characters characters

Munca in strainatate- copilul singur acasa

Propus de: Lucica Crisan   |   26 noiembrie 2009    |   4893 vizualizări

Varsta: 6 - 11 ani.

Copiii ai caror parinti sunt plecati la munca in strainatate, cu sau fara contracte legale, reprezinta o categorie expusa riscurilor si situatiilor de pericol, care duc in ultima instanta la incalcarea si nerespectarea drepturilor acestora.

Privarea de afectiunea si supravegherea parinteasca ii fac pe acesti copii sa devina vulnerabili in plan afectiv – motivational, riscand sa abandoneze scoala, incepand sa absenteze de la scoala, devenind indisciplinati, diminuandu-si performantele la invatatura, suferind deviatii de comportament, ori fiind atrasi de alti tineri sa comita fapte care nu corespund normelor aprobate de societate.

Absenta parintilor are o influenta negativa asupra copiilor, mai multe riscuri ameninta sanatatea si dezvoltarea copilului. Copiii au nevoie de sprijin atunci cand incearca sa inteleaga de ce trebuie sa plece parintii lor. De asemenea au nevoie de sustinere atunci cand infrunta suferinta legata de despartire. Copilul va suferi in lipsa parintilor. La inceput ii va fi dor si va plange, apoi va fi trist pentru ca va trebui sa faca fata greutatilor vietii fara sprijin din partea parintilor.

Oricare ar fi varsta copilului, chiar daca nu poate inca sa mearga, sa vorbeasca sau sa numere, ori este deja un adolescent, el traieste cu greu plecarea unui parinte sau lipsa ambilor. Un copil cu parintii plecati la munca in strainatate simte ca este singur si lipsit de protectie. Chiar daca ramane sub supravegherea unei rude, el se simte parasit, pentru ca nu-i are alaturi pe cei mai importanti oameni –parintiii lui .

Pentru ca mama si tata nu sunt aproape de el cand are nevoie, el nu este sigur de sine. Acest copil nu simte ca acasa il asteapta cineva care tine la el si care il va intreba cum i-a trecut ziua. In lipsa ambilor parinti, copilul gaseste cu greu o persoana de incredere, cu care sa discute despre lucrurile care il preocupa. El n-are cui sa impartaseasca emotiile si gandurile si nu are cui sa ceara un sfat atunci cand intampina greutati.

Copilul care ramane pentru o perioada fara parinti, mai ales cand este mic, se simte dezorientat; deseori are tulburari de somn, devine agresiv sau foarte trist, nu vrea sa comunice si nu-si doreste nimic in afara de reunirea familiei. De multe ori scade reusita lui scolara. Gasim acesti copii aproape in fiecare scoala.



Atunci cand copilul se simte singur, cand nu poate comunica in fiecare zi cu ceilalti membri ai familiei, grupul de prieteni devine un loc in care el se simte important si isi poate impartasi emotiile care il coplesesc. De obicei acest grup de prieteni este alcatuit din copii cu aceeasi soarta –cu parinti care au ales munca in strainatate ca solutie pentru o viata mai buna.

Despartirea de parinti este grea si pentru cei maturi. Copiii sufera si ei, iar adultii vor sa-i protejeze de suferinta. Ce putem face pentru a gasi intelegerea copilului atunci cand e vorba de plecare?

Iata cateva sugestii pentru a pregati copilul pentru plecarea dumneavoastra :

  • Vorbiti cu copilul , vorbiti si iar vorbiti – vorbiti despre plecare cu mult inainte, pentru ca la inceput va reactiona negativ
  • Aratati copilului ca intelegeti ce simte – oferiti-i prin fantezie ce nu-i puteti da in realitate
  • Explicati-i copilului cum ati ajuns la ideea de a pleca peste hotare
  • Nu va impuneti autoritatea – adresati-va cu respect, comunicandu-i in acelasi timp sentimentele si dorintele dumneavoastra
  • Alegeti impreuna strategiile de adaptare – convorbiri telefonice frecvente, suportul unei rude etc.

Implicarea elevilor ai caror parinti sunt plecati la munca in strainatate intr-un program de consiliere si de socializare este necesara in vederea ameliorarii problemelor de dezvoltare cu care se confrunta, precum si a integrarii lor scolare si sociale optime. Acestia pot fi astfel ajutati sa inteleaga faptul ca parintii lor sunt plecati, prevenindu-se astfel situatiile de esec scolar, abandon scolar, refugiul in bauturi alcoolice, droguri, implicarea copiilor in activitati ilicite ale bandelor de cartier, instalarea si dezvoltarea unor potentiale tulburari psihice.
 
Inst. Crisan Lucica
Scoala nr. 8 „Mihail Kogalniceanu” Dorohoi

Despre autoare:

"Sunt institutor gradul I, titulara la Scoala nr. 8 "Mihail Kogalniceanu" Dorohoi .
Lucrez in invatamantul primar cu pasiune si daruire pentru copii de 30 de ani. In ultimii ani m-am implicat in diverse proiecte in favoarea copiilor devaforizati (copii cu dizabilitati , copii care au parintii plecati la lucru in strainatate.)"

Comentează:

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu
  • Delia Lungu
    Delia Lungu    26.11.2009 - 17:24
    Multumim pentru comentariu, draga jelena. Ai putea sa ne spui cum i-ai explicat copilului tau acesta situatie? Cum consideri ca reusesti sa suplinesti lipsa sotului tau in educatia si dezvoltarea copilului?
  • jelena jelena
    jelena jelena    26.11.2009 - 15:14
    da,este adevarat ,e greu pt copii cu parintii plecati,dar cred eu ca este greu si de acei parinti care si iau copii cu ei in strainatate,care schimba scoli in functie de serviciul parintilor.ce sa facem daca n ziua de astazi asa putem trai?de unde aici in tara servicii decente,siguranta zilei de maine?
    sotul meu e plecat de 8 ani,nu pot sa spun ca a fost usor dar a trecut,sper doar ca se va intoarce sanatos si cu dragoste cand o sa considere el de cuviinta,eu il astept!copilul la fel,sper sa inteleaga fiecare din noi sacrificiul care l facem si in final totul sa se termine cu bine

Citeste si alte articole din aceasta tema

Mai multe