate. O valoare nu rezulta doar din inteligenta nativa ci dintr-un cumul de factori printre care poate fi si inteligenta nativa. Mai presus de inteligenta nativa ar fi: situatia sociala a parintilor, ambitia, dorinta de sacrificiu, mentalitatea culturala a familiei in care faci primii pasi si mult mult antrenament, munca, pregatire...cum vreti sa denumesti acest factor.
  • Utilizator Anonim
    mihaela    02.02.2012 - 10:26
    in sfarsit un Articol!
  • Utilizator Anonim
    florin    01.02.2012 - 23:02
    Mai terminati odata cu legendele, inteligenta este genetica la fel ca orice alta caracteristica umana, se mosteneste. Nu confundati cunostintele cu inteligenta.
  • Utilizator Anonim
    Dascalita Maria    28.11.2010 - 15:10
    Este laudabil succesul acestei tinere , dar din experienta mea de parinte a doi copii, cat si de cadru didactic cu o activitate la catedra de peste 36 de ani pot spune ca unii copii sunt nascuti pentru a invata. Lor li se pare usoara activitatea de studiu, indiferent de obiect, perioada ( scolara sau vacanta). Fiica mea a invatat sa citeasca cu usurinta la 4-5 ani. in joaca, fara a o forta. M-am trezit ca stie sa aduna numere cu trecere peste ordin pe la 5 ani. Eu aveam clasa a II-a, si in clasa mea, erau elevi care nu pricepeau aceste exercitii, chiar daca lucram cu materiale concrete.Tot eu ca parinta nu pot spune acelasi lucru despre fiul meucare, desi inteligent , nu a invatat chiar usor cititul si scrisul etc. cu tot sprijinul familiei.Dumnezeu randuieste fiecarui copil unul sau mai multa daruri. Depinde de staduinta fiecaruia .......
Vezi toate comentariile

Citeste si alte articole din aceasta tema

Mai multe