characters characters

Experienta unui parinte: copilul meu face invatamant de performanta

Motivatia pentru invatare
Propus de: Mihaela Bosinceanu   |   25 noiembrie 2010    |   5823 vizualizări

Varsta: 15 - 18 ani.

experienta unui parinte copilul meu face invatamant de performanta"Cum il pot ajuta pe copilul meu sa obtina rezultate exceptionale?" este o intrebare la care multi parinti doresc sa afle raspunsul. Doamna Mihaela Bosinceanu ne-a relatat despre felul in care a ales sa creasca si sa educe un copil cu rezultate exceptionale, in prezent student la Harvard.
 
As porni de la o mica nuantare. Copiii exceptionali sunt cei care citesc la 2 ani, fac calcule la 3 , joaca sah la 4 si care au o dotare mult peste medie. De exemplu, la Harvard, baiatul meu are in anul intai un coleg de 16 ani, iar  profesorul sau de matematica a terminat Harvard la 18 ani. Acestia cred eu ca sunt copii exceptionali si cu siguranta au nevoie de o educatie anume.

Insa rezultatele exceptionale pot fi obtinute si de catre copiii care nu se incadreaza neaparat in categoria “exceptionali”, ci doar sunt incurajati si dispusi sa depuna efort pentru performanta. Din experienta mea, am sa incerc sa sintetizez cateva lucruri care cred ca l-au ajutat pe baiatul meu sa aleaga sa faca invatamant de performanta, invatamant care necesita eforturi speciale de invatare.

Libertatea si placerea de a invata

  • Nu am plecat cu planuri marete si precise. Vroiam sa cresc un tanar liber, caruia sa-i placa sa invete, sa se bucure de cat mai multe si diverse experiente, sa aiba un suflet deschis cunoasterii si respect pentru toti cei care au construit umanitatea.
  • Am considerat ca e important sa-l fac sa inteleaga ca a invata nu e ceva ce trebuie sa inceapa cu scoala si care sa se termine la sfarsitul ei.

Incurajarea curiozitatii

  • L-am invatat sa observe, sa cerceteze ce-i in jurul lui, il puneam mereu in legatura cu lucrurile care il inconjoara si ii aratam ca nu este doar martor la tot ce se intampla. Nu am facut acest lucru in maniera academica, ci in joaca.
  • L-am facut sa inteleaga ca studiul are nevoie de instrumente si a avut la dispozitie lupe, busola, binoclu etc. A avut mereu la indemana carti, reviste, atlase, enciclopedii si computer.
  • Nu am facut lucrurile cu un program, dar insistam sa-i demonstrez ca o zi in care ai citit, ai vazut un film, ai desenat si te-ai jucat, e mai lunga decat o zi in care doar te-ai jucat.

Apropierea de carti si de profesorii buni

  • Cred ca un parinte trebuie sa apropie copilul de studiu, de carti, sa ii intretina vie curiozitatea si sa i-o provoace. Sa nu incerce sa-i impuna copilului propriile idei, ci sa-l lase sa si le formeze pe ale sale.
  • In rest, este important sa aiba norocul unor profesori buni si daruiti si sa decida din timp ce vrea sa faca. Baiatul meu a fost norocos. A avut profesori buni in scoala generala, la liceu a avut onoarea sa studieze matematica cu mari nume ale scolii noastre de matematica, a avut o minunata doamna profesoara de pian, o antrenoare dedicata la inot, si doi mentori, mari iubitori de matematica si de scoala, care l-au ajutat cu deosebita generozitate in momente cheie.
  • La un moment dat, poate fi nevoie si de un “mic capital” pentru meditatii, carti, iesiri din tara sau participari la tabere de studiu.

Ziua obisnuita a unui copil care face performanta

  • Zilele cand se pregatea pentru admitere erau  zile stresante pentru ca nu era doar admiterea, ci si bacalaureatul, aplicatiile si tentatiile de a sta cat mai mult cu prietenii de care te desparti la terminarea liceului.
  • Erau zile cand studia foarte mult si zile cand se juca foarte mult - fotbal si jocuri pe calculator.

