Cum pastrez amintirile
*Sursa foto: https://www.flickr.com/photos/kittwalker/3937338098; autor: Kitt Walker
Inainte sa fiu mama, nu eram deloc interesata sa fac poze sau le faceam si nu ma mai uitam la ele. Si am constatat in timp ca mi-ar fi placut sa am mai multe marturii din diferite perioade de timp.
Tocmai din acest principiu, cu fetita sunt mult mai atenta, mai ales ca timpul trece foarte repede si o sa imi fie dor de fiecare moment, de fiecare etapa din cresterea ei.
O pozam, o filmam. Sunt momente de mari distractii. Filmuletele au o valoare de aur pentru noi, ca pentru orice parinte, cu atat mai mult cu cat surprind viata noastra traita firesc. De exemplu, la filmarile de la nunta si de la botez nu prea m-am uitat , tocmai pentru ca nu sunt intime, sunt protocolare. La cele cu copilul nostru drag, insa, m-as tot uita. Nu ma plictisesc, nu-mi pierd rabdarea niciodata si sunt convinsa ca suna destul de comun pentru orice parinte.
Pe langa aceste metode obisnuite de a pastra amintiri, am mai gasit una foarte frumoasa – zic eu. Scriu intr-un jurnal. Ii scriu ei. Ii povestesc ei. Momente speciale, momente normale ale vietii noastre. Ii povestesc pur si simplu cum ma simt intr-o zi, cat o iubesc si ce recunoascatoare ma simt ca o am.
„Veronica are patru luni si cam noua zile. Zambeste. Este in patut acum. Se uita la Robert (sotul) si zambeste. Ne incalzeste sufletele. Parca Dumnezeu ne-a trimis toate comorile cerului prin ea. Ma simt atat de implinita, de fericita cu ea. Sper sa fiu o mama cat mai buna pentru draga mea fetita. Te iubesc, Veronica !” ( 3.02. 2014)
„Duminica linistita. Tu, Veronica, esti raza de soare! Stai in fund, daca te asezam noi. Esti adorabila. (..) Te alaptez si este minunat! Iti place, evident. Si ne amuzam extraordinar cand tu n-ai rabdare de la o << masa>> la cealalta.”
Cam genul asta de amintiri se nasc in jurnalul Veronicai.
Am mai primit un album al bebelusului. Cu totii avem. Si-mi place foarte mult ideea sa atasez unei amintiri si cate o fotografie. Si daca mai si scriem din suflet, si nu cu gandul ca vor mai citi si altii, se naste ceva unic, personal si frumos.
Desigur, amintirile sunt mai mult pentru noi, parintii, decat pentru ea.
Da, e importanta orice amintire despre copiii nostri.
Laura Andreea Neagoe are 28 de ani si este mamica unei fetite decinci luni. A terminat Facultatea de Actorie, a profesat vreme de doi ani si jumatate in provincie dupa care a venit in Bucuresti unde a inceput sa lucreze cu copii in gradinite, organizand module de dans. In prezent se bucura sa stea acasa cu fetita ei si sa se implice in activitatea Work At Home Moms Romania. O puteti vizita pe Facebook.
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Intaririle pozitive sau cum folosim recompensele in educatia copiilorCand un comportament este imediat urmat de o recompensa, probabilitatea ca respectivul comportament sa se repete va creste.
-
Conversatiile reusite dintre parinti si copiiTrei aspecte pe care este bine sa le ai in vedere in conversatiile cu copilul tau.
-
„Ce ai facut azi?” Cum comunici mai eficient cu copilul tauIl intrebi pe copilul tau cum a fost la gradinita sau scoala si iti raspunde sec: „Bine.” sau, mai grav, il intrebi ce a invatat in ziua respectiva si iti raspunde „Nimic.”? Poate fi frustrant si chiar ingrijorator cand aceste interactiuni se repeta zi de zi, dar este bine sa stii ca nu esti singurul parinte caruia i se intampla acest lucru. Poti schimba insa aceasta situatie. Iata cum.
Adauga tu primul comentariu: