Fericirea copiilor
Cum cresti un copil expert in fericire
Fiecare parinte doreste sa-si vada copilul fericit si casa plina de zambete si pozele celor dragi, cu gura pana la urechi. Toata lumea isi doreste sa creasca un copil care sa spuna raspicat atunci cand e intrebat daca e fericit: „DA”. Desi este un obiectiv dorit de toata lumea, putini stiu cum anume sa il atinga.
Iata pasii sugerati de specialisti pentru a-ti creste copilul fericit:
Incepe cu tine insuti. Una din primele indatoriri ale parintilor este sa arate copiilor lor cum anume sa traiasca o viata de care sa fie multumiti. Parintii sunt cei care ii invata pentru prima data pe copii ce inseamna sa traiesti si sa fii fericit. Copilul absoarbe starea de spirit a parintilor, fericirea sau nefericirea lor, zi de zi. Din acest motiv este important sa incepi cu propria fericire.
Ajuta-l pe copil sa se cunoasca pe el insusi. Este de la sine inteles ca doar cunoscandu-si nevoile, preferintele, dorintele si talentele, copilul tau poate sa isi construiasca fericirea. Insa in goana dupa note bune, premii si activitati extrascolare, parintii pot uita acest lucru. Permite-i copilului sa aleaga ce cursuri extrascolare doreste sa urmeze, cu ce copii vrea sa se imprieteneasca sau ce haine vrea sa poarte. Lasandu-i libertatea de a alege in situatii concrete care il privesc in mod direct, il ajuti sa se cunoasca mai bine.
Invata-l pe copil despre fericirea relativa si fericirea absoluta.
Cele doua concepte vin din filosofia budista. Fericirea relativa este cea care depinde de lucruri si locuri. Poate fi vorba de situatii care iti fac inima sa salte precum: un parc de distractii, un cadou de sarbatori, mancarea preferata etc. Fericirea relativa inseamna satisfactie imediata. Problema cu acest tip de fericire este ca ea dispare repede, aproape imediat dupa ce activitatea respectiva s-a incheiat. Fericirea relativa este o forma de fericire dependenta de lucrurile din exterior care nu tin intotdeauna de tine.
Fericirea absoluta este fericirea care nu depinde de altii, de obiecte sau de lucruri si nu dispare in timp la fel de usor ca cea relativa. Aceasta fericire vine o data cu gasirea si asumarea unui scop in viata, cu asumarea identitatii personale si cu un nivel ridicat de satisfactie fata de propria persoana. O nota mare la un examen, un recital de piano reusit, un eseu scris foarte bine, o pictura, toate acestea intra in categoria fericirii absolute. Ne putem aminti aceste momente intotdeauna si mereu ne vor oferi un sentiment de satisfactie si fericire. In plus, procesul prin care trecem pentru a obtine aceste rezultate ne aduc satisfactie si raspunde nevoilor noastre de a ne dezvolta sau de a contribui la binele sau fericirea celorlalti.
Rolul parintilor este de a gasi un echilibru intre cele doua tipuri de fericire punand mai mult accentul pe dorinta de a obtine mai des fericirea absoluta. Doar asa, copiii vor fi echipati cu abilitati ce le vor fi utile pentru a face fata provocarilor vietii si pe viitor. Copiii care experientiaza mai des fericirea absoluta sunt mai putini dependenti de cei din jur si au o motivatie intrinseca mai puternica. Studiile arata ca acesti copii sunt mai creativi, au mai multa energie, pun mai multa pasiune in ceea ce fac si cauta activitati care sa ii imbogateasca la nivel spiritual.
Ce spun cercetarile despre fericirea copiilor?
La fel ca in cazul adultilor, relatiile sociale sunt un factor important care influenteaza nivelul de fericire al copiilor.
Pe de alta parte, nivelul de fericire depinde de temperament si, in general, de personalitate. Trasaturi de personalitate precum extraversia sau tendinta de a cauta interactiuni sociale sau un nivel ridicat de activitate si energie sunt asociate cu niveluri mai ridicate de fericire. Acest lucru nu inseamna ca daca ai un copil introvertit trebuie sa il fortezi sa socializeze, pentru binele lui, ci sa il incurajezi sa caute compania celorlalti atunci cand simte nevoia de a interactiona cu alti oameni. De asemenea, copiii introvertiti sunt ajutati daca li se permite sa se relaxeze in solitudine, pentur a-si reincarca bateriile si a fi gata din nou pentru socializare :).
Un alt aspect al personalitatii care influenteaza nivelul de fericire este „emotionalitatea”: tendinta de a reactiona preponderent cu emotii negative la schimbarile din mediu sau la situatiile inedite. Copiii de varsta scolara care se sperie usor, plang foarte des, au reactii emotionale intense atunci cand ceva ii deranjeaza intra in categoria copiilor „emotionali” din punct de vedere temperamental si vor avea nevoie de ajutor pentru a-si dezvolta abilitati prin care sa isi gestioneze propriile emotii.
Poti citi mai multe amanunte despre aceste cercetari in materialul de aici, in limba engleza.
Tu cum altfel il inveti pe copil sa fie fericit?
*Sursa foto: https://www.flickr.com/photos/ybrad/5740115182/
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Ce trebuie sa stii pentru a-ti intelege mai bine toddlerulDaca in camera de zi e plin de jucarii pe jos, iar cafeaua ta mereu se raceste pana reusesti sa o bei, inseamna ca ai in casa un toddler.
-
12 trasaturi ale parintilor buniToti copiii au nevoie de acelasi lucru: grija, atentie si iubire neconditionata din partea parintilor.
-
Cum contribuie parintii la anxietatea copiilorIn calitate de parinte joci un rol foarte important in conturarea sanatatii emotionale a copilului tau, de aceea e important sa acorzi o mai mare atentie, mesajelor pe care le transmiti la nivel constient, dar mai ales inconstient.
Comentează:
-
vali
27.02.2017 - 02:32
da este foarte adevarat caci trebuie avut griza de fericirea copiilor nostri dar timpul si fuga ne maninca tote bucuriile noua si dragilor nostri copii
Vezi toate comentariile