 

Sprijinul parintilor

  • Cand baiatul meu a decis ca pasiunea lui e matematica, am inceput si eu sa tin aproape, nu facand matematica, ci citind despre matematicieni. I-am dat sa citeasca carti de literatura sau popularizare, care vorbeau despre mari matematicieni si despre rezolvarea unor teoreme celebre. De asemenea, i-am propus sa citeasca carti despre legatura dintre matematica si muzica, dintre matematica si alte stiinte.
  • A fost la un festival de matematica international, unde au participat mari matematicieni si profesori contemporani, festival pe care i l-am semnalat eu.
  • Povestind cu el imi placea sa ne gandim impreuna la matematicieni  antici, la primele descoperiri.
  • Am incercat sa-i arat pe de o parte vastitatea domeniului ales, dar si frumusetea uriasa. Iar astazi, cand e departe de ceea ce eu pot sa inteleg in matematica, ma minunez cand imi povesteste de ceea ce face, de ce profesori are si iii spun mereu ce lucru fascinant e matematica. Uneori il provoc sa filozofam pe marginea abstractiei matematice, pe valoarea, importanta si istoria lui 0 etc.
  • Ajutorul meu a fost de a-i incuraja pasiunea cu exemple de prima clasa, cu exemple de munca extenuanta, cu exemple de ratari celebre si cu exemple de mari bucurii.

 

Persoanele care l-au inspirat si ajutat pe copil

  • L-au inspirat profesorii de matematica. Profesoara de gimnaziu cu care a inceput sa aiba primele rezultate la olimpiada, care il tinea acasa la ea pentru pregatiri fara plata si manca la ea inainte de a merge la scoala, dupa care profesorii din liceu si de la concursuri.

Momentele dificile

  • Dificultatile mari au fost doua: lipsa de constanta in pregatire, copilul avand perioade de munca alternate cu perioade de pierdere de timp si dificultatea in reluarea muncii dupa un esec la un concurs sau la olimpiada.
  • Le-am depasit cu lungi siruri de morale, pedepse, certuri cand era vinovat si incurajari in cazul esecurilor.

Activitatile extrascolare

  • L-am ajutat sa aiba cat mai multe activitati pentru ca e e important sa cunoasca mai multi profesori, materii diverse, sa aiba mai multe colective: cel de la sport, de la muzica, de la scoala etc.
  • Am vrut sa faca un instrument muzical si a studiat pentru  scurt timp pianul, dupa care a decis sa invete aproape singur sa cante la chitara si tobe. Am desenat, pictat, modelat gips si lut.
  •  In prezent, are hobby-uri de persoana foarte ocupata: cinema, sport, jocuri pe calculator si intalniri cu amicii.

Sportul il invata pe copil ce inseamna efortul si competitia

  • Ca sa consume energia in exces l-am pus sa faca sport si a facut inot de performanta pana la 13 ani, schi si patinaj.
  • Consider ca sportul este esential pentru ca il invata cel mai bine pe copil ca trebuie sa muncesti pentru un  rezultat bun si il ajuta sa inteleaga ce e competitia.

Cui se datoreaza succesul copilului?

  • Tuturor celor care, cu bune si cu rele, l-au pus sa munceasca si nu au abandonat cand el dadea semne de oboseala sau neseriozitate.
  • Doamnei profesoare Maracine, care l-a ajutat la aplicatii.
  • Si lui personal, se mobilizeaza greu, dar bine.

 

Planuri de viitor

  • Planurile de viitor nu sunt clare, pentru ca depind de rezultatele din urmatorii anii. Invata mult, invata o multime de lucruri noi si incearca sa aiba rezultate bune pentru a reusi sa studieze mai departe, pana la rezultate demne de efortul celor care l-au ajutat sa ajunga unde este acum.

Consider ca, in general, este importanta si antrenarea unei atitudini curajoase, a capacitatii de adaptare la medii diverse, a abilitatilor de lucru manual. E de mare ajutor simtul umorului si un simt dezvoltat al ironiei.

Acesta a fost cazul baiatului meu, dar sunt si copii care, fara ajutorul parintilor sau chiar in absenta lor totala, sunt studenti la Oxford si la Harvard. Cred ca un tanar care decide sa faca invatamant de performanta ar trebui sa vorbeasca in primul rand cu acesti studenti, pentru a intelege ce inseamna cuvantul determinare.

Mult curaj si succes tuturor!



Comentează:

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul         *Camp obligatoriu
  • Utilizator Anonim
    violeta    18.03.2012 - 06:39
    Dacă 50% dintre părinţi ar acţiona cum explică doamna altfel am vorbi despre inteligenţa românească !
  • Utilizator Anonim
    otilia roman    03.12.2010 - 09:44
    Corecta atitudine a acestui parinte fata de copilul sau. Pot sa ma laud ca si eu, ca parinte de adolescent de 15 ani, am aceleasi idei si acelasi comportament fata de copilul meu. Din pacate, aceasta atitudine este foarte rara, putini parinti inteleg faptul ca un copil trebuie iubit mai cu seama cu mintea si mai apoi cu sufletul. Daca va veti uita in jur, veti intilni foarte multi parinti care isi cresc copiii de maniera "nu mai are nimeni copii", maniera care dauneaza in primul rind copiilor.

Citeste si alte articole din aceasta tema

Mai multe