Poveste terapeutica despre minciuna
Se spune ca ”minciuna are picioare scurte”, insa copiii sunt cei care de la cele mai mici varste testeaza acest proverb destul de des. Ei descopera beneficiile pe care le pot obtine daca denatureaza adevarul ori il ascund. Chiar daca uneori mai sunt si prinsi, ei pot continua de cele mai multe ori sa minta atunci cand li se pare mai usoara aceasta cale. O poveste terapeutica il poate invata pe copil sa nu mai vada in minciuna o solutie frecventa.
Din ce cauze mint copiii?
Minciuna poate sa apara din diferite motive:
- ca intamplare unica sau accident,
- din dorinta de a ascunde ceva fiindca stie ca ar putea avea parte de niste consecinte destul de neplacute daca s-ar afla adevarul,
- de rusine,
- pentru a atrage atentia parintilor,
- alteori, minciuna apare ca un comportament pe care copilul il imita.
Cum il ajuta povestea terapeutica pe copil sa inteleaga ca nu e bine sa minta?
Printr-o poveste, copilul va intelege in mod indirect mesajul pe care tu ca parinte doresti sa il transmiti oferindu-i in acelasi timp o lectie despre valorile pe care oamenii ar trebui sa le aiba. Aminteste-ti de povestea cu Nicu si ursul. Nu stii despre ce e vorba? Iata:
”A fost odata intr-un sat, un copil pe nume Nicu. Pentru ca era vara si se plictisea, intr-o zi s-a gandit ca ar fi amuzant sa faca o gluma pe seama satenilor. Atunci cand s-a inserat, Nicu a inceput sa tipe in gura mare ca a coborat ursul din deal, la casele oamenilor. Desigur ca toti satenii s-au speriat si au inceput sa iasa care mai de care cu furci, topoare si tot felul de unelte pentru a-l trimite inapoi pe animal in padure. Vazand ca ursul nu e nicaieri, satenii s-au suparat putin pe Nicu si s-au dus la casele lor. In seara urmatoare, copilul a repetat minciuna, iar satenii au iesit din nou din casa inarmati si pregatiti pentru confruntarea cu ursul. A treia seara, ursul intr-adevar a coborat din padure si a ajuns la casa lui Nicu. Degeaba a mai strigat copilul ”Ursul ! sariti, e ursul !” pentru ca satenii nu l-au mai crezut. De atunci, nimeni nu a mai aflat nimic de Nicu.”
Cum poti transforma aceasta poveste intr-una terapeutica?
1. Dupa ce i-ai spus copilului aceasta poveste, cere-i sa-ti rezume ceea ce a ascultat.
2. Incearca sa afli de la copilul tau ce semnificatie ofera acestei povesti. La ce anume se gandeste? La ce il duce cu gandul aceasta intamplare?
3. Cauta sa afli mesajul pe care copilul tau l-a extras din poveste.
4. Interpreteaza continutul povestii pentru a evidentia ce trebuie sa invete copilul din poveste: cine anume a actionat gresit, cum ar fi trebuit sa procedeze si de ce au avut loc consecintele neplacute pentru copil.
5. Discuta despre cum anume s-ar fi putut finaliza intreaga poveste avand in vedere finalul destul de vag, cu mai multe posibilitati: fie copilul a fost mancat de catre urs, fie a fugit din sat de rusine a ceea ce a facut, a fugit si s-a ratacit etc. Incearca sa cazi de acord impreuna cu copilul tau la un final care sa nu fie prea dur pentru a nu-l speria pe cel mic.
6. Cautati exemple despre cum anume minciuna poate sa dauneze intr-o familie, in relatia dintre copil si parinti si invers.
7. Cere-i sa-ti dea exemple de minciuni pe care Nicu, personajul din poveste ar fi putut sa le mai spuna. Cum anume credeti ca se comporta cu parintii? Dar cu alti frati? Ce alte minciuni ar fi putut Nicu sa puna la cale daca satenii l-ar fi scapat din intalnirea cu ursul?
