characters characters

Ne plac emotiile!

Propus de: Alexandra Pintea Varnava   |   07 noiembrie 2014    |   1275 vizualizări

Varsta: 3 - 6 ani.

Mama si baiat in aer liber
*Sursa foto:https://www.flickr.com/photos/volkan83/13900182474

Ma gandeam zilele astea ca parca sunt in pana de povesti cu Ionut personaj principal. Trece timpul pe nesimtite, zilele-s mai scurte si nu apucam sa facem mare lucru. El la gradininta, eu cu ale mele, reuniuni scurte dupa pranz cu cate o carte, doua, trei, puzzle-uri si materiale de constructii, uneori cate o plimbarica, baie de seara si somn dulce.

Si cum stateam eu asa pe ganduri, mi-am amintit de of-ul meu de zilele trecute. Pentru ca nu se poate sa treaca o saptamana fara sa ma scoata ceva din sarite. Si pentru mine nu-i cale mai buna de a ma elibera si curata, decat scrisul si impartasitul gandurilor catre cei care ma citesc:

Va zic, eu una m-am saturat pana peste poate de toti cei care incearca sa-l “protejeze” pe Ionut de sentimente “negative” (alta eticheta pe care eu una nu o pot suferi!). Sa nu fie suparat, sa nu fie trist, abatut, furios. Sa nu cumva sa planga! Sa fie mai mereu vesel si zambitor si cu voie buna-n suflet. Pe de-o parte ii inteleg, il iubesc si se bucura de bucuria lui. Pe de alta parte insa, sunt furioasa foc gandindu-ma cate neajunsuri ii pricinuim. Teoria cu “lasa mama, ca are timp sa fie suparat/ trist/ nervos” nu prinde radacini. Pentru ca, nu-i asa, pe cand va veni timpul, s-ar putea sa nu fie el pregatit de astfel de sentimente. Tocmai din cauza asta cred cu tarie ca cel mai bun exemplu, pentru ei, copiii nostri, suntem noi. Pe mine Ionut ma vede si furioasa - oh, si de cate ori nu am sarit calul!- ma vede si trista si plangacioasa si vesela si cu gura pana la urechi si razand in hohote. O paleta intreaga de sentimente pe care lipesc denumiri, ca sa stie si el cand ii vine randul.

- Sunt furioasa, Ioane, sunt furioasa foc. Si simt cum imi explodeaza capul de suparare si imi vine sa iau toate lucrurile astea, asa, unul cate unul sa le arunc pe geam!

Si nu de putine ori vine raspunsul lui, se asaza langa mine si ma priveste. Uneori isi pune manuta pe mana mea si sta asa, fara sa zica nimic. Alteori se apropie tipil si ma intreaba incet:
- Mami, oare ai nevoie de o imbratisare?


Pentru ca asta vede, asta face. Recunosc, nu de putine ori, mai ales dar mai ales seara, cand sunt deja praf si cu gandul la o carte-n pat, simt ca-mi pierd rabdarea mai usor decat in restul zilei. Simt asa, cum apasa si el cate un buton, ca deh, e copil si e si el obosit si atunci parca vad cum urca isteria-n mine. Uneori reusesc sa ma calmez doar dand glas celor simtite:

- Imi pierd rabdarea, simt cum fuge, uite, o scap printre degete. Hai sa vedem cum rezolvam cu baia azi, repede, pentru ca o sa plece toata rabdarea mea si o sa tip ca nebuna. Stiu ca o sa tip!

Uneori ma baga-n seama si coopereaza, alteori are si el dureri nespuse si cauta nod in papura, doar asa ca sa le poata da drumul. Uneori, chiar tip, alteori reusesc sa ma controlez, dar asta nu inseamna ca-mi ascund iritarea. Doar ca aleg sa ma port ca un om... mare. Alteori sfarsim unul in bratele altuia, fiecare cu lacrimile lui. Da, mie una plansul imi prinde bine.

Eram afara intr-o dimineata si Ionut mergea sarind intr-un picior. Neatent, arunca o privire-n spate si prinde cu tampla o oglinda retrovizoare. Se aude lovitura, se opreste brusc si ma priveste cu ochii mari din care stateau sa-i dea lacrimile. Un domn care trecea pe acolo, sare la el, il trage de maneca si tipa:

- Nu, nu plange! Gata, nu te doare! Nu plange! Aaaa, a trecut!


Eu ma uit la Ionut, Ionut se uita la mine, amandoi cu cascam privirea, domnul acela se maimutareste in tot felul: “Nu doare, nu doare, nu plange, esti baiat mare, nu plange! Nu doare!”

Il trag de acolo si ma cobor langa el. Ionut plange incetisor.

- Mami, ce prostii spune nenea asta? Doare, mai mami, stii ce doare?


Alexandra Pintea Varnava, mama lui Ionut (4 ani), implicata cu tot sufletul in proiectul Work At Home Moms Romania (chiar daca de la distanta), jurnalista si PR-ista care a dat cariera pe dragoste nebuna. Traiesc in Grecia de mai bine de 6 ani, scriu - pe blog (http://www.ouzoland.com), povesti pentru copii ("Povestiri pentru micutii pofticiosi" a fost deja publicata) si mai nou, aici, pe SuntParinte.ro

Adauga tu primul comentariu:

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu

Citeste si alte articole din aceasta tema

  • Cand copilul musca
    Ce poti sa faci cand copilul musca alti copii
    05 decembrie 2019   

    Desi nu este un motiv real de ingrijorare, cand copilul musca alti copii, parintii sunt pusi intr-o situatie dificila.

  • Cum eviti conflictele in familie
    Cum mentii o atmosfera pasnica in familie
    21 noiembrie 2019   

    Stresul si oboseala parintilor sunt resimtite si de catre copii, iar adesea, un parinte agitat inseamna un copil agitat si necooperant.

  • Parinte echilibrat, copil cooperant
    Parinte echilibrat, copil cooperant
    15 octombrie 2019   

    Incercam sa ii invatam pe copii sa isi controleze emotiile si comportamentul, iar acest lucru este benefic pentru ei. Dar mai intai, ca parinti, este nevoie sa ne gestionam propriile emotii si comportamente.

Mai multe