characters characters

Dezvoltarea copilului si temerile parintilor

Despre teama si ce bine-i sa n-ai!

Propus de: Alexandra Pintea Varnava   |   07 iulie 2015    |   2959 vizualizări

Varsta: 3 - 6 ani.

mama si fiu
Sunt o fricoasa. Mereu am fost stilul ala de om care pune raul inainte si nu se poate relaxa usor pentru ca duce-n spate un munte de griji. De cand a aparut Ionut in viata noastra, de cinci ani si 4 luni am impresia ca am trecut printr-o grozavie de temeri si frici. Am sarit in ape reci ca gheata pentru ca cateva clipe mai tarziu sa ma cufund in ape clocotinde. Am experimentat in astia ani, atatea senzatii incat ma simt mai vie ca oricand. Si cate temeri, Doamne, cate temeri, cate frici. Rad acum privind in urma, dar parca nu-i rasul meu. Am risipit zile si nopti bune, momente frumoase si clipe ce nu se vor mai intoarce vreodata. Daca tu, parinte care ma citesti acum esti la inceput de drum, asculta-ma.

M-am temut că nu voi avea o nastere usoara, ca nu o sa inteleg cand va fi momentul sa nasc, ca o sa ma trezesc mama si n-o sa stiu ce sa fac. Si ce natural a venit totul. Si inca mi-e ciuda pe mine ca n-am stiut sa ma bucur de clipe ce-au fost unice.

Mi-a fost teama ca piticul nu mananca atat cat trebuie. Am citit si recitit grafice de crestere si tabeluri cu masuri si gramaje. Am masurat tot. Si cate momente am pierdut cu ochii-n grafice si cate nopti am stat treaza masurand si cantarind. Copilul a crescut, in ritmul lui insa eu am ratat momente ce nu se vor mai intoarce vreodata.

Mi-a fost teama ca micutul nu o sa vrea sa doarma niciodata la el in camera. Ca o sa vrea sa stea lipit de mine pana la adanci batraneti. Mi-a fost teama de “se invata-n brate” si “nu va fi independent”. E drept, n-am ascultat eu chiar de toate vocile binevoitoare din jur, dar tot cred ca teama m-a facut sa nu-l tin destul in brate. Acum vreau eu si nu vrea el. Sunt seri in care ma rog de el sa doarma cu noi si ma priveste razand, dar mami, eu vreau in patul meu. Ei bine, mi-a fost teama si acum as da timpul inapoi.

Mi-a fost asa de frica de toate etapele descrise prin carti si de alte mamici. Cand a stat, cand s-a ridicat, cand a umblat. Am trait cu teama ca nu le va face la timp si am trecut cu vederea momente unice. Le-am bifat pe alea asteptate. De teama. Au trecut asa de repede.

M-am temut teribil ca al meu copil va intarzia cu primele vorbe. Doua limbi in casa, a treia doar din auzite, toti cei jur cu idei una mai pestrita ca alta. Pana la urma, si astea temeri au fost nefondate. Ionut a inceput sa vorbeasca in momentul in care a fost pregatit sa o faca.

Teama ca o sa fie cu scutec pana la liceu? De asta v-am spus? Pana la 3 ani trecuti Ion si scutecul au fost nedespartiti. Ce frici m-au trecut. Transpiratii reci privind in jur si vazand alti copii de varsta lui fara. Ei bine, copilul meu a renuntat de buna voie exact atunci cand m-am relaxat eu. Nu-i o chestie pe care s-o poti controla, dar pana sa-mi dau seama de asta, am trecut oceane de frici.

Mi-a fost teama ca nu se va dezlipi de mine cand va merge la gradinita. Ca nu se va descurca singur, cateva ore fara ma-sa langa el. Si ce bine s-a desprins si ce usor si cu cat drag ma linisteste el pe mine: ŢMami, sunt bine. Du-te linistita!".

Ce frica mi-a fost ca al meu copil e al mai ciudat dintre toti. Ca pana-n luna iulie a stat cu pantaloni lungi pe plaja si cu sosete-n casa si p-afara, ca sa nu atinga cu “gegetele” nimic. Cum il priveau toti si mie-mi ingheta inima-n mine vazandu-l cum se incapataneaza cu ale lui - vreau pantaloni lungi, mie nu mi-e cald. De cate ori mi-am muscat limba si n-am zis decat un “Ok, daca ti-e cald sa-mi spui” in loc sa fi tipat ca nebuna? Ce temeri mi-au trecut prin minte si ce de ajutor mi-au fost vorbele din jur - "Nu-l lasa dupa capul lui, o sa fie-un rasfatat!". Ei bine, nu-i nici rasfatat si de dezbracat se dezbraca singur acum, cand simte ca e cald. Ce frici, ce momente de zbucium nefondat.

Ce teama mi-era ca va fi un antisocial, ca nu schimba o vorba cu nimeni ci se retragea intr-un colt si se juca de unul singur. Ce prostie. Copilul meu se dadea la o parte, dar observa interactiunea mea cu altii si mare mi-a fost mirarea sa-l vad imitandu-ma. Aceleasi gesturi, acelasi ton. Si prin ce momente incarcate de teama am trecut eu, in loc sa ma bucur de el, asa cum e.

Acum le privesc pe toate lasate-n spate, ma cert ca am fost fricoasa si tematoare. Imi promit ca invat din greseli. Si, ce-i mai important decat toate, invat sa am incredere in Ionut. Asa dispar toate temerile, garantat.

*Sursa foto: https://www.flickr.com/photos/swambo/14560664224/


Alexandra Pintea Varnava

Alexandra Pintea Varnava, mama lui Ionut (5 ani), implicata cu tot sufletul in proiectul Work At Home Moms Romania (chiar daca de la distanta), jurnalista si PR-ista care a dat cariera pe dragoste nebuna.

Traiesc in Grecia de mai bine de 7 ani, scriu - pe blog (http://www.ouzoland.com), povesti pentru copii ("Povestiri pentru micutii pofticiosi" a fost deja publicata) si sunt jumatatea proiectului Mame de Poveste. De aproape un an, ma gasiti si aici, pe SuntParinte.ro

Adauga tu primul comentariu:

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu

Citeste si alte articole din aceasta tema

  • Cand copilul musca
    Ce poti sa faci cand copilul musca alti copii
    05 decembrie 2019   

    Desi nu este un motiv real de ingrijorare, cand copilul musca alti copii, parintii sunt pusi intr-o situatie dificila.

  • Cum eviti conflictele in familie
    Cum mentii o atmosfera pasnica in familie
    21 noiembrie 2019   

    Stresul si oboseala parintilor sunt resimtite si de catre copii, iar adesea, un parinte agitat inseamna un copil agitat si necooperant.

  • Parinte echilibrat, copil cooperant
    Parinte echilibrat, copil cooperant
    15 octombrie 2019   

    Incercam sa ii invatam pe copii sa isi controleze emotiile si comportamentul, iar acest lucru este benefic pentru ei. Dar mai intai, ca parinti, este nevoie sa ne gestionam propriile emotii si comportamente.

Mai multe