characters characters

Cand copilul nu se intelege cu cadrul didactic

Propus de: SuntParinte.ro   |   24 octombrie 2011    |   5158 vizualizări

Varsta: 6 - 11 ani.

Cand copilul nu se intelege cu invatatoareaTe afli in situatia in care copilului tau nu ii place de cadrul didactic de la clasa si nu reuseste sa se „inteleaga” cu acesta, din diverse motive. Inainte de a decide ca sunt mofturi pe care copilul tau trebuie sa le depaseasca intr-un fel sau ca, dimpotriva, doamna invatatoarea este „vinovata”, este bine sa incerci sa gasesti o solutie impreuna cu cadrul didactic. Asemenea cazuri sunt destul de frecvente, iar rezolvarea lor presupune multa rabdare, diplomatie si bunavointa din partea tuturor persoanelor implicate: parinte, copil si invatator.

Ce intrebari este bine sa adresezi cadrului didactic

Inainte de intalnirea cu doamna invatoare, este bine sa te pregatesti putin: asigura-te ca ai vorbit inainte cu copilul tau despre acest subiect si ai aflat ce anume il deranjeaza, il sperie sau il incomodeaza pe copil in atitudinea cadrului didactic. De multe ori, copiii atribuie semnificatii gresite gesturilor sau cuvintelor adultilor, asa ca este bine sa clarifici aceste aspecte impreuna cu copilul tau inainte de a discuta cu doamna invatatoare.

Iata care sunt aspectele pe care ar fi bine sa le abordezi in discutia cu doamna invatatoare daca te afli in aceasta situatie.

1. „Cum se comporta meu copilul in clasa?”
Este bine sa ceri detalii despre atitudinea copilului in timpul orelor: daca este atent, daca participa la ore, daca perturba in vreun fel orele etc.

2. „Cum se comporta copilul fata de dumneavoastra? Dar fata de ceilalti colegi?”
Afla mai multe informatii despre relatia copilului cu cadrul didactic: cum se comporta, cum ii raspunde solicitarilor (este emotiv, evita interactiunea cu cadrul didactic, este agresiv verbal cu acesta etc.), cum interactioneaza cu ceilalti colegi- pentru a afla daca este vorba de o problema doar in relatie cu invatatoarea sau o problema generala de integrare in grupul clasei.

3. „Ati observat faptul ca copilului meu ii e greu sa se adapteze la stilul dumneavoastra de predare?”
Aceasta intrebare te ajuta sa afli daca invatatoarea constientizeaza ca exista o problema si ii arata cadrului didactic ca esti interesat sa o rezolvi. Dupa ce primesti raspunsul la aceasta intrebare, poti prezenta invatatorului si informatiile pe care le-ai primit de la   copilul tau. Acestea va pot ajuta sa gasiti impreuna o solutie.

4. „Aveti vreo strategie prin care sa il ajutati pe copil sa se adapteze la modul dumneavoastra de lucru?”
Daca problema copilului se refera doar la modalitatile de predare sau de evaluare ale cadrului didactic, este posibil ca acesta sa iti poata oferi mai multe recomandari care sa il ajute pe copil sa se adapteze mai bine (sa realizeze anumite tipuri de exercitii in plus, sa foloseasca o anumita metoda de invatare etc.).

5. „Imi puteti recomanda anumite solutii pe care le pot pune in aplicare acasa, pentru a depasi aceasta dificultate?”

Este bine sa arati ca esti dispus sa te implici activ pentru a rezolva aceasta problema si ca esti deschis la sugestiile cadrului didactic.

6. „Considerati ca transferul copilului intr-o alta clasa este o solutie?”
Desi probabil aceasta este ultima optiune, este bine sa o discuti impreuna cu cadrul didactic.

Recomandari generale pentru situatia in care copilul tau nu se intelege cu cadrul didactic

Pe tot parcursul discutiei cu invatatoarea, pastreaza o atitudine calma si deschisa, aratandu-i ca nu intentionezi sa gasesti un „vinovat” pentru situatie, ci doar o solutie. Fii atent la cuvintele pe care le alegi, precum si la elementele nonverbale de comunicare (gesturi, tonul vocii etc.)

Realizeaza o lista cu aspectele pozitive si cele negative ale  comportamentului copilului tau la scoala. In acelasi timp, cauta sa afli informatii atat de la colegii de clasa, cat si de la ceilalti profesori. In plus, asculta-ti copilul atunci cand vorbeste despre scoala si despre impresiile pe care le are fata de tot ceea ce i se intampla in acel mediu.

Asculta nepartinitor ceea ce iti povesteste cadrul didactic cu care copilul tau are neintelegeri, dupa care incearca sa identifici si alte surse care pot sa iti confirme ori sa-ti infirme cele spuse.

Cauta-l pe profesor si vorbeste deschis cu el manifestand o atitudine care sa il faca sa inteleaga faptul ca tu iti doresti ca toata situatia sa se rezolve cat mai repede posibil.

Cauta sa ii oferi si tu cadrului didactic, parerea si solutiile tale cu privire la cum s-ar putea actiona cu copilul. Pentru a face ca o relatie sa functioneze este nevoie ca ambele parti sa faca cate un pas inainte.

Poti incerca sa pastrezi legatura cu cadrul didactic si pe alta cale decat cea obisnuita, propunandu-i sa creeze grupul de discutii al clasei.

Copilul tau cum se intelege cu invatatoarea sa?

