Interviu cu Florian Mitrea, Directorul Artistic al Hoinar Festival: “Muzica este un spațiu în care copiii pot fi ei înșiși.”

Am stat de vorbă cu Florian Mitrea, Directorul Artistic al festivalului și profesor la Royal Academy of Music din Londra, despre „super-puterea” muzicii de a ne păstra întregi și despre motivele pentru care artistul trebuie să coboare din „turnul de fildeș” direct printre oameni. De la piane scoase pe aleile parcului Herăstrău până la beneficiile uluitoare pe care studiul unui instrument le aduce în dezvoltarea disciplinei și a echilibrului emoțional al celor mici, vă invităm să descoperiți o poveste despre curiozitate, reziliență și bucuria de a fi neînfrânt.

1. Hoinar Festival a ajuns la ediția a IX-a, iar anul acesta tema este UNBROKEN. Cum le explicăm copiilor, prin muzică, ce înseamnă să fii curajos și de neînfrânt?

Le explicăm fără să le spunem că le explicăm. Aceasta este super-puterea muzicii. Poate să transmită idei și valori fără să te certe, fără să te dădăcească, fără să te simți mustrat sau că ți se ține o lecție. Muzica făcută bine, pusă într-un context firesc, organic, integrat în viața de zi cu zi, vorbește direct și simplu. La Hoinar facem acest lucru iată de câțiva ani buni deja: scoatem în evidență poveștile pe care le spune muzica. Orice piesă muzicală pleacă de la o experiență de viață. Așa începe orice compoziție, de la un moment de bucurie, sau de tristețe, de la o dramă, de la o năzuință. Ca s-o facem din nou accesibilă, nu trebuie decât să ne întoarcem la acea experiență. Adică la poveste. La Unbroken cei mici au ocazia să se întâlnească cu tot felul de povești despre curaj, de la o vrăjitoare care iese „de la pensie” pentru a salva o petrecere la palat cu un concert magic, la eroi care au schimbat cursul culturii unei țări.

2. Pe 10 mai, muzica iese în Parcul Herăstrău prin proiectul THE TRAIL. Cum ți-a venit această idee și de ce ați ales să scoateți pianul din sala de concert direct pe aleile parcului?

Mi-am dorit să ne urmăm țelul pe care ni l-am propus cât mai departe posibil: să ajungem la oameni. Am un crez, acela că artistului nu-i șade bine în turnul de fildeș, departe de societate. Artistul trebuie să fie printre oameni, să facă artă cu și pentru oameni, să-și pună arta în slujba unei vieți mai bine pentru noi toți. Ideea cu instrumentele muzicale în afara sălii de concert nu este una nouă. Sigur ați văzut piane prin aeroporturi prin lume, sau prin gări. Parcul însă pentru mine este spațiul în care omul are răgazul mental de a interacționa cu muzica. În aeroport sau la gară suntem pe fugă, avem de ajuns într-un loc anume, de prins un tren sau un avion. Cât ne putem permite să ne oprim să ascultăm cu adevărat? În parc ieșim să ne relaxăm, cu prietenii, cu familia. Este un mediu prielnic răbdării cu noi înșine, a răgazului cu propria persoană. Ce loc mai frumos și mai potrivit ca să-ți iasă un pian în cale, la care să te așezi, la care să cânți ceva ce-ai învățat când erai mic de tot, sau poate să apeși o clapă pentru prima dată în viață? Vreau să ne ținem de promisiunea pe care o facem la Hoinar de când am început: vrem să apropiem cultura de oameni, artiștii de comunitate, vrem să existe un dialog cât se poate de real și de sincer între muzică și oraș. Cred cu tărie că aceasta este menirea muzicii și cred cu aceeași tărie că poate face mult bine unei comunități dacă îi dăm voie.

3. Există un moment-cheie la ora 12:00, când „aventura” începe oficial. Ce pierd părinții și copiii dacă nu sunt prezenți la linia de start a traseului narativ?

