Managementul timpului si anxietatea

Citeste si:

Opt tipuri de copii dezorganizati – ce ii motiveaza si cum poti sa ii ajuti

Stresul si comportamentele de evitare la adolescenti

Literatura de specialitate vorbeste despre anxietatea de gestionare a timpului - asemanatoare anxietatii de evaluare de exemplu, care apare cand suntem intr-o situatie de testare, anxietatea de gestionare a timpului atunci cand suntem presati sa organizam si sa planificam timpul cat mai bine.

Pentru copii si adolescenti, situatia este si mai complexa, pentru ca functiile executive (abilitatile care ii ajuta sa planifice si sa realizeze lucrurile la timp) sunt inca in curs de dezvoltare. Adaugam si faptul ca multi copii si adolescenti inca invata sa isi gestioneze anxietatea si stresul si intelegem de ce multi copii au dificultati cand vine vorba de punctualitate sau organizare.

Dana Doffman, psihoterapeut, descrie care sunt principalele cinci modalitati de gestionare a anxietatii legate de managementul timpului:

1. Amanarea: „Si maine mai e o zi!”

„Fac maine.”, „Ma apuc mai tarziu.” sunt replicile preferate ale copilului pe care anxietatea il face sa amane lucrurile dificile, neinteresante sau noi pe care le are de facut. Copilul care amana frecvent isi da seama ca acest obicei il face sa se simta si mai stresat, dar pana la un punct, prefera sa se simta stresat decat sa se confrunte cu teama de esec sau cu sentimentul de inadecvare. Cu cat amana mai mult si timpul disponibil se reduce, cu atat copilul poate simti mai multa vinovatie, anxietate si rusine.

Cum il poti ajuta?

• Incurajeaza-l sa isi imagineze ca va avea succes realizand activitatea pe care o amana sau ca o va realiza intr-un mod interesant sau relaxant daca este o activitate pe care o considera plictisitoare sau monotona.
• Recomanda-i sa isi faca un obicei din a incepe temele sau studiul cu materiile care i se par mai dificile.

2. Nevoia de adrenalina: „Nimic nu e mai palpitant ca termenul limita care se apropie cu viteza.”

Cand copilul sau adolescentul asteapta pana in ultima secunda pentru a indeplini o sarcina, poate face asta pentru ca, in realitate, are nevoie de imboldul dat de adrenalina eliberata in momentele cand stie ca mai are putin timp la dispozitie. In timp, copiii pot crede despre ei insisi ca sunt lenesi si pot simti rusine in legatura cu acest lucru.

Cum il poti ajuta?

• Acesti copii s-ar putea sa aiba nevoie de mai multe activitati care sa ii pasioneze cu adevarat si de mai multe ocazii de a fi entuziasmati.
• De asemenea, il poti incuraja sa isi stabileasca termene limita mai apropiate de prezent, legate de alte activitati care ii plac. De exemplu, sa isi propuna sa termine un proiect maine pana la ora 17 (chiar daca proiectul trebuie terminat in 3 zile de fapt), pentru ca dupa ora 17 sa poata iesi in oras cu prietenii.

3. Evitarea adrenalinei: „Cine se trezeste devreme...nu se streseaza.”

Copiii care fac parte din aceasta categorie sunt cei care isi fac temele cu 4 zile inainte de a fi nevoie de ele, care trebuie sa ajunga la scoala cu cel putin 15 minute inainte de a suna clopotelul si care, cel mai probabil, isi imping parintii de la spate sa fie gata dimineata („Mami, o sa intarziem!”). La prima vedere, aceasta atitudine este una responsabila si constructiva, demna de admirat. Daca privim mai atent, putem vedea insa si alte lucruri mai putin benefice pentru copil. Uneori, din graba de a termina o tema din timp, copilul nu depune destul efort sau suficienta atentie pentru a obtine un rezultat bun. Nevoia de a evita stresul inseamna ca cel mic nu este pregatit sa faca fata presiunii si sa actioneze rapid contracronometru. Iar dorinta intensa de „a scapa” de treburile pe care le are de facut nu il lasa sa se bucure de ceea ce face in prezent.

