characters characters

Nicaieri nu-i ca acasa!

Propus de: Alexandra Pintea Varnava   |   12 ianuarie 2015    |   1289 vizualizări

Varsta: 3 - 6 ani.

Mama si fiuInca de cand eram de-o schioapa, casa mea, cuibul meu mi-a fost cel mai drag dintre toate. Mergeam peste tot cu sufletul deschis, asteptam cu nerabdare vacantele la bunici, excursii, dormeam si pe la prietene insa, dupa un timp, mi se facea dor de casa.

Voiam sa ajung in camera mea, la lucrusoarele mele, patul meu, cartile mele. Am avut in astia 34 de ani destule locuri pe care le-am numit casa. In tara dar si peste hotare. Acum, casa mea, casa noastra e in Grecia. Gasesc uneori motive de nemultumire - ba e prea cald aici, ba mi-e dor de ai mei si ai nostri prieteni, ba oamenii sunt altfel decat cei din tara. Gasesc mereu ocazii sa trag o fuga prin alte parti insa, adevarul e simplu: pentru mine, nicaieri nu e ca acasa. Aici imi gasesc linistea, aici imi stiu ordinea, aici am lucrurile dragi mie. Aici ma simt linistita. Si ce-i mai frumos decat toate astea, e faptul ca si Ionut simte la fel.

Am fost plecati cinci saptamani. Luna decembrie si inceputul lui ianuarie le-am petrecut pe alte meleaguri. O saptamana la Viena, sa vizitam prieteni vechi - dinozauri, trenuri si pesti, alte patru in Romania, la bunici si oameni dragi de acolo. Am avut zile pline, nu am apucat sa ne plictisim mai deloc. Sarbatori, intalniri, zapada, frig, familie.

Ultima saptamana acolo, discutii de dinainte de culcare.

- Mami, mie mi-e dor de prietenii mei de la gradinita. Tie?

- Si mie mi-e dor de prietenele mele.

- Mami, e frumos aici...

- Da, e frumos.

- Dar mi-e dor de casa mea.

- Si eu simt exact la fel.

- Cand ajung, o sa montez trenul de lemn. De el mi-e cel mai dor. Si de patul meu cu scara. Si patul asta, a lui buni e frumos, dar mie mi-e dor de al meu.

- Si mie mi-e dor de patul meu!

- Si mi-e dor si de fotoliul in care stau cand ma uit la desene. Si de jucariile mele toate.


Il inteleg asa de bine.


Ionut nu a petrecut des foarte mult timp departe de noi sau de casa. S-a intamplat cate un weekend sa ramana la bunici, cate o saptamana vara cand eu si cu ta-su am cautat sa evadam, doar noi doi. Petrece bine, o spune chiar el, dar... nicaieri nu-i ca acasa.


Bunica lui, mama din partea tatalui mi-a marturisit ca ii este greu sa-l inteleaga. Copiii ei nu s-ar fi dat intorsi acasa. Mai ales de la bunici. Al meu, al meu ce are? Oare nu se simte bine?

- Nu vrei sa mai stai? l-a intrebat dupa un sfarsit de sapatamana petrecut acolo.

- Nu.

- Dar nu te-ai simtit bine?

- Ba da, raspunde mirat Ionut.


E clar, nu pricepe legatura.

- Pai si atunci? De ce nu vrei sa mai stai?

- Pentru ca vreau sa merg la casa mea.

- Dar ti-a placut aici?

- Da, raspunde el parca si mai nedumerit.

- Si chiar nu vrei sa mai stai? Macar o zi?

- Nu. Vreau sa merg acasa. Mai vin alta data.


Ea nu-l intelege, eu stiu exact ce simte piticul.


Pentru Ionut, acasa e cel mai bine. Are cuibul lui. Camera lui, lucrusoarele lui, ordinea lui. Are coltul de citit, o saltea mare si dolofana, acoperita cu perne moi, beculete si carti multe, multe. Are rafturile lui cu Lego, ordonate dupa cum ii place, masuta de desenat, biblioteca si dulapul pe care poate scrie cu creta.


Are locul in care se simte in siguranta, locul in care se intoarce, si, care, sper eu, va fi “portul” lui pentru inca o vreme. Locul in care sa-si arunce “ancora”. Nu, nu pentru totdeauna - oricat de bine ar suna asta pentru mama posesiva din mine. Ci pana cand va gasi alt locul pe care sa-l faca al lui. Stiti ce vreau sa spun...


*Credit foto: Ambro, FreeDigitalPhotos.net

Alexandra Pintea Varnava, mama lui Ionut (4 ani), implicata cu tot sufletul in proiectul Work At Home Moms Romania (chiar daca de la distanta), jurnalista si PR-ista care a dat cariera pe dragoste nebuna. Traiesc in Grecia de mai bine de 6 ani, scriu - pe blog (http://www.ouzoland.com), povesti pentru copii ("Povestiri pentru micutii pofticiosi" a fost deja publicata) si mai nou, aici, pe SuntParinte.ro

Adauga tu primul comentariu:

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu

Citeste si alte articole din aceasta tema

  • Cum eviti conflictele in familie
    Cum mentii o atmosfera pasnica in familie
    21 noiembrie 2019   

    Stresul si oboseala parintilor sunt resimtite si de catre copii, iar adesea, un parinte agitat inseamna un copil agitat si necooperant.

  • Parinte echilibrat, copil cooperant
    Parinte echilibrat, copil cooperant
    15 octombrie 2019   

    Incercam sa ii invatam pe copii sa isi controleze emotiile si comportamentul, iar acest lucru este benefic pentru ei. Dar mai intai, ca parinti, este nevoie sa ne gestionam propriile emotii si comportamente.

  • Cum cresti un copil diferit fata de tine
    Cum cresti un copil diferit fata de tine
    21 august 2019   

    Uneori copiii sunt foarte diferiti fata de parintii lor. Au comportamente sau obiceiuri care sunt de neinteles pentru parinti si care ii fac sa se intrebe „Cu cine seamana copilul meu?!”.

Mai multe