La ora 12 sosește un oaspete de onoare: inventatorul pianului, Bartolomeo Cristofori! Sigur, el nu arată așa cum își imaginează copiii azi. Nu poartă halat alb și ochelari de protecție. Poartă perucă pentru e născut în 1655! La ora 12:00 Bartolomeo pleacă într-o călătorie să descopere ce s-a întâmplat cu invenția lui. Primul pian construit de el în 1709 (aproximativ) a dispărut. Veniți să aflați ce s-a întâmplat cu el, ce părere are Bartolomeo despre pianul secolului nostru – pianul electric!, și ce descoperă în călătoria sa prin secole, unde-i întâlnește patru compozitori vestiți.

4. Una dintre atracțiile principale sunt lecțiile deschise de pian. Trebuie ca un copil să aibă cunoștințe muzicale pentru a se așeza la claviatură sau e suficientă doar curiozitatea? În cadrul THE TRAIL doar copiii pot participa sau și părinții?

Nu este nevoie decât de curiozitate. Și bineînțeles de curajul de a încerca ceva nou. Vrem ca pianul și muzica clasică să nu mai fie ceva înfricoșător sau plicticos. Vrem ca oricine de pe stradă să simtă pasiunea vie din interiorul ei. Visul meu este ca oricine care trece pe lângă pianele Hoinar să se așeze, să pună o întrebare, să încerce o notă muzicală, să simtă o emoție. Copii, părinți, bunici, unchi, mătuși, prieteni... poate chiar și căței, nu contează cine. Toată lumea este binevenită. Așează-te la pian și ia prima ta lecție de pian de 10 minute! Poate că ai mai cântat și vrei să ne cânți ceva ce ai învățat când erai mai mic, sau poate nu ai auzit niciodată cum sună un pian. Important este să vrei să explorezi.

5. Știm că nu toți copiii care vor atinge clapele pianului în cadrul THE TRAIL vor deveni pianiști de concert. De ce este vital ca un viitor inginer, medic sau antreprenor să aibă muzica în „bagajul” său de educație timpurie?

Este demonstrat în numeroase studii ce beneficii aduce muzica clasică asupra dezvoltării personale a unui om. Despre asta pot vorbi psihologi și medici mult mai bine decât mine, însă pot să vă vorbesc despre aptitudinile transferabile pe care muzica le predă unui copil. Primul lucru care se învață este atenția la detaliu și disciplina necesară unui lucru bine făcut.

Decodarea unei partituri muzicale dezvoltă răbdarea, pasiunea de a învăța un limbaj nou și de a-l transforma în ceva personal (ceea ce face un programator care învață un limbaj de codare și îl folosește apoi pentru a crea noi programe software). Muzica te învață să împarți sarcini complicate în pași mici și să ajungi, pas cu pas, la un rezultat final la o dată limită prestabilită. Muzica dezvoltă capacitatea de a lucra în echipă, empatia față de cei din jur... Însă pentru mine, aspectul poate cel mai important este cel legat de dezvoltarea unui echilibru emoțional, atât de precar în zilele noastre. Muzica este un spațiu în care copiii pot fi ei înșiși. Nu trebuie să arate într-un anumit fel, să vorbească cool sau să facă chestii deștepte ca să impresioneze, să câștige like-uri și urmăritori. În muzică, presiunea pe care o implică canalele de social media dispare. Orice copil poate lua o vioară în mână, se poate așeza la pian sau lua microfonul de cântat și poate să creeze ceva ce ține de persoana lor, ceva care nu are nevoie să impresioneze pe nimeni în 3 secunde de reel.

6. În cadrul Hoinar.Unbroken există și pilonul educațional The Academy - peste 40 de ore de mentorat și cursuri de măiestrie pentru elevii de liceu. Cum ajută mentoratul și întâlnirea cu artiști internaționali un elev care studiază muzica să își găsească drumul?

The Academy se adresează tinerilor care își doresc „o viață în muzică”, așa cum mi-a spus o profesoară. Sunt multe aspecte tehnice pe care sperăm să le comunicăm tinerilor, însă cel mai important lucru este probabil modelul. Încercăm să oferim un model de cum se poate trăi ca muzician într-un mod care să-ți aducă satisfacție (personală și profesională), bucurie și un sentiment de relevanță a meseriei pe care o facem. Ne dorim ca elevii să vadă niște colegi mai mari decât ei, care au plecat de pe băncile acelorași școli și care astăzi dezvoltă cariere în muzică de lungă durată. Sunt lucruri care nu se găsesc în cărți sau în tratate de teoria muzicii. Sunt lucruri care se trăiesc și din care se poate învăța. Eu însumi am simțit importanța acestui tip de model în timpul formării mele și vreau să oferim această șansă și tinerilor care acum se șlefuiesc în învățământul muzical din România.

