10 trasaturi ale persoanelor echilibrate emotional
Echilibrul emotional poate fi definit ca absenta problemelor emotionale si, implicit ca prezenta capacitatii de a face fata provocarilor, problemelor si responsabilitatilor specific vietii de zi cu zi. O definitie atat de generala nu ne ajuta insa sa intelegem, atunci cand privim catre noi insine, cat de aproape sau departe suntem de acest obiectiv si cum am putea sa progresam catre un nivel cat mai ridicat al echilibrului emotional.
Citeste si:
Sapte principii care incurajeaza sanatatea emotionala
Obiceiuri pentru sanatatea mintala a familiei
Dintr-o perspectiva terapeutica, viziunea lui Carl Rogers asupra persoanei deplin functionale poate fi de asemenea utila. Carl Rogers a descries portretul adultului functional din doua perspective: trasaturile care care acesta a renuntat treptat si trasaturile catre care se indreapta.
Asadar, persoana echilibrata emotional a renuntat sau a reusit sa se elibereze :
Nevoia de a se preface sau de a-si construi o anumita imagine sociala sau publica. Echilibrul emotional incepe cu intelegerea presiunilor pe care le-am preluat din exterior in legatura cu propria identitate. Cine vor cei din jur sa fim, pe cine vrem sa impresionam sau cat de autentice sunt alegerile noastre?
Ideea de “Trebuie sa fiu/sa fac…”. Fiecare dintre noi ajungem la maturitate cu o serie de convingeri despre lucrurile care sunt importante in viata. Multe dintre ele sunt pur si simplu preluate din familie sau de la cei din jur, fara a le filtra prin propriul set de valori.
Nevoia de a indeplini asteptarile altor persoane. Standardele si prioritatile altor persoane pot ajunge sa ne conduca viata si la maturitate. De exemplu, in rolul de parinte, ne comparam cu alti parinti sau ne propunem standarde nerealiste legate de rolul nostru in viata copiilor - de exemplu, ideea de a avea un copil fericit tot timpul sau de a-i putea oferi tot ce isi doreste.
Nevoia de a face pe placul celor din jur cu orice pret. Recastigarea echilibrului emotional incepe cu identificarea felului in care incercam sa castigam aprecierea si iubirea celor din jur renuntand in mod constant la propriile nevoi sau dorinte.
In schimb, adultul functional sau echilibrat emotional, se indreapta catre:
Autonomie si independenta. Capacitatea de a lua decizii in functie de nevoile, valorile si interesele reale si nu in functie de presiunile sociale este esentiala pentru echilibrul emotional la orice varsta.
Acceptarea notiunii de proces si evolutie. Fiecare persoana evolueaza si se schimba, in functie de situatii, stari interioare sau interactiuni cu alte persoane. In plus, starile noastre interioare sunt fluide, se schimba permanent, iar adultul echilibrat emotional poate accepta acest lucru ca parte normala a vietii. Acceptarea acestei fluiditati si flexibilitatea in fata acestor schimbari reprezinta o caracteristica a sanatatii emotionale.
Acceptarea complexitatii vietii interioare. Emotiile si atitudinile noastre sunt de cele mai multe ori complexe. De exemplu, ii iubim pe copiii nostri mai mult decat orice pe lume, dar ne este dor de libertatea pe care am avut-o inainte de a deveni parinti. Echilibrul emotional presupune acceptarea tuturor aspectelor emotiilor noastre, fara a le respinge pe care pe care le consideram “nepotrivite”.
Deschiderea fata de experienta. Acest lucru inseamna renuntarea la strategiile care ne ajuta sa evitam aspect dificile ale propriei personalitati sau ale situatiilor in care ne aflam, sa acceptam trairile pe care tindem sa le respingem (precum neajutorarea, invidia sau furia, de exemplu) si sa putem “asculta” cu atentie propriile experiente interioare in fiecare situatie in care ne aflam. Emotiile devin astfel o sursa de incredere de informatie, nu o sursa de teama. Aceasta deschidere fata de experienta aduce cu sine un nivel mai ridicat de intensitate a emotiilor si senzatiilor si o apreciere mai profunda a fiecarui moment al vietii.
Acceptarea celor din jur. Cand ne putem accepta cu adevarat propriile trairi si propriile trasaturi de personalitate, devine usor si natural sa ii acceptam pe cei din jur cu adevarat. Acest lucru inseamna ca nu mai simtim nevoia de a-i judeca, influenta sau corecta.
Increderea in propriul sine. Cu cat suntem mai deschisi fata de noi insine si cu cat ne acceptam mai mult, cu atat castigam mai multa incredere in propriile procese interioare, care ne pot ghida catre rezultate bazate pe aptitudinile, valorile si nevoile noastre. Cand stim si acceptam cine suntem, devenim mai increzatori in propriile instincte, alegeri si preferinte.
*Sursa foto: Freepik.com
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Criza de identitate dupa nasterea copiluluiNasterea primului copil aduce o bucurie intensa, entuziasm si iubire, dar si schimbari majore in viata de zi cu zi a parintilor, schimbari care deseori se traduc printr-o experienta de criza a identitatii acestora.
-
Parintii egocentrici si efectele acestora asupra copiilorEgocentrismul la parinti inseamna o preocupare excesiva de sine, care inseamna ca nevoile copiilor nu sunt observate sau implinite.
-
4 obstacole in calea bucuriei de a fi parinteCum ne-am imaginat ca vom fi parinti e total diferit fata de cum suntem ca parinti pentru ca in viata reala, apar o multime de neprevazute la care inainte nu ne-am fi gandit.
Adauga tu primul comentariu: