characters characters

INTERVIU: “Ca mama sunt intr-o permanenta devenire”

Propus de: SuntParinte.ro   |   13 februarie 2014    |   1075 vizualizări

Varsta: 3 - 6 ani, 6 - 11 ani, 11 - 15 ani, 15 - 18 ani.

In dialog cu mamica si fotograful Cristina Ropotan.

Fiecare om are o poveste. Cum e povestea ta ca mama si profesionist?
Povestile mele sunt vii, respira, palpita, se intristeaza sau explodeaza de fericire, se continua sau se intrerup. Intocmai ca oamenii. Povestile mele se scriu neincetat. Ca mama sunt intr-o premanenta devenire. Fiul meu, Matei, da noi si noi sensuri tuturor ipostazelor mele. Ca profesionist ma desfasor, invat si cresc . Proiectul meu de suflet, dezvoltat impreuna cu sotul meu Razvan, este Imagine People, insa sustin cu putere si Work At Home Moms Romania.
Ca profesionist, ca mama si ca om cred in ce fac.

Poarta-ne printr-o zi din viata ta.
O zi din viata mea...niciuna nu seamana cu o alta. E adevarat ca se repeta unele momente (noi, ca oameni, avem nevoie de anumite obisnuinte care ne dau siguranta), dar cel mai adesea ca si cronologie, rar ca si continut. Deci, zilele inegale din viata mea se pot rezuma asa: dimineti lente sau grabite, savuroase, rasete sau cearcane si somn, planuri sau vise povestite si aroma de cafea intre ele. Dupa-amieze lungi, care iti dau impresia ca asa a fost intotdeauna (sau ar fi trebuit sa fie), soare pe genele baietelului meu, somnul lui cald si linistit, joaca si explorare: uneori dansam sau insiram creioane si stilouri sa vedem care cu care seamana, alteori rasfoim carti, dupa ce le imprastiem meticulos pe covor, citim povesti, le inventam sau mirosim patrunjel, marar si morcovi. Seri cu nerabdare sa-l intampinam pe Razvan, sotul meu, rasete ghiduse, istorisiri, planuri, promisiuni si muult, mult prezent.

Chiar daca e mic baietelul tau, cum te implici in educatia lui? Ce faci concret?
Cred ca fiecare zi si fiecare experienta pe care o traieste baietelul meu are o importanta majora in educatia lui. Totul: de la ce culori predomina in casa noastra pana la a imparti un covrig cald, totul il formeaza si ii da notiuni despre sistemul nostru de valori, credintele si chiar spontaneitatea noastra. Despre  lume, in general si in particular. Concret? Il implicam in activitatile noastre de ”oameni mari”, acordam fiecarui lucru, obiect cu sau fara urechi de plus atentia si timpul cuvenite, incercam sa decoperim povestea din fiecare lucru (unde nu o gasim, o inventam), invatam sa ne respectam si sa ne incurajam in activitatile noastre, chiar daca sunt aparent lipsite de logica (de exemplu, aprinderea si stingerea luminii de “n” ori), au un sens puternic pentru cel care le face.

Esti un fotograf talentat. Cat e de greu sa-i surprinzi pe cei mici, astfel incat pozele sa fie unele artistice, autentice si pline de poveste? Ce le-ai spune parintilor care vor sa realizeze fotografii care sa aiba acel "ceva"?
Multumesc mult pentru apreciere. E greu in masura in care e greu sa fii parte dintr-un miracol. Ce le-as spune parintilor care vor sa isi fotografieze proprii copii? Hai! Curaj! Copii sunt generosi in imagini in masura in care tu, ca fotograf, esti rabdator si manat de o curiozitate vie in ce priveste propriile fotografii.

Daca ai face un top de sugestii pe care l-ai darui copilului tau, cum ar arata acest top?

Nu am un top, nu am o reteta general valabila. Cred insa in devenirea fiecaruia, de la un om minunat la un om si mai minunat! Niciodata nu ajungem la capatul a ce putem fi.

Ii auzim pe unii parinti care spun "eh lasa, mai bine sa aiba tupeu, cu bunul simt nu ajungi departe". De ce oare s-a ajuns aici?

Poate ar fi bine sa ii intrebam UNDE vor sa ajunga? Pe ce harta si, mai ales, cum se masoara acest ”departe”? Cred ca, daca avem un ”eu” puternic, coerent, sanatos si armonios, ”departe” e chiar ”aproape”. De ce s-a ajuns aici? Poate din instinctul de conservare (sa ajungi unde iti doresti cu eforturi si implicare minime), dintr-un fel de superficialitate (”merge si-asa”), un fel de nevoie imperioasa de a pacali, de a fenta: sistemul, pe ceilalti, societatea, viata in sine. Cand, de fapt, nu faci decat sa te fentezi pe tine.

Voi ce valori vreti sa le oferiti copiilor vostri?

Daca noi pretuim iubirea, sinceritatea, corectitudinea, bunul simt, libertatea, curiozitatea, generozitatea, cu siguranta vor ajunge si la ei toate aceste valori.

Sa ne imaginam, ca noi, cei de astazi, cu o atitudine corecta, cu eforturi, cu proiecte minunate, cu motivatia de "hai sa schimbam" putem fauri o alta lume pentru viitorii copii. Cum ar arata aceasta lume intr-o fotografie?
Uneori nici nu imi doresc sa schimb ceva la ea. E absolut uimitoare si complexa, cu bunele si relele ei. Poate ca fotografia mea ar arata lumea exact ca cea de-acum, dar din punctul meu de vedere.

Adauga tu primul comentariu:

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu

Citeste si alte articole din aceasta tema

  • Cum eviti conflictele in familie
    Cum mentii o atmosfera pasnica in familie
    21 noiembrie 2019   

    Stresul si oboseala parintilor sunt resimtite si de catre copii, iar adesea, un parinte agitat inseamna un copil agitat si necooperant.

  • Sfaturi pentru parinti cu copii adolescenti
    Sfaturi pentru parintii de adolescenti
    23 octombrie 2019   

    Relatia dintre parinte si copil se bazeaza pe o multime de decizii luate in fiecare zi atat de parinte, cat si de copil. Greselile sunt inevitabile, insa atunci cand se repeta sau sunt foarte numeroase, pot duce la erodarea increderii si apropierii emotionale dintre parinte si copil.

  • Parinte echilibrat, copil cooperant
    Parinte echilibrat, copil cooperant
    15 octombrie 2019   

    Incercam sa ii invatam pe copii sa isi controleze emotiile si comportamentul, iar acest lucru este benefic pentru ei. Dar mai intai, ca parinti, este nevoie sa ne gestionam propriile emotii si comportamente.

Mai multe