Comentează:
3 comentarii

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu
  • Utilizator Anonim
    dana    22.12.2011 - 07:15
    am trecut prin aceasta situatie cu copilul meu,cand era in clasa a doua.proaspat mutat in clasa,nou veniti in oras,pentru copil a fost foarte,foarte greu.iar invatatoarea clasei(din fericire suplinitoare!) nu ne-a facut viata frumoasa nici noua si nici copilului nostru.copil care venea de la vechea scoala cu calificative foarte bune si cu un bagaj de cunostinte peste nivelul clasei,la noua scoala.iar invatatoarea ,prin comportament,limbaj si atitudine,a reusit sa ne faca copilul ca sa planga ca nu mai vrea sa mearga la scoala.mentionez ca situatia nu era unica,am descoperit pe parcurs ca mai erau parinti disperati si care nu mai stiau ce sa faca. aceasta invatatoare nu avea in nici o zi un cuvant bun despre copil,vesnic era cu reclamatiile ,ba ca a vorbit in ora,ba ca s-a miscat,ba ca....... te miri ce.pentru un an,ne-a distrus viata de familie si linistea.am ajuns din cauza asta cu copilul la psiholog,dupa multe discutii impaciuitoare cu 'd-na" si cautari de solutii.pana cand psiholoaga scolii(careia ii multumesc din suflet),dupa ce a asistat la cateva ore de curs,ne-a inistit ca problema nu este a copilului ci a doamnei,ca este un prost management al clasei.m-am lamurit ca reclamatiile d-nei invatatoare nu sunt reala si ca este mitomana in momentul in care am discutat cu ceilalti profesori ai clasei(engleza,sport,religie) si care mi-au infirmat presupusele acte reprobabile ale copilului nostru( care in continuare,pe tot parcursul anului,cu tot stresul emotional,a primit numai califictive maxime si rezultate foarte bune la concursurile nationale care s-au tinut la clasa a doua)d-na profesoara de engleza,cand am mers neanuntata sa discut cu dansa problema copilului meu,a ramas uitandu-se lung,pret de cateva secunde,ca sa ma intrebe de unde stiu eu ca ar avea probleme cu copilul meu.si sa ma asigure ca copilul este un copil bun,care nu-i creaza probleme mai mari sau mai mici decat ceilalti copii din clasa,intr-un cuvant,un copil normal,care e in casa a doua..vom regreta toata viata faptul ca am dat crezare orbeste la tot ceea ce ne spunea"d-na invatatoare' si ne-am tracasat copilul,l-am tinut numai in pedepse si frustrari,din vina unei mitomane,ahtiata de bani(am aflat ulterior ca se purta foarte frumos doar cu copiii ai caror parinti cotizau substantial).valoarea copilului s-a vazut in timp,e in continuare foarte bun la invatatura,a depasit momentul de cotitura si multumesc domnului pentru asta.am avut marele loroc sa se reintoarca la clasa invatatoarea clasei,care era in concediu de maternitate si si-a reluat locul la catedra si in inimile copiilor din clasa a treia.am rasuflat usurati ca am scapat si ca totul a revenit la normal.si am vazut ce inseamna o persoana pusa la catedra,care nu are nimic in comun cu meseria de pedagog.au trecut doi ani de atunci si ne amintim de "d-na" ca de un vis foarte urat iar noi,ca si parinti,ne simtim vinovati pentru ca nu am ascultat cu mai mare atentie si copilul,care ne spunea " d-na minte,nu-i adevarat,nu am facut asta!"
  • Utilizator Anonim
    mirela    11.12.2011 - 17:52
    Respectul oferit dascalului/profesorului se invata in familie.Daca parintele are deja o parere "formata"despre invatamant si se arata "atotstiutor"....poti sa albesti explicand:copilul v-a face ce vede casa!Cred ca ar fi utila o "educatie" a adultului si apoi sa se treaca la educarea copilului.Cand mama e putin"afumata"si vine sa ceara relatii despre copil...ce pretentii sa mai ai?!?!Exista insa si cazuri fericite cand parintele realizeaza ca si-a trimis copilul la scoala ca sa "devina om",iar faptul ca elevului nu-i place de profesor sau invers ,necesita calm si intelegere,tact pedagogic din partea profesorului, realizarea de lectii atractive si....incet incet se pot rezolva toate.
  • maria ilincescu
    maria ilincescu    29.10.2011 - 07:37
    Daca un adult pretinde respect, atunci de ce nu ar fi justificat si dreptul copiilor nostri la acelasi respect?Din pacate , ne-am cam obisnuit cu "sensul unic al respectului", adica de jos in sus, asa explic eu de ce le vine atat de greu unora sa accepte ca si copilul trebuie respectat.Copiii nu se nasc mincinosi, obraznici lenesi.. aceste trasaturi sunt determinate de infuenta pe care o au parintii si mediul in care traiesc.Solutia miraculoasa este asteptata de la doamna invatatoare ,care, cu ajutorul familiei va reusi.De cate ori nu m-am intrebat si mi-am zis"asta ma scoate la pensie inainte de termen",dar prin rabdare ,intarire pozitiva, cooperare,prin ignorarea unui comportament neplacut..si cu timpul mi-am dat seama ca el observa cum este tratat( in sensul bun al cuvantului)Avem o munca foarte grea si plina de "Buruieni"; cu tact si rabdare vom amenaja un colt verde,placut.( cu pierderea multor neuroni)

Citeste si alte articole din aceasta tema

Mai multe