Alina Amza, Producator executiv TVR1: “Un copil cu adevarat fericit este cel care se simte iubit”
Despre iubire, provocari si traditii de familie
6. Te provoc sa-i faci fetitei tale o declaratie de dragoste:) Asa ca sa ramana pentru posteritate.
De multe ori ne intrecem in a ne declara dragostea una pentru cealalta si atunci lucrurile iau amploare pentru ca fiecare dintre noi vrea sa demonstreze ca o iubeste mai mult pe cealalta. De regula Alexandra incepe: mami, te iubesc pana la Constanta, pana la mare si inapoi. Apoi eu ii raspund: Alex, eu te iubesc pana in Japonia, la omuletii aceia cu ochii pe jumatate adormiti si inapoi. Si atunci Alex a plusat: mami, eu te iubesc pana la Luna si inapoi. Cred ca pana la urma eu am fost cea care a reusit s-o impresioneze: Alex, te iubesc atat de mult, pana la Dumnezeu si inapoi. Este declaratia in care cred cel mai mult si care i-a mers la suflet.
7. Nu totul este roz insa, cum te descurci in momentele in care esti provocata la maxim pe toate planurile:)?
Imi amintesc care imi sunt prioritatile. Serviciul este foarte important, dar incerc sa nu uit ca acasa ma asteapta un copil plin de energie, curios si dornic de vorba. Atributiile de la serviciu imi solicita destul timp, motiv pentru care, intr-una dintre seri Alex mi-a spus tandru: mami, imi placeai mai mult cand erai amatoare in televiziune. Acum, de cand esti profesionista, ajungi tarziu acasa...
8. Ce traditii de familie aveti?
Nu suntem o familie conservatoare, totusi, zilele de nastere trebuie sa contina nu neaparat multe cadouri, ci multe momente de surpriza, care sa taie rasuflarea sarbatoritului. Apoi Craciunul este pentru noi cea mai frumoasa zi a anului. Impodobirea bradului in sunet de colinde si asteptarea lui Mos Craciun (pentru ca la noi vine Mosul cel adevarat “ :-) ) lasa parca o vraja asupra noastra. Nu mi-as putea imagina Craciunul in alta parte decat acasa.
9. Cum ti-ai dori sa te descrie fetita ta? “Mama mea este….” Aici poate interveni Alexandra:)
N-am s-o rog pe Alex sa ma descrie in vreun fel pentru ca va fi subiectiva. Dar mi-a spus intr-una din serile trecute ca de abia asteapta sa aiba copii pentru a le povesti multe despre mama ei. Mi-ar placea sa ma perceapa ca pe un om in care poate avea incredere, cu simt ludic si nervi de otel dar si cu fantezie in fata tirului de intrebari. Nu in ultimul rand, mi-ar placea sa stie ca sunt umarul pe care se va putea rezema pana tarziu, cand copiii ei vor avea nevoie de o bunica… atipica.
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
De ce e important sa il accepti pe copil asa cum esteMulte din neintelegerile dintre parinti si copii isi gasesc originea in dorinta parintilor de a se oglindi in copilul lor, de a-si indeplini propriile nevoi si asteptari prin copil.
-
50 de intrebari pe care sa le adresezi copiluluiComunicarea dintre parinte-copil este intr-o continua transformare, astfel ca in unele cazuri ea poate sa fie foarte buna, in timp ce alteori poate avea de suferit si drept consecinta, relatia dintre cei doi poate deveni tot mai rece.
-
Absenta tatilor din viata fiicelor. Efectele la maturitateCopiii abandonati de unul din parinti sau de amandoi traiesc sentimente intense de furie, uneori ascunsa, alteori clar vizibila comportamental prin batai fizice si agresivitate indreptata asupra celor din jur.
Adauga tu primul comentariu: