characters characters

Comunicarea paraverbala intre parinte si copil

Tonul face muzica

Propus de: Alexandra Pintea Varnava   |   09 septembrie 2015    |   1544 vizualizări

Varsta: 3 - 6 ani.

mama si baiat... e o expresie ce-mi rasuna foarte des in urechi, mai ales de cand e Ionut in viata noastra. Traiam cu impresia ca-s doar cuvinte, nu le pricepeam sensul si nici nu-mi ridicau intrebari. Au trecut cinci ani si sase luni si realizez cata dreptate se ascunde in spatele vorbelor astora.

Pe Ionut, baietelul nostru, il tratam ca pe orice alta fiinta. Nu de sus, nu cu aere de superioritate, nici cu atitudinea ca trebuie “invatat si educat” si “modelat” de parca ar fi un burete gol de informatie. Nu. Am pornit pe drumul asta cu gandul ca rolul nostru este de a-i sta drept model, de a astepta de la el sa se comporte asa cum ne comportam noi, sau, sincer spus, asa cum ne-ar placea noua sa ne comportam si sa se comporte altii cu noi.

Nu-l mintim, nu-l pacalim, nu incercam sa-l influentam ca sa faca ce i se spune, ci incercam pe cat posibil sa-i dam sansa sa aleaga. Sa decida si pentru el. Si pentru noi, oricat de greu ar fi uneori, sa traim acceptand alegerile lui. Nu vorbesc acum despre chestiuni privind siguranta - unde nu lasam loc negocierilor, ci despre evenimente de zi cu zi: sa-si aleaga imbracamintea, cat vrea sa manance, pe cine vrea sa viziteze, de cine vrea sa fie vizitat. Dau cateva exemple, dar lista e lunga.

Ionut a crescut intr-o casa in care dialogul e deschis, de ambele parti. Discutam aproape despre orice, fiecare decizie e analizata, fiecare parere ascultata. Stiu, suna teribil de obositor si chiar e uneori dar sunt convinsa, mai mult decat convinsa chiar, ca pe termen lung asta e o investitie buna. Imi pierd si rabdarea, recunosc, uneori frustrarea atinge cote maxime si atunci explodez, explodam amandoi, toti trei. Dar episoadele astea-s tot mai rare - mai ales de cand am invatat ca nimeni nu-i responsabil pentru ce simt eu, ci la mine-i “butonul” si eu sunt stapana pe sentimentele mele.

In relatia cu piticul de cele mai multe ori vorbele cu care am deschis textul, s-au dovedit a fi litera de lege. Ionut e un copil cooperant, izbucneste insa atunci cand limitele-i sunt calcate-n picioare si mai ales atunci cand uit ca am in fata un om. Cand ma las cotropita de ideile cu care am crescut - copiii nu stiu, copiii trebuie sa asculte, sa ne asculte, sa fie cuminiti, sa fie asa cum le zicem noi sa fie. Astea-s cele mai grele momente. Cand uit si ma las dusa de val si cu cat eu apas mai tare, cu atat mai indaratnic e fiul meu. Si, intre noi fie vorba, bine face ca-i asa.

M-am trezit intr-o dimineata cu capsa pusa. Eu dimineata sunt de obicei mai irascibila si enervanta. Il aud in camera, cauta ceva si astept sa ma strige. Ma enervez inainte de-a-l auzi. Tranteste, rascoleste.

- Maaaaaammmmmmiiiii! vine vocea lui tanguita si ma izbeste drept in moalele capului.

Ma duc la el. Cauta un dinozaur. Unul mic, pe cel mai mic.

- Era aici, am dormit cu el si acum nu e. Unde-i? intreaba el si supararea i se citeste pe fata.

- Habar nu am. Daca a fost aseara aici, aici trebuie sa fie si acum, ca doar n-ai iesit din camera asta! iese raspunsul meu putin mai dur decat as fi vrut.

- Ma ajuti sa-l caut?

- Nu, nici gand, n-am chef de prostii din astea la ora asta si da-i si comenteaza cu oftica si obraznica de-a dreptul.

Ma priveste serios, foarte serios.

- Du-te si bea-ti ceaiul. Linisteste-te. Ca esti zburlita ca si catelul lui bunica!

Ma fac mica, mica de tot. Si-mi promit ca verific tonul data viitoare. Bine zic?


*Sursa foto: Ambro, FreeDigitalPhotos.net


Alexandra Pintea Varnava, mama lui Ionut (4 ani), implicata cu tot sufletul in proiectul Work At Home Moms Romania (chiar daca de la distanta), jurnalista si PR-ista care a dat cariera pe dragoste nebuna. Traiesc in Grecia de mai bine de 6 ani, scriu - pe blog (http://www.ouzoland.com), povesti pentru copii ("Povestiri pentru micutii pofticiosi" a fost deja publicata) si mai nou, aici, pe SuntParinte.ro

Adauga tu primul comentariu:

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu

Citeste si alte articole din aceasta tema

  • Cum eviti conflictele in familie
    Cum mentii o atmosfera pasnica in familie
    21 noiembrie 2019   

    Stresul si oboseala parintilor sunt resimtite si de catre copii, iar adesea, un parinte agitat inseamna un copil agitat si necooperant.

  • Parinte echilibrat, copil cooperant
    Parinte echilibrat, copil cooperant
    15 octombrie 2019   

    Incercam sa ii invatam pe copii sa isi controleze emotiile si comportamentul, iar acest lucru este benefic pentru ei. Dar mai intai, ca parinti, este nevoie sa ne gestionam propriile emotii si comportamente.

  • Treburi casnice pentru copii - beneficiile lor
    Sapte motive sa il implici pe copilul tau in treburile casnice
    14 octombrie 2019   

    Cand copiii sunt lasati sa ajute la treburile casnice de la varste mici, isi dezvolta nu numai independenta si responsabilitatea, ci au de castigat din multe alte puncte de vedere.

Mai multe