8. In final, discuta cu cel mic despre cum anume ati putea impreuna sa-l sfatuiti pe Nicu, daca v-ati intalni cu el, undeva in padure, despre pasii pe care ar fi bine sa-i urmeze pentru a-si repara greseala si minciuna. Parcurge-ti toate etapele in a cere scuze: o intalnire in doi (intre cele doua persoane, cea care a mintit si cel ce a fost mintit), privirea ochi in ochi, cuvintele de rigoare (”imi cer scuze”), amintirea comportamentului (pentru ce isi cere scuze? Ce a facut gresit?) alaturi de cererea ”te rog frumos sa ma ierti”. Iata un exemplu: ”Imi cer scuze pentru ca te-am mintit atunci cand nu am recunoscut ca eu am fost cel ce a rasturnat ghiveciul cu flori, si nu a fost de vina pisica. Te rog frumos sa ma ierti.” Ganditi-va si formulati si o scuza pe care Nicu ar putea sa o foloseasca in fata satenilor pentru ceea ce a facut.
Cu o astfel de povestioara vei reusi sa ii captezi atentia copilului tau fiindca ii prezinti un copil similar lui, cu probleme cu care si el se confrunta in viata de zi cu zi, ii acorzi importanta copilului tau fiindca discuti cu el despre cele intamplate, ii ceri parerea si stabiliti impreuna ce ar fi fost bine sa faca sau sa nu faca personajul de poveste. Desigur ca, ulterior poti transfera aceiasi pasi si poti da exemplul povestii atunci cand il prinzi pe cel mic cu o minciuna, iar acesta va intelege mult mai repede ca nu este bine ceea ce a facut.
”A fost odata intr-un sat, un copil pe nume Nicu. Pentru ca era vara si se plictisea, intr-o zi s-a gandit ca ar fi amuzant sa faca o gluma pe seama satenilor. Atunci cand s-a inserat, Nicu a inceput sa tipe in gura mare ca a coborat ursul din deal, la casele oamenilor. Desigur ca toti satenii s-au speriat si au inceput sa iasa care mai de care cu furci, topoare si tot felul de unelte pentru a-l trimite inapoi pe animal in padure. Vazand ca ursul nu e nicaieri, satenii s-au suparat putin pe Nicu si s-au dus la casele lor. In seara urmatoare, copilul a repetat minciuna, iar satenii au iesit din nou din casa inarmati si pregatiti pentru confruntarea cu ursul. A treia seara, ursul intr-adevar a coborat din padure si a ajuns la casa lui Nicu. Degeaba a mai strigat copilul ”Ursul ! sariti, e ursul !” pentru ca satenii nu l-au mai crezut. De atunci, nimeni nu a mai aflat nimic de Nicu.”
Cum poti transforma aceasta poveste intr-una terapeutica?
1. Dupa ce i-ai spus copilului aceasta poveste, cere-i sa-ti rezume ceea ce a ascultat.
2. Incearca sa afli de la copilul tau ce semnificatie ofera acestei povesti. La ce anume se gandeste? La ce il duce cu gandul aceasta intamplare?
3. Cauta sa afli mesajul pe care copilul tau l-a extras din poveste.
4. Interpreteaza continutul povestii pentru a evidentia ce trebuie sa invete copilul din poveste: cine anume a actionat gresit, cum ar fi trebuit sa procedeze si de ce au avut loc consecintele neplacute pentru copil.
5. Discuta despre cum anume s-ar fi putut finaliza intreaga poveste avand in vedere finalul destul de vag, cu mai multe posibilitati: fie copilul a fost mancat de catre urs, fie a fugit din sat de rusine a ceea ce a facut, a fugit si s-a ratacit etc. Incearca sa cazi de acord impreuna cu copilul tau la un final care sa nu fie prea dur pentru a nu-l speria pe cel mic.
6. Cautati exemple despre cum anume minciuna poate sa dauneze intr-o familie, in relatia dintre copil si parinti si invers.
7. Cere-i sa-ti dea exemple de minciuni pe care Nicu, personajul din poveste ar fi putut sa le mai spuna. Cum anume credeti ca se comporta cu parintii? Dar cu alti frati? Ce alte minciuni ar fi putut Nicu sa puna la cale daca satenii l-ar fi scapat din intalnirea cu ursul?
8. In final, discuta cu cel mic despre cum anume ati putea impreuna sa-l sfatuiti pe Nicu, daca v-ati intalni cu el, undeva in padure, despre pasii pe care ar fi bine sa-i urmeze pentru a-si repara greseala si minciuna. Parcurge-ti toate etapele in a cere scuze: o intalnire in doi (intre cele doua persoane, cea care a mintit si cel ce a fost mintit), privirea ochi in ochi, cuvintele de rigoare (”imi cer scuze”), amintirea comportamentului (pentru ce isi cere scuze? Ce a facut gresit?) alaturi de cererea ”te rog frumos sa ma ierti”. Iata un exemplu: ”Imi cer scuze pentru ca te-am mintit atunci cand nu am recunoscut ca eu am fost cel ce a rasturnat ghiveciul cu flori, si nu a fost de vina pisica. Te rog frumos sa ma ierti.” Ganditi-va si formulati si o scuza pe care Nicu ar putea sa o foloseasca in fata satenilor pentru ceea ce a facut.
Cu o astfel de povestioara vei reusi sa ii captezi atentia copilului tau fiindca ii prezinti un copil similar lui, cu probleme cu care si el se confrunta in viata de zi cu zi, ii acorzi importanta copilului tau fiindca discuti cu el despre cele intamplate, ii ceri parerea si stabiliti impreuna ce ar fi fost bine sa faca sau sa nu faca personajul de poveste. Desigur ca, ulterior poti transfera aceiasi pasi si poti da exemplul povestii atunci cand il prinzi pe cel mic cu o minciuna, iar acesta va intelege mult mai repede ca nu este bine ceea ce a facut.
Tu cum il inveti pe copil sa nu minta?
*Sursa foto: Pixabay.com
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
„De ce se poarta asa?!” Comportamente ale copiilor care ii ingrijoreaza pe parinti, dar care sunt normaleIntrebarea „De ce face asta?!” sau „Este normal sa reactioneze asa?!” s-ar putea sa apara de cateva ori pe zi in primii ani de viata ai celui mic. Multe din comportamentele bizare sau de neinteles sunt de fapt normale.
-
De ce te minte copilulMajoritatea parintilor nu sunt incantati cand descopera ca prescolarul lor a spus prima minciuna, insa la varste mici acest comportament este o dovada de dezvoltare cognitiva si sociala a copilului.
-
Cum il convingi pe cel mic sa spuna adevarulCopiii pot fi induplecati sa nu minta prin povesti care recompenseaza spunerea adevarului.
Comentează:6 comentarii
-
ioama
14.12.2012 - 13:28
stie toata lumea proverbul
-
Ionescu Maria Daniela
28.11.2012 - 13:09
Asa este.Este o lectie pentru noi toti.
-
Vestitorul
25.03.2012 - 19:30
O minciună „inofensivă” http://bit.ly/H78Gtl
-
polistef
06.11.2011 - 08:24
Povestea de mai sus,,Nicu şi ursul" sau ,,Petrică şi lupul" sau ,,Ciobanul şi lupul" o spunem des copiilor...Este un bun exemplu ,dar nu si suficient ...Copiii au nevoie de modele. Cei mari, care le spun povestea, nu au voie să-i mintă.
-
Dorel
05.11.2011 - 10:35
Este o învãtãturã pentru toate vîrstele
-
gabi
11.10.2011 - 17:11
Povestirea se numea ,,Petrica si lupul" si a fost multa vreme in manualele de limba romana la clasele I-IV, dar cu multi ani in urma. Revenim la povestile vechi.Tot acestea sunt eficiente, nu?
Vezi toate comentariileAvem o responsabilitate uriasa fata de copii nostri.Este foarte important sa ii modelam frumos inca de mici si sa le fim si exemplu in acelasi timp.
Cei "7 ani de acasa" sunt foarte adevarati.
Multumesc pentru poveste.