7. Trăim într-o eră a vitezei și a „gratificării instantanee”. Cum convingem un copil — și, implicit, un părinte — că merită efortul de a învăța muzică clasică, un domeniu care cere rigoare, repetiție și multă răbdare?

Acum să nu ne imaginăm că muzica clasică e doar lentă. Și în trecut exista presiune și viteză. La nenumărate concerte, Mozart termina de scris partiturile în dimineața zilei de concert (instrumentiștii din orchestră comentau că cerneala era încă umedă pe coala de hârtie!). Ce s-a schimbat cel mai mult este tehnologia și lucrurile pe care le putem realiza rapid azi datorită ei. E grozav câte se pot face azi într-un timp atât de scurt! Unele lucruri rămân, însă, esențiale. Felul în care simțim, în care emoția umană se desfășoară a rămas la aceeași viteză. Iubim acum la fel cum se iubea și în secolul al-XIX-lea. Dacă ne pierdem această capacitate, riscăm să ne pierdem din ceea ce ne face umani. Trebuie deci să ne păstrăm un ritm interior echilibrat, să umblăm pe frânghia întinsă dintre nevoia de a rezolva sarcini rapid și riscul de a ne pierde conexiunea cu noi înșine din prea multă viteză. Aici intervine arta. Muzica, teatrul, filmul, cărțile, toate ne reamintesc de faptul că suntem singura specie care are nevoie să spună povești despre sine ca să se înțeleagă, să se descopere și în cele din urmă, să-și găsească acel echilibru interior. Poate că faptul că spunem povești ne-a ajutat să ne detașăm de celelalte vietăți, să căpătăm o privire de ansamblu, să putem să devenim „păstori” ai planetei.

8. Mulți părinți evită concertele de muzică clasică de teamă că cei mici vor deranja sau nu vor avea răbdare. Cum este Hoinar Festival diferit din acest punct de vedere?

La Hoinar am avut copii care s-au ridicat în picioare să prindă „norul” de aburi în timpul Spărgătorului de nuci de Ceaikovsky. Fără să dau prea multe spoilere, la Unbroken, vrăjitoarea festivalului îi va ruga s-o ajute să-și găsească jucăriile magice, ca flautul sau clarinetul... La Hoinar nu ne temem de reacția spontană a publicului. Veniți alături de noi să râdeți, să simțiți emoția unei descoperiri, să treceți printr-o epopee din care să ieșiți victorioși, să aplaudați și să vă întoarceți a doua zi în sala de teatru sau de concert pentru încă o poveste!

9. Anul acesta lansați și The Archive, un studiu despre emoțiile publicului. De ce vă interesează să „măsurați” reacțiile celor care vin la Hoinar?

The Archive își dorește să fie un pic mai mult decât o măsurătoare. Există o limită a cercetării care se bazează doar pe statistică. Vrem să luăm valoarea unei astfel de cercetare și s-o punem cot la cot cu mărturia vie a spectatorului care tocmai iese de la concert. Cum altfel să putem să venim către public și anul viitor cu alte formate și povești muzical-teatrale care să ne aducă pe toți împreună? Avem nevoie să înțelegem publicul mai bine ca să putem să ne continuăm drumul, să construim experiențe muzical-teatrale și mai bune, care chiar să conteze.

10. Dacă ar fi să alegi o singură lecție pe care un copil să o ia cu el acasă după o zi petrecută la Hoinar Festival, care ar fi aceea?

Nu există nu pot, nu există „ai greșit, deci renunță”, există doar vreau, sunt curios, mă interesează, vreau să cunosc, vreau să mă bucur!

Florian Mitrea este pianist premiat la concursuri internaționale în Germania, Japonia, China și SUA, solist, profesor la Royal Academy of Music, Londra și curator pasionat de rolul muzicii clasice în formarea tinerei generații.

*Foto credit: Lavinia Cioacă