Cum il poti ajuta?

• Apreciaza-i constiinciozitatea, dar incurajeaza-l sa nu se grabeasca asa mult cand vine vorba de responsabilitatile pe care le are de indeplinit.
• Pune accentul pe atentia acordata momentului prezent.
• Afla care sunt lucrurile care il sperie si il streseaza si, treptat, incearca sa il obisnuiesti si cu situatiile in care trebuie sa actioneze contra cronometru.

4. Evaluarea incorecta: „Am tiiiiiiimp berechet.”

Acestia sunt copiii prea optimisti. Sunt copiii convinsi ca pot scrie un eseu de doua pagini in 30 minute si ca, daca merg destul de repede, pot parcurge in 5 minute distanta pe care o parcurg in 15 (fara sa ia in calcul si timpul pe care il pierd imbracandu-se si incaltandu-se inainte de a iesi din casa). Cand invata sau scrie o tema, il auzi frecvent spunand „Nu stiu de ce dureaza asa mult!”.

Acesti copii pot ajunge sa se simta fercvent coplesiti de ceea ce au de facut nu pentru ca nu sunt capabili sa faca aceste lucruri, ci pentru ca nu isi acorda suficient timp. In timp, se pot simti lipsiti de putere si control, victime a responsabilitatilor pe care cei din jur le impun. In plus, nu isi vor forma increderea in propria abilitate de a completa o sarcina si increderea in propriul instinct care le spune cat si cum pot duce.

Cum il poti ajuta?

• Recomanda-i ca atunci cand estimeaza cat de mult timp va dura o activitate, sa dubleze intervalul de timp pe care il intuieste. Asa va fi sigur ca are timp de rezerva.
• O alta modalitate de a estima corect timpul necesar pentru o sarcina este de a privi in trecut: cat timp a durat o tema asemanatoare?
• Apoi, poate sa isi imagineze fiecare etapa de lucru pe rand si sa incerce sa isi dea seama, in detaliu, cat de mult va dura fiecare. Recomanda-i sa ia in considerare si posibile intreruperi, timpul de pregatire sau timpul pe care il ocupa eventuale deplasari (daca trebuie sa mearga la biblioteca, de exemplu, trebuie sa ia in considerare si cat timp ii trebuie pentru a ajunge si a se intoarce de acolo).

5. Perfectionismul: „Pana nu e perfect, nu e gata.”

Un adolescent care petrece prea mult timp lucrand la proiecte pana cand acestea vor iesi „perfecte”, se bazeaza pe aprobarea celorlalti pentru a se simti bine cu sine. „Suficient" nu face parte din vocabularul lui, ci „mai mult”, „mai bine”. Condusi de frica, adolescentii perfectionisti vor folosi foarte multa critica la adresa lor si vor gasi defecte in proiectele lor, inainte ca altcineva sa le observe. A fi pregatit mai mult decat se cere este modalitatea prin care ei se simt in control si isi pot gestiona anxietatea. In plus, nu lucreaza deloc bine sub presiune.

Cum il poti ajuta?

• Arata-i ca este iubit indiferent de rezultatele obtinute la scoala sau in alte domenii.
• Incurajeaza-l sa se relaxeze, sa descopere lucrurile care ii aduc bucurie si sa faca din cand in cand haz de necaz.
• Ajuta-l sa descopere criteriile care arata ca o tema sau un proiect este gata. Poate porni de la cerintele cadrului didactic.

Pentru multi dintre noi, gestionarea timpului nu este o problema strict matematica sau cognitiva (cate lucruri reusim sa facem in cat timp), ci presupune un echilibru intre ratiune si emotie. Ca intotdeauna, cand intelegem emotiile care ne dicteaza deciziile mai putin fericite, reusim sa gasim solutii mai potrivite pentru viitor. Poate fi util sa te gandesti si la felul in care gestionezi tu timpul, pentru ca de multe ori copiii observa si preiau comportamentele parintilor.

*Sursa foto: Pexels.com